Cu o ușoară nostalgie
Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.
Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.
Clipele erau mari ca niște lacuri
de câmpie,
și noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora își punea o coroană de nori, liliachie.
Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ore
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre coroană
- poezii despre copaci
Citate similare
Gretchen a plecat și ea mai departe cât putea de repede și deodată au întâmpinat-o o mulțime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin și luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ și cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen și-a adus aminte ce mari și meșteșugiți fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau și mai mari, și mai fioroși, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau niște arici mari și urâți, alții păreau niște mănunchiuri de șerpi încolăciți, care își întindeau capetele în toate părțile, iar alții erau ca niște ursuleți bondoci și zbârliți; toți erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zăpadă
- citate de Hans Christian Andersen despre zăpadă
- citate despre șerpi
- citate despre urși
- citate despre superlative
- citate de Hans Christian Andersen despre superlative
- citate despre palate
- citate de Hans Christian Andersen despre palate
- citate despre lumină
- citate de Hans Christian Andersen despre lumină
- citate despre alb
- citate de Hans Christian Andersen despre alb
Întânlire
primăvare
arborii se îndrăgostesc,
eu printre ei urc din ram în ram
spre comorile lui Avram.
acolo odată m-am întânlit cu tine,
dormeai cu tâmpla rezemată
de-o stea
și-mi spuneai
c-ai visat că amândoi căzusem în timp,
tu o visătoare
ca o mirare,
eu, plin de candori,
rătăcit prin depărtări.
după ce am desfrunzit
copacii,
s-a făcut iarnă
și sufletele noastre
s-au pierdut printre astre.
cu cât arborii erau mai mari
cu atât sufereau
inimile noastre de hoinari.
aproape de chindii
cerul în culori liliachii,
se-ntuneca
și venea o tacere
ca o mângâiere.
bucuria mea era
că sunt al tău și ești a mea.
că sunt și că ești
călători printre povești.
așteptăm o zi cu soare
eu un trubadur singuratic,
tu o femeie visătoare,
rătăcind ca doi trăzniti
printre astre și printre sfinți.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre singurătate, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Târziu de vară
Stăteam aplecați deasupra șinelor strălucitoare,
cu fețele iluminate de flăcări roșiatic-albastre.
Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,
străpuns de săgețile sufletelor noastre.
Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,
o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.
Umbrele noastre, ca un pașnic stindard,
pe adormitele ziduri se cățărau, arcuite.
Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,
și noi descifram curioși o mitologie,
se perindau prin imaginația acelor dinamice ore
obeliscuri de foc, piramida furnalelor liliachie.
Fețe de oțelari apăreau în deasa lumină
pe care metalul topit o zvârlea.
Iar săgețile sufletelor smulgeau o senină
cântare, din aerul care ne înconjura.
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre foc, poezii despre aer, poezii despre înălțime, poezii despre viteză, poezii despre tramvaie sau poezii despre sunet
Amintiri de când eram piatră
Ca un răget luminos, în creierul meu
a explodat o celulă;
de străinătatea prea nouă
în care se afla
rătăcind de la începuturi.
Mințile mi s-au umplut de un miros
de stea moartă,
de animale gândite în vis,
de funingine bolborosind
roșcata înțepenire a pietrei.
Eram atât de rari
(mi s-a părut că aud)
atât de foarte rari încât
cu toții la un loc
n-am fi putut să umplem unul.
Unul, era departe în viitor
pregătit de împietrirea noastră numai.
Aveam un nume,
fiecare alt nume aveam;
trebuia să fi murit îndelung
trebuia să fi pierit profund
ca numele vreunuia dintre noi
să devină cuvânt.
Nume lângă nume și lângă nume
era strigarea.
Definitiva moarte numai
ne lega
ca un cuvânt.
Capul mi s-a umplut de un miros,
oasele, pe dinlăuntru
mi s-au umplut de un miros
de moarte
mai veche decât viața.
O neputință de a spune doi,
o neadunare cu nimeni,
o neadunare cu nimicul
ca un răget luminos
mi-a explodat în creier.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre creier, poezii despre început, poezii despre zoologie, poezii despre viitor, poezii despre viață sau poezii despre devenire
Oul
"Ți-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiți de-a pururi
Faptură singură, deplină
În care universu-ncape
Și-și este suficientă sieși,
plutind lumină în lumină?
Ți-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Și, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit și mut-
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.
Cine-a greșit și până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer și în pământ
Însingurând deodată-o lume-
Ți-aduci aminte cât de nouă?-
Iar lama străbătu prin mijloc
Reinventându-ne pe rând.
Ți-aduci aminte despărțirea
Celulelor de ele înseși
Și spaima sângelui voind
Să curgă într-un singur trup?
Pământul se-ntindea prin arbori
Și cerul se-ncleșta în crengi,
Să nu se vadă, goală rana
Pe locul căreia s-a rupt.
Ți-aduci aminte ce risipă
De sentimente și de vorbe,
De animale și de plante
Curgând spre-același țărm pierdut
Și așteptând sfârșitul lumii
Din care, poate se va naște
Un ou perfect plutind pe ape
În liniștea dintru-nceput."
poezie de Ana Blandiana din Ochiul de greier (1981)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre sânge, poezii despre spaimă, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre plante sau poezii despre perfecțiune
Degetele tale
Sunt degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ținut de gheață și de pârjol te mută
Ființa mea, plecată prin lume, după vreascuri.
Mă simt ca o femeie bătrână și săracă,
Plecată prin pădure să strângă niște vreascuri,
Eu degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.
Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur și avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii și fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre degete, poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre secunde, poezii despre ochi, poezii despre gheață sau poezii despre femei
De ce?
de ce să plâng eu, de ce să plângi tu
regretând trecutul,
s-a rupt totul, adânc,
a căzut ca o furtună,
doar inimile noastre mai șoptesc
adevărul
care flutură netulburat
peste fruntea mea, peste părul tău,
cuvintele goale
se târăsc pe secunde
și coboară pe mormintele iluzorii
ale poemelor nescrise.
de ce să ne mai îmbrățișăm
să ne amestecăm
să murim
înveninați de șerpi
care ne umblă prin suflete.
zidul dintre noi
nu mai are ferestre,
nu mai are cer
nu mai are aer
cine știe, cine știe
poate vom învăța
că pe sub tavanul lui
răsare luna,
acum în toiul înfloririi
teiului eminescian.
poate vom poposi odată
la umbra lui
să ne citim pe tăcute poemele
reflectate în privirea ta,
în marea de albastru a ochilor tăi.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre învățătură, poezii despre șerpi, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre tei
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente. Mai puțin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Dana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Voce: Nichita Stănescu
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Nichita Stănescu despre iubire, citate despre viață sau citate de Nichita Stănescu despre viață
Muchia zorilor înflorită cu privirile tale
surâsul
ochilor tăi
îmi mângâie
trecerea pașilor mei
prin propria ta umbră ce mă
ține de mână
clipele
nu mi le mai număr
în șuvoiul acesta de cuvinte
ce-mi fascinează încă privirile
scăldate în roua surâsului tău
ține-mă de mână
și-ntr-o șoaptă dulce
șoptește-mi
numele tău
pe muchia zorilor
înflorită cu privirile tale
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre numere sau poezii despre flori
Ritual de întoarcere acasă
se răsucește ora pustiului
între mine și singurătatea pietrei
i-am descântat de împrietenire
i-am cântat pietrei să zboare cu pustiul meu cu tot
de pe țărmul plecării păsări de pămant
păsări de piatră
își trec zborul prin mine
ce sfânt era timpul ce blânde clipele
ce inimă vie aveam ce ochi rezemat de senin
zidul acesta de umbră de pustiu nepotolit
zidul acesta dintre mine și lume
aș vrea să-l trec el crește mai înalt
clipele noastre duioasele noastre clipe
le așez în cerc și le învăț din nou arta iubirii
un fel de ritual de întoarcere acasă
poezie de Nuța Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre păsări
- Stănescu, Nichita
- Nichita Stănescu este cel mai frumos sentiment al României Mari.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (12 decembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre superlative, aforisme despre frumusețe, aforisme despre România sau aforisme despre Nichita Stănescu
Al șaselea simțământ
Ți-aduci aminte, oare,
Eram un pom în floare
Privirea m-a scuturat?
Ți-aduci aminte, oare,
Eram în vânt o floare
Și mâna ta m-a capturat?
Ți-aduci aminte, oare,
Că mirosind o floare
Petalele i-ai numărat?
Ți-aduci aminte, oare,
C-ai auzit o floare
Strigând la cel care-a plecat?
Ți-aduci aminte, oare,
C-ai rupt cândva o floare
Și fructul nu i l-a gustat?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre mâini sau poezii despre fructe
Cumva, am crezut mereu că urmele tale prin lumea asta se măsoară în numărul de oameni care te așteaptă să te întorci undeva. La gară, la aeroport, în gând. De asta și întrebarea "Când vii?", rostită probabil uneori din complezență, am considerat-o cea mai frumoasă declarație de prietenie din lume. E interesant cum luptăm atât cu noi înșine să ajungem unde ne dorim, ceea ce visăm, să facem ce ne place, iar în ultimă instanță, în momentele de cumpănă, de mari plecări sau de mari sosiri, totul se rezumă la cei pe care, prin ceea ce suntem, i-am determinat să le pese. Cumva.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre prietenie, citate despre numere, citate despre gări, citate despre gânduri, citate despre frumusețe sau citate despre dorințe
Winter
iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.
*
morfină transformată în liniște
când orașul doarme.
*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.
*
suntem îmbrăcați în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.
*
suntem coșurile ei de fum &
suntem străzile ei de fum.
*
ne ascundem în mașini și străbatem km
pănă la punctul final *.
sfârșitul drumului și al visului.
*
crezi că dumnezeu te iubește până la capăt,
dar nu.
*
noi, oamenii de fum nu avem niciodată liniște
nici măcar iarna
când totul se destramă și totul îngheață
la loc.
*
niște stele pulsând / inimile noastre
desfăcându-se în mii de bucăți.
*
niște fulgi
care
cad
și cad
atingând pământul moale și cald.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre religie, poezii despre realitate sau poezii despre oraș
Cer răsturnat peste noi
Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
și pasărea de pe streașină
ce ne cânta în diminețile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îți amintești cât de frumoși erau copacii
după ce Dumnezeu își trecea mâna prin ei
și noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca niște maci
bătând toaca în sânge...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre superlative sau poezii despre muzică
Înca
Prin sângele meu
se mai aude
foșnetul șoaptelor tale,
înca mai simt
sărutul trupului tău.
Mângâierile tale
curg peste sânii mei
ca o ploaie de vară,
iar privirile tale
ma sorb înlăuntru.
Foc aprins,
sufletul meu te caută
și te cuprinde:
în singurătate
cu tine se pierde!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Habere Artem (2013), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre sâni sau poezii despre ploaie
Omule, oricine ai fi, nu ești tu acela care vii extenuat de munca profesiei tale, acasă și simți cum te energizezi înălțându-te spre zenit, aproape de Dumnezeu, ca într-un zbor ușor, obsedându-te, peste tot, zgomotele nevinovate ale copiilor tăi, care întorc totul pe dos, după logica și pretențiile lor? Sau când se apropie încet și delicat ca niște grații, fetițele tale, să-ți ceară ceva sau să te întrebe despre ceva?
Dan Begu în Umanitatea și pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre religie, citate despre nevinovăție, citate despre logică, citate despre fete, citate despre delicatețe, citate despre copilărie, citate despre acasă sau citate despre Dumnezeu
Dacă ai simțirea păcătoșeniei tale, vei avea și sporire duhovnicească. Cu cât îți vei vedea mai mari păcatele tale, cu atât mai multă simțire vei dobândi și cu atât mai mult vei spori.
Paisie Aghioritul în Nevoință duhovnicească, Cuvinte duhovnicești vol. III (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim în climatul și secolul filosofiei și rațiunii, cele mai mari genii ale tuturor timpurilor își reunesc lecțiile spre a ne instrui... totul contribuie la perfecționarea înțelegerii noastre și la dăruirea fiecăruia dintre noi a tot ce poate să formeze și să cultive națiunea. Am devenit prin aceasta mai buni sau mai înțelepți?
citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre înțelepciune, citate despre timp, citate despre națiuni, citate despre lecții, citate despre genialitate, citate despre filozofie sau lecții de engleză
Întâmplările fac ca uneori să asistăm necondiționat la un circ cu iz de déjà-vu în care protagoniștii suntem chiar noi. Aparent, nimic nu are sens. Abia după ce zbuciumul întâmplărilor se risipește în momente de rațiune realizăm că totul primește o explicație pe cât se poate de clară. Deciziile pe care le luăm se cristalizează în evenimente mai mult sau mai puțin anticipate. Ceea ce alegem să facem își lasă o amprentă definitivă asupra vieții noastre, chiar dacă aceasta nu este vizibilă în momentul prezent. Ai mare atenție la ceea ce hotărăști să faci. Influențele alegerilor tale își împrăștie ecoul până departe în viitorul tău.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor sau citate despre prezent