chior

Frunza buclucaşă

Nuţi şi cu frunzuliţa
Vâlvă fac, ea ne zâmbeşte,
Nu se sperie domniţa,
Toacă banii cum pofteşte.

Nu conteaza că e criză
Şi bugetu-i pe butuci,
I-a făcut pe toţi remiză,
Fac la gură toţi clăbuci.

Spumegă rău cârcotaşii,
Este mare tărăboi,
Se dau mari, toţi fac pe aşii
Şi cu Nuţi dau război.

Astfel, fără nici un chior,
Nuţi-şi face promovare,
Mai aruncă un oscior
Cârcotaşilor mâncare.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin (2 august 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea ferată

(experiment şi dadaist şi mixt, deloc trist)

se dau următoarele:
o cale ferată un poet şi-o rangă
să se scrie un poem cu bulion
despre spiridon
cu perciuni şi fără mustaţă
dar cu breton
pe calea ferată
un poet zdrobea cuvinte
cu ranga, e bine?
sigur că nu, îmi răspunzi
de ce un poet şi de ce neapărat
dinga-linga-dong-dong-dinga?
cui îi mai folosesc
cuvintele zdrobite
cu limba, dinga-dinga?

cine nu e gata îl iau cu lopata
bolboroseşte din groapă

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmanilor mei! (cu toată dragostea!)

Nu, nu mi-e frică să vă spun când sufăr
şi nici ruşine nu îmi e deloc!
E ca şi când m-aş ruşina de-o boală
ce a crescut din... lipsă de noroc.

Se bucură duşmanii? Foarte bine!
Cu ce se-aleg dacă mi-e mie rău?!
Ei sunt mai demni de milă decât mine!
Orice duşman de-ăst' fel e-un bălălău!

Pandora a fost foarte generoasă
şi-a-mprăştiat cadouri fel de fel,
pe care partea minţii,-ntunecoasă,
le-ndeasă, lacomă, în sufleţel.

Suflete mici şi reci, de rău curtate,
se-adapă din băltoace cu noroi,
şi mestecă gunoaie aruncate,
grohăie-n bărbi, de parcă sunt moroi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul spectacol

soarele era negru şi pătat
aşa l-a văzut un pictor chior
vizionar al clipelor furate
pe scenă, doi actori rataţi
de mulţimi aplaudaţi
pe sezlonguri rupte, trupuri dezbrăcate
pe mese murdare
sticle goale sau sparte
în jur, carne şi circ
pustiu în mine
s-a rupt o lacrimă şi a plâns
nu, nu ţip, nu înjur, doar vă conjur
opriţi-vă, oameni nebuni şi beţi...
totul e îmbrăcat în forme deformate, prost regizate
vorbim din gură în gură
mai mult din gură
cu amabilităţi de prost gust
speriat, mă ascund în tenebrele lumii
printre stele rătăcite şi vise ucise
în mersul alienat al unui tren deraiat

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nuci, sau două jumătăţi...?

Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de şampanie
de iod.
Din acelaşi copac înalt
Cu rădăcini şi mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea şi de dorul meu
Şi cu toamna ce ne coboară pe spate,
în soarele de apus.

Suntem două nuci
În coji verzi care ne opresc propria trăire
În crăpături amare izbite pe aripi
de pământ chior.

Suntem deja tomnatici
Ne vor pune oameni, neştiindu-ne că suntem noi,
În vase în care ne vom îndurera unul pe altul,
îţi promit că unul pe altul.
Ne vor pune într-o debara

[...] Citeşte tot

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima întrebare

Eram obosit, îngrozitor de obosit, unii spuneau în piaţă pe la colţuri, ei, un visător nebun. Trăiesc în timpuri false, în vremuri furate, caut fără rost, un rost, fără sens, într-un deplin nonconsens.
Orele curg greu, mă ard acele ceasornicului şi strig, desigur în pustiu, acum nici ecoul nu îmi mai răspunde, s-a vândut pe două copeici false. În jur, pereţii umezi de lacrimi, ai mei, ai cui îi vrei.
Simt acut absenţa mea din acest trup, lovit de anii ce au căzut, cum au căzut.
Tristeţea curge rece, pe aici nimeni nu trece, nici nu ar avea de ce. Mi-e atât de frig în camera mortuară, glasul fusese inundat de vise. Vroiam să pun o întrebare, desigur ilogică, în eterna şi fascinanta mizerie din noi, din jur.
Clipele se căţărau asurzitor pe pereţi, amurgul era răguşit, nu am ştiut atunci. Treptele urcau către nicăieri, cu gândurile scurmam cuvintele, într-un spaţiu ros, de ură, de prostie, mirabilă prostie.
Era ora 20-20, era târziu, am vrut să fug, nu am putut, lipsea uşa. Pe strada oarbă de oameni se târau urme, de ce...
De ce vrei, de oameni, de porci, de şacali.
O bătrână se tăra agonic, pe unde apuca, dacă apuca
Ce, ce... apucă ea ceva, nu aveţi grijă, e versată.
Un autobuz ruginit se târâşte pe o râpă, tuşeşte la fiecare colţ, de drum, de viaţă, cine ştie, ce să ştie...
Ce, ce... nimic
Pe cer, nimic, luna s-a ascuns după un nor, evident chior, deci am găsit-o. Nu am ştiut ce să fac cu ea... hei, o cumpără cineva!
Într-un parc, doi boschetari discută telepatic despre efectul benefic al gazelor de seră asupra...
Offf, am uitat...
Pe o stradă murdară, un hotel chior, unii spun famat, să-i pun o crizantemă sau două sau poate nouă şi un pat stricat, obosit de legănat.
Două personaje debusolate de propria inexisteţă fac sex neprotejat, nici nu aveau cu ce să-l protejeze, erau săraci, nu...
O iubire ratată, între arcade de zbenguieli eşuate, scufundată într-o noapte.
Crestez gânduri în întunericul lumii într-un sanatoriu numit de unii retoric, viaţă, verzi, gălbui, cum vrei să le pui, cui, oricui.
Totul contrastează logica bunului simţ.
Ha-ha-ha, mai simte cineva ceva.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenţă

o vreme ne vom mulţumi fără glorie
ne vom înfrânge complexele
sentimentul nonsensului
vom fi eroii anonimi
incognito vom planta
hectare de bulbi până vom ajunge
la floarea virtuţii
îi vom distribui razele
fără să cerem ceva în schimb

vom intra în acest voluntariat
cu acea cămaşă de unică folosinţă
cândva urâta cămaşă de forţă
nu vom pretinde compătimire
despuiate trupurile noastre vor scrijeli
ingratitudinea rece a terrei

nu vom lăsa pe nimeni să ne identifice
vom da asigurări temeinice de confuzie
acoperindu-ne cu o frunză

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen Meretricis

Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic:
"Cânta o cutră beată
În Crucea de Piatră...".

Era o poamă de paişpe bani,
Cu hoit alintat şi cu ochii tirani
Că se cordea cu fanţi caramani
În Crucea de Piatră.

Puţea a tutun, a doftorii şi a spirt.
Artiştii fraieri o-ncorona cu mirt
Când îi făcea trataţii la birt
În Crucea de Piatră.

Şi se purta numa-n liliachiu:
De oful peştelui ăl mai spanchiu
Cu care-n bombe pilea la rachiu
În Crucea de Piatră.

Stătea-n camizol, pe-nserate, la geam:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc chior

Vulpoiul s-a cuplat cu o ursoaică şi-o vizita acas' necontenit,
Căci ursul, cu o coadă foarte scurtă şi nopţile mergea la pescuit.
Se petreceau orgii fără de seamăn, beţii, manele, dansuri din buric,
Vecinii şuşoteau pe-ascuns la colţuri, dar culmea, ursul n-a aflat nimic.
Idila lor dura de multă vreme şi ei erau destul de relaxaţi,
Iar ursul n-a băgat deloc în seamă că unii ursuleţi erau roşcaţi.
Vreo doi aveau chiar şi o coadă lungă, ce o purtau cu şarm şi sex-appeal,
Dar soaţa îi spunea la urs că-i numai, fiindcă e fantastic de viril.
În prag de seară se porni o ploaie, cu fulgere ce coborau din nor,
Ursoaica-n vizuină, cu vulpoiul, îşi consumau partida de amor,
Când bietul urs, murat până la piele, se-ntoarse la bârlog inopinat
Şi auzind cum geme-a sa nevastă, intră-năuntru foarte speriat.
Dar mare-i fu surpriza şi mirarea când a văzut vulpoiu-aproape nud
Şi grabnic puse mâna pe o puşcă, deşi era îngrozitor de ud.
A tras un foc în curtezanul care, făcând din pat o săritură scurtă,
S-a-mpiedicat flagrant chiar în desuuri, aterizând chiar lângă urs, pe burtă,
Iar glonţul ce-a pornit cu zgomot mare, ca fulgerul din gura de la flintă,
Se-nfipse în peretele din spate şi nu a nimerit direct în ţintă!

Morala

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula vânzătorilor vizionari

Primar fiind el într-un burg,
Catârul cu nevasta sa,
Neajutat de Demiurg
Ca fii sau fiice a avea,
Fura ieduţe, mânji şi miei,
Vânzându-i lupilor de-afară,
Pe euro, dolari sau lei...
Dar cârtiţele, cum aflară,
(Fiind serviciile secrete),
Voind conducerea-n ogradă,
Dar într-un mod aşa, mascat,
Adică, ce vor ei, să facă
Acest catâr handicapat...
De-aceea-n curtea lor săracă
Săpară zilnic, pe-ndelete,
Ca toate vitele cu coadă -
Boi, vaci, berbeci cu turma lor -,
Să îl voteze, şef de stat,
Pe-acest catâr care uşor
Putea fi-n curte şantajat.

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!