Venus din Milo

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
care nu se umple de sânge când ţipă o pasăre sau
ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că "a spera înseamnă aproape a trăi"?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
"Le péché c'est le Grec", ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru orice doctrină trebuie să existe cele trei standarde: (1) Trebuie să existe o bază sau fundaţie. (2) Trebuie să existe o examinare. (3) Trebuie să existe aplicaţii practice.

citat din Mo Tzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să existe un colţ de lume în care viaţa e frumoasă. Fericirea trebuie să existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de nişte mâini uriaşe care să zgâlţâie globul, şi totul să înceapa din nou...

citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa, cea care la nevoie te face să strângi din dinţi şi să înduri suferinţa, este arma de căpetenie a ucenicului în munca manuală. Dar, contrar a ceea ce se crede de obicei, ea nu are aproape niciun rol în studiu. Inteligenţa nu poate fi mânată decât de dorinţă. Pentru ca să existe dorinţă, trebuie să existe plăcere şi bucurie. Inteligenţa nu creşte şi nu dă roade decât în bucurie. Bucuria de a învăţa este la fel de indispensabilă studiului ca respiraţia alergătorului. Acolo unde lipseşte, nu este vorba despre studioşi, ci despre nişte biete caricaturi de ucenici care la capătul uceniciei lor nu vor avea nici măcar o meserie.

Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să renunţi la democraţia ta. Nu trebuie să crezi în "popor". O clasă nu este mai bună decât alta. E nevoie de Înţelepciune sau de Adevăr. Lasă clasa muncitoare să rămână clasa muncitoare. Acesta este adevărul. Trebuie să existe o aristocraţie a oamenilor care posedă înţelepciune, şi trebuie să existe un Conducător; un Kaiser, nu preşedinţi şi democraţii.

citat clasic din D.H. Lawrence
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde se află un înţelept, nu trebuie să existe vreo femeie la douăzeci de picioare împrejur. Unde sunt doi înţelepţi, nu trebuie să existe vreo femeie la două sute de picioare împrejur. Când vaginul (sau coapsa?) femeii va sta alături de coapsa înţeleptului, sfârşitul lumii fi-va aproape: ba chiar e la îndemână şi i se simte mirosul de păr umed. Căci la ce bun să păstrezi aparenţele (adică la ce bun să le interzici femeilor să fie prezente la Marele Sfat) când pământul (sau: epoca, secolul) se cutremură din temelii?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce obişnuim să numim esenţă e tot formă într-un anume sens. Ataşamentul faţă de forme e o lucrare a spiritului. Nu trebuie depăşit niciodată acel ceva spre care ne îndreptăm iubirea, chiar dacă e vorba de o efemeridă, de un lucru supus pieirii - numai aparenţele pier - iar forma e altceva decât aparenţă. Lucrurile sau fiinţele întrupate te cheamă spre ele şi trebuie să existe un rost în asta. Caută-l.

Ilinca Bernea în Semnul Lunii, Legăminte (iulie 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Darcy: Trebuie să ştiţi... cu siguranţă trebuie să ştiţi că toate acestea sunt pentru dumneavoastră. Sunteţi prea generoasă pentru a glumi cu mine. Am aflat că aţi vorbit aseară cu mătuşa mea şi acest lucru m-a făcut să sper mai mult decât am sperat vreodată. Spuneţi-mi, vă rog, de îndată dacă sentimentele dumneavoastră au rămas la fel ca cele pe care le aveaţi în aprilie. Afecţiunea şi dorinţa mea nu s-au schimbat, dar un singur cuvânt din partea dumneavoastră şi nu voi mai scoate niciodată un cuvânt. Dar dacă, totuşi, sentimentele dumneavoastră s-au schimbat, trebuie să vă spun: m-aţi fermecat, trup şi suflet şi vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc. Nu mai vreau să mă despart de dumneavoastră niciodată de acum înainte.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără compasiune, nimeni nu poate să se înalţe spre planurile superioare în vieţile ce vor urma, dar, ca toate virtuţile luate în discuţie în această carte, ea este doar parte dintr-un întreg. Trebuie să învăţăm să dăm dovadă de compasiune atât faţă de alţii cât şi faţă de noi înşine.

Brian L. Weiss în Acelaşi suflet, multe trupuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai venit de nicăieri şi dacă e undeva, unde trebuie să ajungi, atunci trebuie să ajungi Aici. Dar Acum unde eşti? Pentru că atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva şi ajunge undeva, deoarece suntem veşnic pretutindeni. Dacă Sinele e veşnic, se pune problema să fi venit de undeva, există pentru el spaţiu-timp ca să poată călători undeva? Şi unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea să călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacă aş ştii primul meu strămoş în sfârşit aş afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică eşti terminat. Oare înainte ca să ştii de unde ai venit şi unde trebuie să ajungi, nu ar trebui să afli mai întâi cine eşti tu? Dacă nu eşti călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitatea este caracterul genului nostru; el nu ne e însă înnăscut decât numai ca predispoziţie, şi de fapt trebuie educat. Noi nu îl aducem gata cu noi în lume, dar în lume el trebuie să fie ţelul străduinţelor, suma exerciţiilor, valoarea noastră, căci un caracter îngeresc la un om nu cunoaştem, şi când demonul care ne stăpâneşte nu este un demon uman, devenim nişte chinuitori ai oamenilor. Divinul în specia noastră este aşadar cultura umanităţii; toţi oamenii mari şi mici, legiuitorii, inventatorii, filozofii, poeţii, artiştii, fiecare om nobil vrednic în breasla sa, cu prilejul educării copiilor săi, al respectării obligaţiilor sale, prin exemplu, operă, rânduială şi învăţătură, a contribuit la aceasta. Ideea de umanitate este comoara şi câştigul de pe urma tuturor străduinţelor umane şi în acelaşi timp arta speciei noastre. Educaţia pentru ideea de umanitate este o operă care trebuie continuată fără încetare – sau vom coborî, atât clasele mai înalte cât şi cele de jos, înapoi la animalitatea crudă, la brutalitate.

Johann Gottfried von Herder în Scrisori pentru promovarea ideii de "umanitate"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem descoperi că, fără intimitate, comunitatea poate părea mai degrabă opresiune decât apartenenţă, în timp ce intimitatea fără comunitate poate părea mai degreabă singurătate decât sentimentul de "a fi tu însuţi". Am putea spune, prin urmare, că suntem noi înşine împreună cu ceilalţi în grade diferite, cu toate bucuriile, plăcerile, speranţele, dorinţele, frustrările şi constrângerile ce însoţesc condiţia noastră de fiinţe umane. Astfel, prietenia cu noi înşine înseamnă că trebuie să fi devenit deja prieteni cu alţii.

Zygmunt Bauman în Gândirea sociologică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate să cunoască însemnătatea şi măreţia a ceea ce face. În asta constă frumuseţea Ofrandei: ea este misiunea care ne-a fost încredinţată, iar noi trebuie să ne încredem în ea. Cel care lucrează pământul poate să sădească, dar nu-i poate spune soarelui: "Străluceşte mai tare în dimineaţa asta". Nu le poate spune norilor: "Aduceţi ploaia în după-amiaza asta". El trebuie să facă ce are de făcut, să-şi are ogorul, să semene şi să capete darul răbdării. Va trăi clipe de disperare, când îşi va vedea recolta pierdută şi va crede că toată munca sa a fost zadarnică. Şi cel care a plecat în căutarea visurilor sale trece prin momente când se căieşte de alegerea sa şi nu-şi doreşte decât să se întoarcă şi să găsească o muncă de pe urma căreia să-şi ducă zilele. Dar a doua zi inima fiecărui lucrător sau a fiecărui aventurier se va umple de entuziasm şi încredere. Amândoi vor vedea roadele Ofrandei şi se vor bucura de ele. Deoarece amândoi cântă acelaşi cântec: cântecul bucuriei faţă de sarcina care le-a fost încredinţată.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Munca şi ofranda"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ştiu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; şi că în această formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem obţine totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală. Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă a Paradisului. Expulzaţi din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, aşa cum aruncaţi de pe culmea unui munte nimerim în prăpastie. Nu există abisuri fără înălţimi. Numai o prejudecată îi socoteşte pe toţi sinucigaşii nişte oameni care şi-au încheiat socotelile cu viaţa şi nu-i mai interesează nimic. Cei mai mulţi dintre ei, probabil, nu sunt decât nişte oameni care au eşuat în încercarea de a găsi o soluţie.

Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Valentina Becart {scriitor}
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopţii,
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesitatea răului poate fi înţeleasă astfel. Fiindcă nu există doar binele, trebuie să existe o limită a ieşirii din el, sau dacă cineva vrea să spună altfel, a coborârii neîntrerupte sau a depărtării de el, iar această limită, după care nimic nu mai poate exista este răul. De aceea este necesar ca ceea ce urmează după cel dintâi să existe, astfel încât şi ultimul să existe, acesta este materia, care însă nu are nimic din bine. Aceasta ar fi necesitatea răului. Când materia devine stăpâna formei întruchipate în ea, o distruge şi o corupe, aplicându-i propria natură, opusă ei, nu ducând recele spre cald, ci punându-si propria lipsă de măsură peste forma caldului, şi diformitatea peste formă şi excesul şi defectul peste ceea ce este măsurat, până când va determina forma să fie a ei şi să nu-şi mai aparţină, ca şi în cazul hranei animalelor, când este mâncată nu mai este deloc ca şi când a venit. Aşadar dacă trupul este cauza relelor, materia ar putea deveni, prin ea însăşi cauza relelor. Viciul care este ignoranţa şi lipsă de măsură în privinţa sufletului este al doilea rău.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sămânţă de adevăr trebuie să existe: altfel, de unde atâtea flori?

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florin: Mă numesc Florin Neamţu, zis Nemilosu', iar el este Bogdan Trană, zis Temutu'. Nu vă speriaţi de noi, vă rugăm, ne aflăm aici doar pentru a vă asigura protecţie, nu pentru a vă face ceva rău, ci pentru a vă feri de rele. Desigur, nu am luat această hotărâre din propie iniţiativă, ni s-a spus să avem grijă de dumneavoastră.
Lia: Ah; da, ştiu... Am aflat despre decizia directorului nostru. Mă miram doar; adică, nu mă aşteptam să se treacă la dispoziţiile dânsului atât de repede. Dacă este nevoie de prezenţa dumneavoastră, am să înţeleg totuşi...
Bogdan: Nu noi am decis acest lucru, domnişoară.
Lia: Îmi puteţi spune Lia... Şi chiar trebuie să mă însoţiţi acum? Nu merg decât până acasă, cu un taxi.
Florin: Nu-i nevoie, domnişoară... adică, Lia... Nu trebuie să luaţi un taxi, vă ducem noi cu maşina noastră.
Lia: Ah, ce drăguţ...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mai amintiţi de plimbarea atât de apropiată pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi dimineaţă nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodată în viaţă nu am vărsat atât de multe, fără cea mai mică posibilitate de a râde. Nu mai înţeleg ce caut pe lumea asta în care fericirea mă face şi mai nefericit decât nefericirea. Pentru mine aţi devenit atât de importantă, încât mă întreb cum va sfârşi întâlnirea noastră. Aş vrea să evadez cu Dumneavoastră într-o insulă părăsită şi să plâng toată ziua... Cum aş fi putut să-mi imaginez că voi suferi atât din cauza Dumneavoastră?... Tot ceea ce mă ţine departe de Dumneavoastră e exil... Şi totuşi declinul meu datorită Dumneavoastră îmi este necesar şi nesperat.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă agăţaţi de casa Dumneavoastră, vă agăţaţi de cărţile Dumneavoastră, vă agăţaţi de idolii Dumneavoastră, de zei, de concluzii, de proprietăţile Dumneavoastră, de amărăciunile Dumneavoastră, pentru că n-aveţi nimic altceva şi tot ce faceţi vă aduce nefericire. Pentru a descoperi dacă există altceva, trebuie să lăsaţi să se ducă cele de care vă agăţaţi. Dacă vreţi să treceţi râul, trebuie să plecaţi de pe acest ţărm. Nu puteţi sta pe un singur ţărm. Dumneavoastră vreţi să fiţi liber de mizerie şi totuşi nu vreţi să treceţi râul. Aşa că vă agăţaţi de ceva ce ştiţi că este jalnic şi sunteţi înfricoşaţi să-i puneţi capăt, fiindcă nu ştiţi ce se află pe celălalt mal al râului.

Krishnamurti în Despre Educaţie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ne ducem fiecare propria noastră viaţă, fără egoism şi fără să-i socotim pe ceilalţi numai ca nişte mijloace, dar totodată fără să ne tăgăduim cu totul pe noi înşine, să ducem o viaţă de sine stătătoare şi potrivită firii noastre, cu un echilibru raţional între îndatoririle faţă de alţii şi îndatoririle faţă de noi.

citat celebru din Thomas Mann
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!