Fabula vânzătorilor vizionari
Primar fiind el într-un burg,
Catârul cu nevasta sa,
Neajutat de Demiurg
Ca fii sau fiice a avea,
Fura ieduțe, mânji și miei,
Vânzându-i lupilor de-afară,
Pe euro, dolari sau lei...
Dar cârtițele, cum aflară,
(Fiind serviciile secrete),
Voind conducerea-n ogradă,
Dar într-un mod așa, mascat,
Adică, ce vor ei, să facă
Acest catâr handicapat...
De-aceea-n curtea lor săracă
Săpară zilnic, pe-ndelete,
Ca toate vitele cu coadă -
Boi, vaci, berbeci cu turma lor -,
Să îl voteze, șef de stat,
Pe-acest catâr care ușor
Putea fi-n curte șantajat.
Astfel, aflându-se pe glob
De șantajabilul cel mut,
Că nu-i decât catâr neghiob,
De cârtițe mereu... pierdut,
Și că semna cedări de case
De gaze din subsol, păduri,
Tot astfel precum procedase
El, ca Primar, străine guri
De fiare,-aici s-au repezit
Să fure tot cu trădătorii,
Din curte, ba s-au și gândit
A le fi lor lăudătorii.
Astfel vulturu-ambasador
Al marelui bizon sus-pus,
Despre catâr și un beat chior
Cocoș, ca prim ministru pus,
A spus că sunt vizionari
Pentru-aliați, atât catârul
Cât și cocoșul, cei doi mari
Ce le fac numai lor hatârul
De a le da din curte totul
Cu sprijin tot de la servicii,
Care-i constrâng să-și țină botul
Doar prin șantaj, că-s plini de vicii
MORALA:
Așa se-ntâmplă-ntotdeauna,
Când vânzători perfizi de țară,
Chiar din servicii, își dau mâna
Cu prădătorii dinafară!
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre comerț
- poezii despre cocoși
- poezii despre catâri
- poezii despre șefi
- poezii despre viziune
- poezii despre vaci
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Fabula coronavirusului gazetăresc
Cică-ntr-un sat, s-a întâmplat,
S-ajungă, fără-a fi chemat,
Un "animal" deloc văzut,
Un virus, cam... necunoscut,
Care, se zice, afectase
Doar amărâții fără case
(Dar nu și pe un Președinte,
Catârul, fără multă minte,
Un fost Primar, cel ce furase
Cu catâroaica-i, șase case.
Fusese el votat, în vară,
De oile plecate-afară,
Din satul unde el domnea
Și peste care-acum voia
Să aibă azi puteri depline,
Cu un partid, tot de ovine).
Așadar, virusul dorit
Doar de catârul învestit,
Să poată el partid să-și facă
Peste mulțimea cea săracă.
Și c-un partid al lui, etern,
Să aibă-n sat al lui guvern,
A și convins, mai mulți prostiți,
Supușii lui neinstruiți,
Cu virusu-i... încoronat,
Că-i un pericol pentru stat
Cum și spuneau, spre-nspăimântare,
Cocoși "viteji" din presă, care,
Voiau și ei, într-un final,
O halcă dintr-un cașcaval,
Și-n spaimă-l, tot creșteau mereu,
Pe-acest biet virus ca pe-un zeu.
Fiind oi multe proaste-n sat,
Catârul nostru-a triumfat
Și c-un guvern numit de el,
Condus de un cocoș tembel,
Bețiv, dar veșnic lui supus,
C-un virus fals... s-a văzut sus!
MORALA:
În țară, viruși productivi
Sunt ziariștii proști, activi!
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sat, poezii despre jurnalism, poezii despre încoronare, poezii despre zoologie, poezii despre votare, poezii despre sărăcie sau poezii despre sfârșit
Candidați la prezidențiale
" Începe circul în ogradă,
Începe marea porcărie!"
Strigă cocoșul pus pe sfadă,
Văzând că, la președinție,
Visau doar patrupede, care
Voiau așa,-ntr-o veselie,
Să fie ele, la votare,
Alese pentru veșnicie,
Pe postul astăzi ocupat,
De un catâr, și mut, și prost.
Cocoșul, deci, îngrijorat,
De al ogrăzii veșnic rost,
Gândea, desigur, cu dreptate,
Că printre candidați erau
Și porci ratați ce dau din coate
Și javre care-abia lătrau,
Și boi, veniți din altă curte
Și-o vacă chiar analfabetă,
Și papagali cu vorbe scurte
Și șobolani ce-aveau caschetă,
Mă rog, îngrămădeală mare,
La cașcavalul gras din țară,
Râvnit de candidați, pe care
Îi susțineau cei din afară.
S-au dus, chiar, unii la bizon
Să-i pupe în avans copita,
Iar alții au pupat, pardon,
În fund chiar și nemțeasca vita,
Să le dea varză de Bruxelles
Pentru puterea-n veci dorita,
Jurând s-o pupe-n veci la fel!
Scârbit de toată-adunătura
De patrupede... târâtoare,
Cocoșul și-a-nălțat statura
Și a cucurigat spre Soare:
"Măi, patrupezi fără MORALĂ,
Voi vreți mereu să fiți votați,
Dar azi noi vrem doar candidați
Bipezi, să stea... la verticală!"
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre președinte, poezii despre prezent, poezii despre animale, poezii despre prostie, poezii despre porci, poezii despre papagali sau poezii despre moralitate
Fabula negocierilor
Pentru putere, în ogradă,
Se dă din bot, din cioc, din coadă...
Dar azi, parcă loviți de streche,
Porci, boi, măgari fără pereche,
Pisoi, toți căutau scăpare
Dintr-o încurcătură mare
În care singuri s-au băgat
În clipa-n care-au dărâmat,
Prin moțiune-n Parlament
Guvernu-ogrăzii competent
Al cailor majoritari
În alianță cu măgari.
Măgarii însă au trădat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Președinte-a vrut
Și el acel guvern căzut,
(Că tot dorind guvernul său,
De la-nceput i-a pus gând rău).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,
Să încropească alt guvern.
Dar boul și bețiv și tern,
Din start ajunse de ocară,
Negociind cu-o javră chioară,
Să-i fie, cu al ei partid,
Un sprijin, însă alt perfid,
Măgarul un conducător
De la partidul trădător,
L-a refuzat pe boul trist,
Spunând că javra-i securist,
Iar el nu vrea, cu turnătorul
Să stea-n guvern și nici poporul
Nu l-ar privi cu ochi mai buni.
Nici șerpii rezistenți, nebuni,
N-au vrut vreun post să li se dea
Că-al lor partid deja avea
Prestigiul șifonat vădit,
De șeful lor, hoț dovedit,
Al banilor ce au fost dați
De sat, pentru handicapați.
Pisoiul șef peste-alt partid
Era mai tare ca un zid
El, ca un mare pișicher,
Se cam văzuse premier
Peste-un guvern de armăsari
În alianță cu măgari,
Având afinități mai vechi,
C-au guvernat, cândva-n perechi
Și refuza-ncăpățânat
Să intre-ntr-un guvern ratat,
Condus de-un bou bețiv și prost...
Astfel că boul fără rost
S-a străduit guvern a face
Ca, susținut de dobitoace
În Parlamentul lor din sat,
Să fie, în final, votat,
Cum își dorea nespus catârul...
Iar eu, aici, dau cu satârul,
Ca fabulist, printr-o MORALĂ:
Cu-n alt guvern, nicio scofală
Nu ar fi fost pentru popor
Cât un catâr e domnitor!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măgari, poezii despre boi, poezii despre pisici, poezii despre partide, poezii despre parlament sau poezii despre guvern
FABULĂ LGBT-istă
Se răspândise în ogradă
Ideea foarte... retrogradă,
Precum că-n lume, e normal,
Să se unească, în final,
Masculul cu mascul de soi
Și să formeze amândoi
Familia de ei dorită.
Urmând ideea inedită,
S-a vrut, tot pe acest temei
Și o unire-ntre femei,
Cum, de exemplu, s-ar putea
O oaie, oaie să își ia
Pentru vecie drept consoartă.
Înspăimântați de-această soartă,
Deștepții cai, fiind în mare
Răspundere la guvernare,
Au vrut un referendum clar
Pentru acest curent bizar.
Cum șef în sat era catârul
Ce lor nu le făcea hatârul
De-a le-aproba vreo lege bună,
Li s-a opus ca o furtună.
Avea motivul lui, normal,
Catârul nefiind nici cal
Și nici măgar și n-are cum
Urmași ca ei să aibă-acum
Căci Dumnezeu l-a pedepsit
Să fie sterp. Deci el, lovit,
De-această soartă-a susținut
Ideea spusă la-nceput.
Și-având decizia în sat,
Toți anormalii-au jubilat
MORALA:
Așa pot ticăloșii țării
Să își dea neamul lor pierzării!
fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre țări, poezii despre spaimă, poezii despre soție, poezii despre responsabilitate sau poezii despre religie
Scopul scuză mijloacele
Când, rătăcit, într-o ogradă,
Un șarpe a putut să vadă
Că ierarhia-i foarte clară
La cei care conduc o țară,
Adică, dacă pleci de jos
Și știi, "să faci la șefi frumos",
Ajungi, așa cum ți-ai propus
Pe-o treaptă, undeva, mai sus.
Văzuse el că e un cal,
În curte, șeful principal
Care, ca șef, i-avea pe toți
Din curtea lui, slujbași netoți.
Dar șarpele voia, se pare
Să treacă peste-această stare
De târâtor care tot pupă
Un fund 'nainte și chiar după;
De-aceea el cu... demnitate
Mușcă pe primul șef prin spate
Și-nlăturându-l, i-a luat locul...
Apoi și-a încercat norocul
Și-a reușit, mușcându-l iar
Pe noul șef, nu în zadar,
Că a avut veninul pus
Efectul de-al sălta mai sus.
Astfel ajunse și la cal,
Pe care l-a mușcat, normal
Și a ajuns conducător
Doar cu-n venin nimicitor
MORALA:
Astfel, în vîrf, s-ajungă, poate
Și cel ce mușcă pe la spate!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre noroc sau poezii despre frumusețe
Fabula catârului prost
Invidios, catârul care
Era supremul șef în sat,
Că prim-ministrul, vaca mare,
A îndrăznit, de l-a sfidat,
Plecând în vizită-ntr-o țară,
A unor mari hârciogi cu bani,
Ca să-i convingă, bunăoară,
S-aducă-n sat, după mulți ani,
Tot ce-adunaseră și ei,
La microfon a trâmbițat
Că vaca-i vacă-ntre femei
Și n-are locul meritat,
În satul lui, că n-a știut,
De-a ei plecare, peste mări.
Iar el, catârul, prost și mut,
Dar demn, n-acceptă-așa plecări.
De-aceea, foarte-nfuriat,
Necunoscându-și rolul său,
Prin Constituție fixat,
Punându-i vacii gândul rău,
I-a spus să plece, brusc, din post,
C-ar pune satul în pericol,
Uitând tembelul că-al lui rost
Nu e s-ajungă un ridicol.
Normal că vaca n-a plecat,
Știind ce-nseamnă peste ani,
S-asculți catârul limitat,
Și satul să-l lipsești de bani.
MORALA:
De la catâr, oricine-ar cere
Nu va primi lapte și miere!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prim-ministru, poezii despre pericole sau poezii despre miere
Fabula vacii conducătoare-n sat
Șeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar președinte,
Susținut chiar de măgar,
În servicii șef plenar),
Vaca premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Și-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliați cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete
Știind-o slabă de minte
Că va fi ea președinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.
Ascultând ea, deci, măgarul,
Vaca a adus amarul
În partid și-al ei guvern,
Ce părea a fi etern
Cu miniștri-i eminenți
Și foarte eficienți.
Vaca însă-afară-i scoase,
Numind țapi, capre râioase
Și juncani în locul lor.
Astfel un întreg popor
De-animale-a constatat
Ce tare e vaca-n sat.
Dar cu asta, ce folos,
Că toate mergeau pe dos,
Și-n sat totul a stagnat
C-un guvern remaniat!
Neavând pe cine-alege,
Căci măgarul, se-nțelege,
A manipulat logistic
Într-un stil pur securistic
Presa și mulțimi din sat,
Toate vitele-au votat,
Neavând nici ele minte,
Vaca-n post de președinte.
Ce-a urmat, au văzut toți!
Satul năpădit de hoți
Dinăuntru și de-afară,
A dat de-o MORALĂ clară:
Este vai de-o țară dacă
Va conduce-n ea o vacă!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre spionaj sau poezii despre secrete
Fabula confruntării finale
Catârul și prost și mut,
De-al lui partid susținut
La președinție-n sat,
Prin minune-a câștigat
La alegeri, prima tură,
Fără-a da și el din gură,
Ci propagandiștii săi,
Șobolani și șerpii răi,
Care au convins tot satul
Că catârul e bărbatul
Potrivit să îi conducă
Și nu biata matracucă,
Vaca prezidențială,
Blondă, însă prea banală
Din partidul adversar.
Iar aceasta, în zadar
Îl tot chema la discuții,
Conform noii Constituții,
Ca astfel, întreg poporul
S-aleagă conducătorul,
După ce-are acesta-n cap.
Dar având el handicap
Că era și prost și mut,
Catârul deloc n-a vrut,
Spunând, disprețuitor,
Că se vrea el "vorbitor"
Numai cu boii din sat
Care-l vor din nou votat.
Atunci, vaca pierzătoare
La-ntâiul tur de votare,
Le-a spus votanților ei,
O MORALĂ cu temei:
Vai de-un stat și cei ce-aleg
Să-i conducă-un mut și bleg!
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond
Catârul candidat
Catârul, după ce furase,
Prin acte false, șase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un președinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunțe candidat
La funcția aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, șef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Și reuși-n primă instanță,
Încât catârul, cu prestanță
Strigase fericit, spre toți,
Că numai caii-s niște hoți,
Că ei, ce guvernează-acum,
Îi stau prosperității-n drum,
Că în politică-i normal
Să fii, nu cal, ci-ntâi... moral.
Iar armăsarul deci, degrabă,
E bine să devină gloabă,
Să nu mai fie imoral,
Să-și dea demisia-n final.
Perfid, catârul ordinar,
Uitând că e un găinar,
Le-a incitat pe animale
Cu #rezist să se răscoale,
Să iasă-n piață și să zbiere
Că lui, întregul sat îi cere
Să fie iarăși președinte
Cu tot confortu-i dinainte.
Dar planul lui perfid a fost
Întors de câinii-aflați pe post
De magistrați cinstiți și drepți
Ce-n fața lui nu au stat drepți.
Și judecând din nou dosarul,
Au constatat că armăsarul
Era politic condamnat.
De-aceea ei l-au achitat.
Iar la alegeri s-a văzut
Că pe catârul încrezut,
Nemaidorindu-l nicio babă,
Ajunse el, nu calul, gloabă!
MORALA, deci, e fără rost,
Când un catâr e hoț și prost!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare
Povestea catârilor sterpi
Demult, demult, când Domnul Sfânt,
Umbla și El pe-acest pământ,
Avu surpriza într-o zi,
Că-n cale i se repezi
O oaie blândă și-un măgar,
Purtând, cu greu, pe-al lui samar,
Petiția unde-au semnat
Toți cei ce-n grabă au votat
Un biet catâr, ca domnitor
Al neamului nevorbitor.
Și solii-aceștia l-au rugat
Să-i scape de handicapat,
Care visându-se un zeu,
Poate egal cu Dumnezeu,
A început să îi dezbine,
Să-i fie lui și soaței bine,
O catâroaică, evident,
Care-și doreau în chip ardent
Domnia chiar și-n bestiar
Și asta-n mod ereditar.
I-au spus de-asemenea că el
Cu comportarea-i de tembel,
A-mpiedicat guvernul lor
S-aducă hrană tuturor,
Și că, cerând sprijin extern,
El pare-a fi un domn etern!
Deci, Dumnezeu, îngrijorat,
Pe soli cu milă i-a mustrat,
Spunându-le că votul lor
Le-a dat astfel de domnitor,
Dar că în marea milă-a Sa,
El, totuși, îi va ajuta.
Și Dumnezeu, se înțelege,
A dat de-atunci cumplita lege,
Că pot catârii să trăiască
Dar nicidecum să se-nmulțească!
fabulă de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre surprize, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Catârul - fabulă
Pe vremuri, la o fermă bogată și frumoasă,
Trăia printre-animale și un catâr de "rasă".
Și se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era șomer de lux.
De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare,
Îl trase deoparte și ți-l luă cam tare:
- Așa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fânețea și nu produci nimica.
Ia uite la Mărțuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi și noapte
Ne dă la toată lumea găleți întregi cu lapte.
Găinile de-asemeni se screm și una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci și zeci de ouă.
Chiar și cocoșul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineața să ne sculăm din pat.
Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal
Ce trage la căruță, la vale și la deal.
De-aceea-ți spun cu riscul de a părea cam snob
Că-i musai azi în fermă să-ți iei și tu un job.
Ai două variante, de mult au fost gândite,
În două posturi cheie, puțin cam diferite.
Să tragi șareta nouă ce-o vezi lângă hambar,
Sau peste animale, să fii parlamentar.
- Stăpâne, rog mă iartă, ți-o spun doar amical:
Sunt doar catâr, n-am trupul puternic ca un cal.
Iar varianta-a doua... să fiu parlamentar,
Doar vezi destul de bine că nu sunt chiar... măgar.
fabulă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre serviciu, poezii despre prietenie sau poezii despre noapte
Poveste din texas
spusă de un pistolar care călărea
un catâr inteligent
la o cană de whisky contrafăcut
amestecat cu suc de roșii
și piper alb
era într-un fort plin cu negri
care păzeau butoaiele cu whisky
aduse din new mexico
sau
sau
arizona cu diligențe speciale
le păzeau de indienii apași
sau navajo
care s-au jurat să șterpelească
apa de foc bună pentru a intra
în transă și alte grozăvii vrăjitorești
pe lângă văcarii beți de dimineață
stătea cu pistolul colt în mână
și
și
și
dintr-o dată au fluierat săgețile
blowin' in the wind
ăla de-l cântă bob dylan
erau apașii în jurul fortului
san fermin sau
sau
cam așa ceva
mulți indieni cu pene-n cap
și kalașnikovul în mână
parcă era și trujillo
actorul ăla cunoscut
arunca tot timpul cuțite
parcă era în desperado
și atacau în draci
trăgând cu toate armele din dotare
pentru whisky oricine e în stare
să facă crimă și apașii
asta au hotărât într-un congres
lupta a ținut cinci zile
și
și
cinci nopți până au rămas trei apași
plus trujillo care avea filmări
pistolarul cel călare pe catâr
și doi negri mai negri decât noaptea
am scăpat de măcel
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre India, poezii despre zile, poezii despre whisky, poezii despre roșu, poezii despre negru, poezii despre muzică sau poezii despre inteligență
- catâr
- E cel mai harnic animal,
Neîntrecut la dus samarul;
Dar când pretinde că e cal,
Atuncea face pe măgarul!
Catârul
definiție epigramatică de Ion Grigore din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre catâri, epigrame despre zoologie, epigrame despre superlative, epigrame despre măgari, epigrame despre hărnicie, epigrame despre cai sau epigrame despre animale
Fabula poporului de boi
Cum își dorise-o corcitură
De lup german,
Șef mare-n sat
Ce se voia încă o tură
Ca Președinte instalat,
A reușit, cum a visat
Să aibă un guvern al lui,
Condus de un cocoș,
Cam beat
Dar care-n Parlament, tehui,
Dând de băut,
A dărâmat,
Guvernul vacii care-a vrut
Și care chiar a ridicat
Nivelul traiului, scăzut,
Pentru toți boii-acelui sat.
Cocoșul însă le-a cântat
Că el le va schimba destinul
Și corcitura de-or vota,
El le va face la toți plinul,
Încât toți boii au votat
Cu ochi de boi spre viitor,
Uitând, normal,
Tot ce le-a dat
Guvernul, vacii-n satul lor.
Astfel că boulenii-n sat
Foarte curând
Au constatat
Că-acest guvern și corcitura
Au dat numai așa, cu gura
Înfometând întregul stat.
Fără speranță, înșelați,
Au mers toți boii la prelați
Că numai Ceru-ar fi putut
Să le dea iarăși ce-au avut
Și-L întrebau:
-De ce doar noi
Suntem atât de oropsiți,
De-ai noștri-aleși mereu loviți?
Iar Cerul le-a răspuns corect
Prin glas de tunete și ploi:
-Pentru că voi, v-o spun direct,
Sunteți doar un popor de boi!
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Boul și virușii
Ca toți boii, fără minte,
Boul Apis, Președinte
Ales de mulți boi și oi,
Și-a făcut guvern de boi.
Și-ncepu el să conducă
După mintea lui năucă:
Avea premier, codoș,
Un bețiv, loial cocoș,
Care traducea în viață,
Tot ce-avea în mintea-i creață...
Lăsăm zilele în care,
Cu un porc drogat, cel care
Din guvernul lui în grații
A tăiat zilnic din rații,
Ca ministru finanțist
Și vom spune ce-i mai trist:
S-a-ntâmplat-așa-ntr-o vară,
Ca o gripă aviară
S-afecteze-ntregul sat
Și atunci a ordonat
Ca găinile să moară,
Mai puțin tot ce e cioară;
Cum niciun necaz nu vine
Singur, iată, la porcine
S-a ivit pesta suină...
Și, găsind Apis o vină
Pentru boală,-a ordonat
Să fie uciși, în sat,
Porcii. Atunci cei săraci,
Sperau lapte de la vaci
Ca în sat să mai trăiască...
Dar pe bou îl durea-n bască,
(O primise ca cadou,
Când fusese el "erou"
La-ntâlniri peste ocean
Cu bizonu-american
Și-i dăduse, gratis, tot
Gazul curții ca netot,
Pentru a avea temei
Să-l susțină-n sat yanchei).
Dar, zvonindu-se, pe bune,
De boala vacii nebune,
Boul Apis se gândea
Gâtu și la vaci să-l ia.
Văzând câinii militari
Că Apis și-ai lui boi mari
Din guvernul dobitoc
Pot chiar vieții să-i dea foc
În al lor sat, au lătrat
De teamă că-ntregul sat
Ar putea, cu boi haini,
Să nu aibă nici chiar câini.
Și au devenit eroii
Care-au alungat toți boii...
MORALA:
Când boii conduc o țară,
Nu-i păstrați, dați-i afară!
poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre medicină sau poezii despre eroism
FABULA TRĂDĂRII
Pentru c-au vrut, la votare,
S-aibă scorul cel mai mare,
Papagalul și un bou,
Fiecare un erou
Al partidului în care
Era lider din născare,
Au decis, nu prin instanță,
Să formeze-o alianță,
Pentru a conduce-n sat.
Și așa s-a întâmplat.
Animalele prostite,
Au votat ca orice vite,
În speranța că-aliații
Vor fi-n Parlament ca frații
Și vor da legi bune-n stat,
Pentr-un trai îmbelșugat.
Iată, însă, din savană,
Leul, jinduind la slană
De oi și berbeci din sat,
Pe bou l-a și contactat
(Că-avea minte-napoiată),
Să-i dea rația visată.
I-a promis că-l va susține
Să ajungă el mai bine
Și-n sat, să fie, normal
Mare, fără papagal.
Papagalul însă-a dus
Tratative cu un urs,
Ce poftea și el la oi.
Astfel că, trădând, cei doi
Au rupt alianța lor,
Vânzând un întreg popor!
Iar MORALA, prin urmare,
Ne arată ce oroare
E s-alegi, cum facem noi,
Între papagali și boi!
fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși sau poezii despre superlative
Referendum
De când ne-am specializat să-nvârtim democrația,
Duși de nas am tot schimbat dregători în România,
Cu mai buni, de pus la zid, negustori ultracinstiți,
Sau cu vr'unul mai avid decât ceilalți parveniți,
De la cei dotați cu școli, cu un bac, un doctorat,
Masterate de doi poli, puse-n rame de-un carat,
Pân' la ăi de au vece și celulă gratuit,
Sau pușcăriabili ce sunt pe muchie de cuțit,
Încât nu ne mai mirăm, stând pe loc într-un picior,
C-am ajuns să câștigăm experiență-n viitor,
Știind bine a vota și-a alege... mai ales,
Chiar de unii-ar sabota, tot ai noștri-s care ies!
Numai că acum, se pare, o dilemă ne-a blocat,
Tre' s-alegem cu ardoare, ditre doi iluștrii-n stat,
Unul care-i suspendat, învățat fiind cu sfori,
Și-altul care l-a săpat, însa e cu capu-n nori,
Că deja mă doare bila, după cât m-am tot gândit
Pentru care pun ștampila, și-s mai mult nedumerit,
Căci din lista celor doi, socotind a' lor păcate,
Mi se pare c-amândoi sunt cam la egalitate:
Unul are-o facultate, în CV-ul lui a spus,
Celălalt a dat din coate de-a făcut și-un an în plus,
Unul are o rușineeee, celălalt... doar un cotor,
Unu-i dus cu pluta bine, ălălalt cu un vapor,
Unu' doarme mai mereu, precum lampa fără gaz,
Celălalt, ca-n heleșteu, câte-o dată este treaz,
Unul minte-n mod cinstit, altul minte... nici că are,
Dar niciunul, în sfârșit, doctorat dintr-ăla n-are!
Așa că, eu, în final, trebuie să-mi exersez
Dreptul constituțional și-am să merg ca să votez
Nepărtinitor ca toți ce mai cred într-un Isus
... mama lor astăzi de hoți, iar vor să ajungă sus!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre somn, poezii despre schimbare sau poezii despre picioare
Reverie
În părculețul de lângă apă
Care curge încet la vale
Stau gânditor pe bancă
Fiind și zi de sărbătoare.
Pe alei e forfotă mare
Bătrâni, tineri și părinți
Veniți pentru plimbare
Cu odraslele lor cuminți.
Unii mereu spun la glume
De care îmi aduc aminte
Lumea noastră este lume
Și privește tot înainte.
Bucurii au și ai mici
Pe lângă părinții lor,
Mamele și ai lor tătici
Le fac voile cum vor.
Dau și eu ceasul în urmă,
Cu amintirile toate,
Au fost ani grei, nu glumă
Ducându-i mai departe.
Privesc îngândurat în zare
Și copilașii din jur
Care îmi dau târcoale,
Voind ceva să le spun.
N-am stat mult și am început
C-o voce înceată și moale
Așa cum m-am priceput
Pentru o bună desfătare.
Să trăiți, dragi copii,
Să ajungeți oameni mari,
Să aveți numai bucurii
Împlinind suta de ani.
Strânși cu toții în jurul meu
Să asculte ce le vorbesc,
Le-am spus despre viață mereu,
Să fie harnici cât
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărbători
Natural, nemulțumirile și reproșurile se ivesc exclusiv sau cel mai adesea în prietenia bazată pe interes; scopul relațiilor dintre ei fiind interesul, prietenii de acest fel au pretenții din ce în ce mai mari, imaginându-și veșnic că au mai puțin decât li se cuvine și plângându-se că nu obțin tot ce li se datorează după merit. La rândul lor, cei ce le fac binele se află în incapacitatea de a face față unor cerințe atât de mari din partea beneficiarilor lor.
citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate de Aristotel despre prietenie, citate despre superlative, citate de Aristotel despre superlative sau citate despre nemulțumire
Vorbe deșucheate
- Ai auzit, dragă! Ce-a spus
Ăla
Aseară?
Că lume-ai o catastrofă și că
. O să dispară?
- Da! Am auzit, dar sunt
Niște vorbe deșucheate,
Ca cei cu limba lată, de care-au fost lansate.
Sunt uni ce înșiră, astfel de vorbe goale,
Ce sunt ușor ascunse, sub lungile lor poale,
Unii chiar din prostie, alții
Vor mizilicuri,
Să-și mai lungească pașii din astfel de nimicuri.
Vorbele se-aud și
Se-nțeleg, adesea deformate,
Și tot așa dispar cum ele-au fost lansate,
De nu au conținut, sunt puf de păpădie,
Dispar și lasă-n urm doar
. Zvon și gălăgie.
Corneliu 25.05.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (25 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!