Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Taină de toamnă

Desculț prin întîiele brume,
Bătrîn de atîta tristețe,
Să ies dintr-o dată în lume,
Cinismul ceva să mă-nvețe.

Cu ochii sticlind ca pisica
Să sar pe pierduta redută
Și nici să nu știu de nimica
Din care și viermii se mută.

Adio, prea buna mea doamnă,
Nimic despre noi nu se știe,
Dar sînt proclamații de toamnă
Afișe de pneumonie.

Copii tușesc măgărește,
Bătrînii tușesc, dar tabagic,
La toți tensiunea ne crește
Finalul de veac este tragic.

La cîrmele lor iluzorii
Pun țările oameni de paie,
Trăind sub regimul terorii
Pămîntul e plin de războaie.

La ce ți-aș mai ține iubire
Cînd totul în jur este moarte,
Cînd linia vieții-i subțire
Și nici nu conduce departe.

Mai bine desculți peste brume
Purtînd terfeloage, nu haine,
Să plec pe vecie în lume
Robit pămînteștilor taine.

Adio, e toamnă în toate,
Simt sarea în lacrimi la mine,
Pe buzele mele crăpate
Mai arde-un sărut în ruine.

Dar ce-ți mai spun amănunte,
Esența e dorul de fugă
Prin brumele marelui munte
Cu toți filozofii în rugă.

Și-apoi să se-nchidă de-a pururi
Pădure și noapte și brume,
Să-mi pierd orice fel de contururi
Să merg ca legenda prin lume.

poezie celebră de din Volumul "Locuri Comune" Editura Albatros -1987
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Adrian Păunescu

La adio

Se află litere și farduri
Și niște munți sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Și nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Și-apoi scufundă-te și du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ți spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.

De ce să-ți spun la revedere
N-aș mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-și cere
Că te-am pierdut definitiv.
Și de la mine până la tine
Cuvântul însuși va-ngheța
Nici te strig nu știu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Când te-am văzut ultima oară
Știai și tu, plângeai și tu
Și-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Eu ți-aș mai spune amănunte
Destinul de-aș putea -l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Și eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.

poezie celebră de
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adrian Păunescu

Anomalii

Sufletul meu, copil tembel, cunoaște,
Inima mea de bivol tînăr știe
pe al lumii pat absurd de broaște
Iubirea este o anomalie.

Să mai iubești cînd visul un negoț e,
Să mai iubești cînd prea puțini au șale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloțe,
Acestea toate nu sînt stări normale.

Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioșie și cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.

Nu-i profitabil iubești cînd este
Mai profitabil te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioșat de îngeri.

Normal rămîne numai restul lumii
Care să se abțină bine știe,
Vioara caldă și pianul ciumii
Nu sînt decît acea anomalie

La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Și sus, pe unde gîndul meu e mire.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

La adio

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.

De ce sa iti spun la revedere?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adrian Păunescu

La adio tu !

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare inchise triste garduri
Si nici nu o sa mai vi inapoi.

In prgul iernii absolute
Saruta-mi tampla alb balai
Si apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

De ce sa iti spun la revedere
Nu as mai avea nici un motiv
Adio drepturile isi cere
Caci te-am pierdut definitiv.

Si de la mine pan` la tine
Cuvantul insusi va ingheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.

Eu m-am intors inca o data
Voiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata ?
Parca a luat-o cineva !

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte,
Iubita mea de peste timp.

Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

Nici nu pot nimic sa iti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu numai nu
La adio tu !

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea

Ce- vrea?
treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet și soare blând în măr,
Cu plenitudini, țeluri și miez de adevăr...!

Ce- vrea?
Aș vrea vină iarăși septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă și geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi și înțelepte brume...
Aș vrea o toamnă lungă și dincolo de lume...!

Aș vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane și-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet și țelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteți brume, cu spasm autumnal?!

poezie de din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adrian Păunescu

Bocet pentru Ăl Bătrân

Ce tragic timp păgîn,
Se-mparte țara noastră în partide,
De cînd l-am omorît pe ăl bătrîn,
Mormîntul lui nici nu se mai închide.

Am tras în el ca-n malul de pămînt,
Nu l-am putut în timpul vieții frînge,
Și el s-a dovedit de neînfrînt,
nu ne-a dat nici lacrimi și nici sînge.

Cu el am omorît-o și pe ea,
Într-un concurs fanatic de păcate,
Și-atunci păcatul nostru devenea,
Mai greu ca ale lor, împreunate.

Așa puține vorbe mai rămîn,
Într-o tăcere plină de rafale,
Și vai!, l-am omorît pe ăl bătrîn,
Erori peste eroarea vieții sale.

Se-mpleticea de parcă era beat,
Și totul îi apărea confuz, departe,
Prin gloanțele cu care l-am marcat,
El inspira și aer, dar și moarte.

Și el ne-a fost măcar o dată baci,
Și noi i-am fost măcar o dată turmă,
De ce am apăsat pe-acel trăgaci,
Cînd moartea și-așa venea din urmă?

Ne trebuia și milă și efort,
le putem concilia pe toate,
De ce am dorit -nceapă cu un mort,
Aceste ziduri de maternitate?

Eram români și el era român,
A fost și crimă, dar a fost o gafă,
De ce l-am omorît pe ăl bătrîn,
Cu mîini legate, împușcat în ceafă?

Voi nu vedeți că nu putem dormi?
Voi nu vedeți că țara nu mai doarme?
Din zori de seară pînă-n zori de zi,
Strigoiul lui aleargă prin cazarme.

Își plînge țara ori de cîte ori,
De drama ei se-atinge și îl doare,
Strigoi bătrîn ce cîntă "Trei culori",
Cum face la beție fiecare...

Acest strigoi de unde-ncepe tot,
Privește dintre stele pe fereastră,
Din buzele ce a vorbi nu pot,
Pornește cinic libertatea noastră.

Și totuși într-un tragic timp păgîn,
I-am încărcat cu întuneric pasul,
De ce l-am omorît pe ăl bătrîn,
Și nici măcar nu-i facem parastasul?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Presimtamantul

Va veni iarna,miroase a fulg,-
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.

Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.

Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga nu mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta : Adio !

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Doamnă

Doamnă, cât de străină vreți să-mi păreți, atât
de pur și inocentă vă simt, cât de străină vreți
îmi fiți, Eu atât de mult vă simt și mă pierd
doar la gândul că totuși îmi veți răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârșit de timp ori de Noi!

Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduți în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem și Noi amândoi, în clipa de față!

Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători și la fel de
,, necopți", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiți o dată!

Doamnă, să-mi mai vorbiți o ultimă dată și
să-mi mai trăiți o ultimă clipă și promit că îmi
va fi îndeajuns iert și să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineața și toamna,
zilele toate și toate anotimpurile dintr-o dată!

Doamnă, să nu știu acea dată, nu vreau și nici
vreau a ști, să nu-mi spuneți, oricum, sunteți
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai știe de cine, oricum, așteptarea
domină într-un fel de neexplicat și acum!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De tine n-o să-mi fie dor

Lasă-mi toamnă în grădină stratul plin de floare-albastră,
Lasă-mi pomii plini de frunze să-i privesc de la fereastră!

Nu răscoli prin suflet cu alai de brume reci,
Nu-ți trimite herghelia vânturilor pe poteci!

Lasă-mi toamnă zarea clară, n-o împovăra cu nori,
Lasă-mi aurul din soare să mă-ntâmpine în zori!

Ia aminte ce îți spun, foarte limpede-ți declar:
Pe la mine, toamnă rece, vino foarte, foarte rar!

Uită astăzi calendarul, nu-l mai umple de tristețe
Și mă uită și pe mine undeva, în tinerețe!

Pleacă singură-n vacanță, odihnește-te o vreme,
te-ntorci, dar numai dacă dorul meu o să te cheme!

poezie de din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Plopii fara el

Pe lîngă plopii fără soț
Trec anii cu încetul
Și ei ar fi aproape toți
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absența sa
Și fără soț toți plopii.
La locul lor toți plopii sînt
Foșnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens și nici cuvînt
Lipsește Eminescu.

Așa sîntem toți
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soț
Cu soț niciodată.

Și primăria-i are-n stoc
Și-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Și nu-i foșnește luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînșii.

Mai bine nici să nu-i vedeți
Sînt niște plute oarbe
Numai poetul din poeți
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toți
Frunzișul veștejescu-l
Pe lîngă plopii fără soț
Și fără Emïnescu.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Adio, adică rămâi

Nu înseamnă da, iubire,
Când zic da, înseamnă nu,
Când zic tu, lovesc în mine,
Când zic eu, înseamnă tu.

Se-ntâmplă, în fiece clipă,
Mereu, întâmplarea dintâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.

Cuvintele toate-și pierd sensul,
Spun tâmplă și cred că-i călcâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.

Pe sobă sunt blocuri de gheață,
La Cercul Polar cresc lămâi,
Eu nici nu mai știu adevărul,
Adio, adică rămâi.

Iubindu-te, parcă-ți port ură,
Reproșuri, când fac, te mângâi,
Spun viață și tu auzi moarte,
Adio, adică rămâi.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără țintă anume,
Cu un dram de noroc,
Și nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii țintă,
De grăbiți trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea ușor trădători.

Despre viață și taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcați ca de haine,
De minciuni și livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipe de cercetare... 1 Cor. 11,28

În clipe-adînci de cercetare,
cu dorul sfînt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpîne,
în Fața Ta.
Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?

Prin harul Tău ai frînt robia,
ai rupt cătușa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?

Tu m-ai chemat port cunună
ca rege-n veșnicul Tău cort.
Dar oare eu port ca rege?
Sau cum port?

Sînt eu un fiu născut din ceruri?
Sînt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
născut de jos?

Cînd sub păcat și cînd sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi dorește,
ci vrea copii.

Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos în lume,
nici sus în cer!

Și-ai vrut atunci din suferință
din rana cea din piept -nchegi
o fiică mai presus de fire,
mai sus de legi.

O, Doamne Sfînt, eu nu sînt vrednic
nici robul robilor -Ți fiu,
și totuși, Tu, cu mii de lacrimi,
m-aștepți ca fiu.

Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Și totuși, Tu aștepți și-n mine
Mireasa Ta.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Voiam

Voiam să-ți spun că ninge și te invit afară,
Afară din cetate către păduri, oriunde,
facem carnea noastră bolnavă tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.

Un mărunțiș din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor și tandru, dar cine să mai știe
Și viscolele sterpe incendiază marea,
Aș vrea să-ți fiu Ovidiu în Getia pustie.

... Și mai voiam să-ți dărui un vechi cojoc de oaie,
Și mai voiam să-ți dărui un drum până la munte
Și niște flori de toamnă, ținute-ntr-o odaie,
Dar nu știu câtă vreme avem de amănunte.

Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme,
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ți spun că-i bine și n-ai de ce te teme,
Voiam să-ți spun adio. Voiam să-ți spun că ninge...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E toamnă, doamnă...

de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi

topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă

ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie

privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos

iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Adio sincer, Europa!

Îți spun adio, Europa,
Adio, Timmermans și Weber,
Sună în Ierihon trompeta,
Adio, crenvurști și cu lebăr.

Din goticele abatoare,
Nici un șoric mai cumsecade
Și asta tare mă mai doare,
Că-n gurile de nătăfleață
Nici mălăiața nu mai cade.

Te înjunghiară mișelește,
Exodurile de fanatici,
Cu ordine sunând nemțește,
Extremele prefabricate,
În agenții cu inși plasmatici.

Perfidul Albion prin brexit,
A șters-o celtic, englezește,
Gaulaiteri cu magister dixit,
Din Indiile Olandeze,
Mă fac să spun, Doamne ferește!

Îți spun adio, Europa,
Adio, să-ți fie de bine!
Eu sunt demult, tot Europă,
În plaiurile carpatine.

Fă, tu să-mi scrii, să nu fii proastă,
Că telefon nu am la munte,
Dar avem poștă sub o coastă,
Cu post-restant și geamuri multe.

O vreme oi mai sta prin preajmă,
Că sincer, n-am unde duce
Și-oi bea în cinstea ta agheazmă,
Cu zaibăr negru demi-dulce.

Adio sincer Europa,
Adio sincer, Notre Dame,
Un haida-de, și-un tropa-tropa,
Îți spun de-acum, bonsoir madame!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

ADIO SINCER, EUROPA!

Îți spun adio, Europa,
Adio Timermans și Weber,
Sună în Ierihon trompeta,
Adio cremvurști și cu lebăr.

Din goticele abatoare,
Nici un șoric mai cumsecade
Și asta tare mă mai doare,
Că-n gurile de nătăfleață
Nici mălăiața nu mai cade.

Te înjunghiară mișelește,
Exodurile de fanatici,
Cu ordine sunând nemțește,
Extremele prefabricate,
În agenții cu inși plasmatici.

Perfidul Albion prin brexit,
A șters-o celtic, englezește,
Gaulaiteri cu magister dixit,
Din Indiile Olandeze,
Mă fac să spun, Doamne ferește!

Îți spun adio, Europa,
Adio, să-ți fie de bine!
Eu sunt demult, tot Europă,
În plaiurile carpatine.

Fă, tu să-mi scrii, să nu fii proastă,
Că telefon nu am la munte,
Dar avem poștă sub o coastă,
Cu post-restant și geamuri multe.

O vreme oi mai sta prin preajmă,
Că sincer, n-am unde duce
Și-oi bea în cinstea ta agheazmă,
Cu zaibăr negru demi-dulce.

Adio sincer Europa,
Adio sincer, Notre Dame,
Un haida-de, și-un tropa-tropa,
Îți spun de-acum, bonsoir madame!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum treci acum

și visul e-n ruine
te simți bine
și mă simt bine
trec apa zburând spre tine
și e bine când te-ntorci la mine

nici nu mai sunt ruine
tu ești stăpâna ambelor destine
ne este destul de bine
când simt dragostea-n mine

îți jur iubire pe vecie
și jur să plâng
când o să pleci de lângă mine
un pustnic o să ajung

treci prin vis din vis
în vis îmi vine
te sărut dincolo de mirare
cu disperare revii în vis

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adio, doamnă

E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc

În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.

cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt egoist

ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea va uita
până când moartea va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea

într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice

recunosc că trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)

toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum reuși înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea

iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook