punea

De paşti...

culegeam frunze de nuc pe care
bunica le punea la fiert şi vopsea
o grămadă mare de ouă
din când în când
îşi ştergea cu mâneca
lacrimile şi ofta...

viaţa m-a îndepărtat de sat

doar scrânciobul
de sub craca nucului putrezit
mai zgâlţâie liniştea
pe prispa veche un păianjen
urcă pe tristeţi
prin crăpătura casei se vede cerul şi
Dumnezeu cum se plimbă tăcut

Doamne, cât a mai iubit lumea
şi nouă sufletul!

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-mă pe mine

Căutându-mă pe mine,
Am rătăcit prin ţări străine.
Speranţa îmi curgea în vine
Spre ziua cea de mâine.

Iubita mamă
M - aştepta acasă,
Plăcinte, vin şi zamă
În fiecare zi punea pe masă...

Eu rătăceam prin vise
Cu dor nestins de casă,
Visam la paradise,
Credeam că-s norocoasă.

Dar peste tot în lume
Rămâi tu cel ce eşti.
Clădite-s pe destine
Iluzii sau poveşti.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o uşoară nostalgie

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de whist

Soldatul juca whist cu un alt soldat mort.
Doiarii beau din căşti cafea.
Din as un popă îşi făcuse
un cort stingher şi se ruga!
Din dansul ei o damă nouă
punea decarii la buric
valetul se făcea că plouă
dar o privea întors
un pic...
În patru labe toţi pătrarii
mahmuri dintr-un şesar fumau
Trei fraţi cântau ca lăutarii
sau poate doi
niciunul
sau...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amòi

Leana punea rufele în albie,
La înmuiat, amói,
Zicea:"Pusei şi eu trenţele alea amói,
Să le spăl dracului". Şi le uita acolo
Câte o săptămână, luată cu treburile,
Toţi se-mpiedicau de albie, în prispă,
Mai nimerea câte-o găină în ea,
Şi ea să se-apuce de spălat -
Neam.
Până când bărbatu-său i-a spus într-o dimineaţă:
- Leano, hai, fă, să scoatem cânepa aia de la topit
Că i-o fi de-ajuns.
Scoate, fă, cânepa şi lasă balta liberă.

Cămăşile erau de cânepă,
Cum se purta pe-atunci.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

poetul avea o amantă
care se dezbrăca dintr-o paletă de culori
şi-avea în fiecare clipă o altă rochie
întorcea sunetele cuvintelor
pe degete
apoi le punea pe buze ca pe-o
prăjitură cu frişcă
când mergea oraşul mirosea ca o petală
ce i se lipea de genunchi zburând apoi
cu mirosul ei pe lângă trupul unui copac
în jurul unui poem bronzat de sărut
se prindea de fuzelajul unei păsări de sticlă
înaintând cu aripile strânse
care trasau linii în formă de zbor
pe pieptul lui

poezie de Radu Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul şi ţăranul

Preotul în parohie
Pe o străduţă se plimba.
A văzut într-o ogradă
Un ţăran cum semăna.

Mâna-i iute cu bastonul
Loc în pământ făcea.
Punea bobul. Cu piciorul
Ţărna peste el trăgea.

-Doamne ajută, moş Marine!
În pământ nu pui prea bine.
Trebuie întâi săpat
Şi apoi de semănat.

- Nu-ţi bate cu mine gura.
Nu-ţi respect învăţătura.
În pământ, mata cum pui
Nu scoate niciodată pui.

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haplea

Eu, Ionel şi două fete
am pornit-o spre pădure,
înarmaţi cu coşuleţe
să culegem fragi şi mure.

Noi cu râvnă culegeam
însă dragul Ionel
în coş nu punea nimic
avea grijă doar de el.

Am umplut trei coşuleţe
toţi cu gândul la dulceaţă
numai pe Ionică al nostru
îl durea burta de greaţă.

Părinţii ne-au lăudat
ne-au dat şi câte-un pupic
Ionel s-a ruşinat
nu avea în coş nimic!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de bunica

De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
şi pe fus îl răsucea.
Tot aşa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica...
Torcea cu gândul la noi
să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
de mânuţă ne lua,
la biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
buna ne punea pe masă
cozonacii rumeniţi,
de mâinile ei gătiţi.
"Tatăl Nostru" îl spuneam,
"Hristos a înviat" rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
şi ne trecea ziulica.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A redus vorbirea

la cântec şi naviga de nu se vedea
pe corăbii de hârtie albă scrisă
cu tot felul de poezii făcute-n vis
când luna călărea un nor nărăvaş
cânta la fiecare cuvânt şi când cerea
un sărut se punea pe cântat
credea că e o binecuvântare
la început stătea lângă cer şi pretindea
o vină imaginară ce rodea privirea lui
apoi s-a învelit în frunze pieritoare
şi pătura de stele era deasupra
cânta ca un greiere când dorea
să vorbească cu mâinile
care îl mângâiau noapte de noapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!