+despre +oameni

Revedeam

Revedeam aceeaşi emoţie
Cu care adormisem
În mădularele&matricele cuiva
Ştiam că nu face parte din mine
Şi ca aş putea pleca
Să-mi revăd familia
Dar aveam o alta
Fiecare pădure de oameni
Ce creştea pe spatele meu
Nu vedea decât lumina lunii noastre
Doar seara
Şi apoi era smulsa
Fiindcă nu era estetic sa ai o familie
Fiindcă undeva, copiii tăi mor,
Zilnic
Stelele ce se prăbuşesc, cu nicio dorinţă,
Sunt copiii tăi
Ce cerşesc în genele ei
Hai să lăsăm perdeaua
Să-şi lase pantofii pe marginea patului

[...] Citeşte tot

poezie de Nicoleta Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţul măsurii... Ce paravan pentru lipsă de simţire, adesea! Îi văd afectând că nu înţeleg cum poţi să crezi în neantul tău dincolo de ce este el astăzi. Trebuie să ai simţul măsurii, spun ei...
Dar ei îl au pentru ei? Îl au pentru neam, pentru ceilalţi, pentru tot ce le e străin; dar pentru ei, nu. Fiecare din noi - recunoaşteţi asta, fiecare - crede obscur despre sine că ar putea deveni aproape orice: prim-ministru sau conducător de oaste. S-a întâmplat că n-a devenit, i-a lipsit ceva sau altceva; dar, în principiu, putea ajunge acolo. Oricare viaţă trăită la persoana întâi are măcar o libertate, măcar un iraţional.
Şi acum înţeleg de ce predică ei măsura: nu trăiesc la persoana întâi. Sânt "obiectivi", fiindcă nu e subiectul în joc. Sânt în naţiune, dar nu sânt naţiune. Că tocmai asemenea oameni te condamnă în numele bunului-simţ, e firesc. Atâta le-a rămas ca simţire: bunul-simţ.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taină de toamnă

Desculţ prin întîiele brume,
Bătrîn de atîta tristeţe,
Să ies dintr-o dată în lume,
Cinismul ceva să mă-nveţe.

Cu ochii sticlind ca pisica
Să sar pe pierduta redută
Şi nici să nu ştiu de nimica
Din care şi viermii se mută.

Adio, prea buna mea doamnă,
Nimic despre noi nu se ştie,
Dar sînt proclamaţii de toamnă
Afişe de pneumonie.

Copii tuşesc măgăreşte,
Bătrînii tuşesc, dar tabagic,
La toţi tensiunea ne creşte
Finalul de veac este tragic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Volumul "Locuri Comune" Editura Albatros -1987
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia turcească

1

Priveam acea ploaie turcească
Stând într-o cafenea
Cu oameni necunoscuţi,
Dar foarte simpatici.
Uitându-mă la vechiul obelisc
Şi la trecătorii fără umbrelă care alergau,
Mângâi continuu un pisicuţ care miaună,
Care îşi aşteaptă porţia de fericire carnală.
Ce-ar fi dacă aş întârzia la avion
Şi m-aş întoarce la această cafenea
Pentru a privi din nou
La ploaia turcească
În aşteptarea următoarei curse.

2

Sunt puţini câini pe-aici,
Iar pisicile – îndrăzneţe

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni, deşi au cultură, sunt analfabeţi prin concepţia pe care o au despre cultură.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 de Marin Preda (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place când inşi care, având doar cultură generală, îşi bagă nasul să rezolve probleme de specialitate; la noi asta se întâmplă peste tot. Unor persoane civile le place să judece despre chestiuni militare, care chiar ţin de competenţa feldmareşalilor, iar oameni cu studii de inginerie discută mai mult despre filosofie şi economie politică.

Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare dintre dovezile despre Iisus Hristos sunt profeţiile. Un şir de oameni, timp de patru mii de ani, în mod statornic şi fără mari deosebiri, vin unul după altul să profeţească aceeaşi venire. Un popor o vesteşte şi acest popor subzistă timp de patru mii de ani pentru a face în grup mărturie siguranţei pe care o are despre ea şi de la care nu poate fi întors prin niciun fel de ameninţări şi prin nicio persecuţie. Lucrul acesta este cu totul considerabil.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde de albastru

Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
şi de bine-am zis de morţi
şi de şase-am zis la sorţi,
şi am zis unu de doi
şi zăpadă de noroi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei siguri pe ei, care tocmai de aceea sunt oameni de nimic, se impun mereu în faţa celor modeşti, şi care de aceea sunt demni, deştepţi, morali, tocmai fiindcă omul modest, judecând după sine, nu-şi poate închipui cum omul rău s-ar respecta într-atât şi ar vorbi cu atâta încredere în sine despre ce nu cunoaşte.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus din Milo

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
care nu se umple de sânge când ţipă o pasăre sau
ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că "a spera înseamnă aproape a trăi"?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
"Le péché c'est le Grec", ziceaţi dumneavoastră

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!