Joc

poetul avea o amantă
care se dezbrăca dintr-o paletă de culori
şi-avea în fiecare clipă o altă rochie
întorcea sunetele cuvintelor
pe degete
apoi le punea pe buze ca pe-o
prăjitură cu frişcă
când mergea oraşul mirosea ca o petală
ce i se lipea de genunchi zburând apoi
cu mirosul ei pe lângă trupul unui copac
în jurul unui poem bronzat de sărut
se prindea de fuzelajul unei păsări de sticlă
înaintând cu aripile strânse
care trasau linii în formă de zbor
pe pieptul lui

poezie de Radu Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu pe talpa unui înger

Acoperă-mă cu plamele tale
si lasă ploaia să se prelingă printre degete,
voi râde ca un copil la furat de cireşe,
apoi îmi vei citi din acel poem
în care mi-ai cerut să intru goală,
cu luna prelinsă pe coapse...

Eu sunt fluturele din zona inimii tale,
acela care l-a privit pe Dumnezeu
cu fiecare respiraţie,
rămând o pată de cer pe pielea ta
din care, zboară păsări,
când îti muşti buzele de dor...

Şi scriu pe talpa unui înger cât de mult ne iubim!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complotul simţurilor

Încrederea –
Un fulg de nea topit
În cristalinul unei priviri.

Un zâmbet –
O rază de soare
Ce străbate norii buzelor.

O lacrimă –
Un ocean de gânduri
Pe cărarea unui obraz.

O mângâiere –
O petală de trandafir
Peste spinii degetelor.

O îmbrăţişare –
Un gust dulce
În vorbele unei tăceri.

Un sărut –
O explozie de culori
Pe buzele zilei.

Un dans –
O plutire tandră
În vidul paşilor.

O cugetare –
O oprire a unei clipe
Şi derularea unui mit.

O clipă –
O bătaie a inimii
În privirea surdă.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au regăsit apoi faţă în faţă, în jurul unui ceai pe care îl împărţiseră în două ceşti-pereche. Căldura le urca prin degete, trezind nostalgia unui corp pe care-l mângâi.

Jakucho Setouchi în Sfârşitul verii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşire

un stol mare de păsări s-a oprit asupra mea
fiecare pasăre îmi ciuguleşte lutul
deschizând o fereastră
crucile din cimitir s-au ridicat la înălţimea crucii lui Iisus
cerul pictează caii cu albastru
copitele răstignesc pământul pe-o cărare nouă
din muşchi îmi ies coroane de fluturi
şira spinării a devenit un copac din al cărui lemn
s-au construit biserici într-o viaţă anterioară
plutesc pe sânge icoane spre răsărit
în mâinile întinse ţin lanţul unui lacăt
o noptieră stă în faţa mării
îi deschid sertarul şi iau cheia ruginită a timpulul
cheia se topeşte pe pieptul meu
ies afară în stropii de ploaie
în apa căzând aud glasul naşterii

poezie de Radu Chiorean (5 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

m-am hotărât
să vând o bucată din cerul meu
pentru păsările
cu aripile
frânte

căldura şi praful existenţial
în care îmi târam zborul
de-atâtea ori
au fost singurele ferestre deschise
pentru suflet

închid întunericul
în inima agonică a unui copac
ridic un pod alb între nopţi
apoi fac aripi noi pentru păsări
din tot ce-a mai rămas
din împărăţia cerurilor
uscată în deşert

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clorofilă

Mi-aş scrie viaţa pe o filă
A unei frunze încă verzi
Cu sângele-mi drept clorofilă
Curgând printre nervuri grămezi

Mi-aş scrie viaţa pe-o petală
Firavă, crudă, de boboc
Şi-a amintirilor cerneală
Va scrijeli din loc în loc

Mi-aş scrie viaţa pe-o aripă
De fluture grăbit în zbor
Ţesând apoi clipă de clipă
Povestea mea de muritor

Mi-aş scrie viaţa într-o boare
De dimineaţă caldă, dulce
Când totu-n jur e numai soare
Când anii par a nu se duce

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există poemul perfect

cum nu există poetul perfect
sau o dimineaţă perfectă
când poetul să se trezească brusc
şi să înceapă să scrie
un poem care să nu aibă legătură cu nimic
dar care să spună totul

de exemplu
poetul
să ia la întâmplare un cuvânt
din miile de cuvinte
să-şi deschidă pieptul
şi să-l îndese acolo
cum ar îndesa un SOS într-o sticlă
apoi să aştepte ore în şir
zile sau chiar luni
până când
de undeva
de la capătul lumii
o inimă
plină de emoţii
să citească şi să-l caute cu disperare
dar cum toate astea nu există
îmi rezerv dreptul să mă înec în tăcere

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viaţă şi e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil.

Ştefan Radu Muşat în Antologie, poezii pentru copii - Împlineşte un vis, ed. Universitară - Bucureşti, Fişa autorului (octombrie 2021)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

timpul bate în geam
cioc-cioc
gândul fugar
mi-e dor de un sărut
furat, cerut
beţia unei nopţi de vară
dorinţa vie
eu, tu, o poezie
o strofă de amor
şi dor
fugar, duios şi totuşi trecător
în seara aceasta vreau să scriu
pe trupul dezgolit de întrebări
în patul unei nopţi de vară
printre suspine, lacrimi de iubire
femeie, clipă efemeră înflorită
te-ai desfăcut petală cu petală
iubesc şi cânt
ating un trup, trăiesc un vis
conturul unui sân, o aparenţă a unui gând
e tainic ceas, e miezul nopţii
cioc-cioc
deschide iubito clipa ultimului ceas
mi-e dorul drag şi gândul treaz
şi viaţa asta e un paradis
cu tine doar
trăiesc, iubesc
aşteaptă-mă o clipă, vin
cioc-cioc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări călătoare

moto:
nopţi cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------

Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi şi lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniştea, oricum

Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă

Clipoceşte apa de subţire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
Şi retează nevăzute fire

Păsări călătoare vin şi trec
Orizonturile care mint
Ţărmurile unui vechi Corinth
Şi darul otrăvit al unui grec

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A redus vorbirea

la cântec şi naviga de nu se vedea
pe corăbii de hârtie albă scrisă
cu tot felul de poezii făcute-n vis
când luna călărea un nor nărăvaş
cânta la fiecare cuvânt şi când cerea
un sărut se punea pe cântat
credea că e o binecuvântare
la început stătea lângă cer şi pretindea
o vină imaginară ce rodea privirea lui
apoi s-a învelit în frunze pieritoare
şi pătura de stele era deasupra
cânta ca un greiere când dorea
să vorbească cu mâinile
care îl mângâiau noapte de noapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forma morţii

ziua în care mor oamenii
are forma unei lacrimi
este cea mai scurtă
zi de pe pământ
vine dar
nu se ştie când
mâine poate fi o altă zi
în care
voi găsi răspunsul
şi o voi numi
după numele tatălui meu
încrustat pe marginea
ultimei lacrimi
dintr-o clipă numai a lui
apoi îi voi face
un transplant de timp

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un carosabil fără linii întrerupte

sunt lucruri pe care nu le înţeleg
atâtea lucruri iau forma
altor lucruri
apoi
se aşază la loc
e de ajuns doar să le privesc şi
memoria mimează un gol doar
pentru a mă despărţi de ele
aidoma unei păsări
de cântecul întrerupt de zbor

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa unui penel-cruce

infinit de culori pe o pană de vultur...

gândurile reconstruite la infinit,
îşi depun literele pe un cadran albastru
şi anotimpurile le fură creaţiile,
reinventând poemele timpului.

unele aleg începutul.
altele miezul dogoritor al aşteptărilor.
altele le conturează roadele în mii de lumini...

linii, puncte,
arcuiri periculoase în seminţele poamelor
dulci acrişoare.

şi nimicul e un anotimp al pământului.
îşi risipeşte braţele pe frunţile plecate în călătoriile pulsului,
printre ritmuri fireşti
sau nu...

zvâcnesc paşi
şi uitate gesturi reconturează ramuri...

în liniştea drumului orbilor,
doar păsările tresar
şi pene lungi de timp aduc vămile mai aproape.

departe strigă vulturul,
când o creastă singuratică îi agaţă picioarele.
aripile le închide şi ochii lui
surprind reînceputurile...
... şuvoaiele de crispări între a fi şi a pleca rece,
străin dintre gheţarele iernii.

ea,
singură, sinceră,
în singurătatea unei rostogoliri a ninsorilor,
pe obrajii de piatră ai statuilor
din parcul privirilor amânate...

şi primăvara banalului,
cu braţele verzi cuprinde ramurile
reinventate în toamnele tinereţii.

şi culorile bând tăriile firii,
când stropi de ploaie
anunţă final de festin,
în mişcarea unui penel în formă de cruce.

în liniştea unei pene de vultur
cu aripile strânse,
omul reaprinde o candelă...
lasă braţele deschise larg,
pentru a nu risipi conturul
unui penel - cruce.

poezie de Anne Marie Bejliu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă de umbră

tresari câteodată
când ţi se pare c-aş fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?

tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al paşilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca să mai răspundă?

spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o libertate

filosofică în ochii unor morţi
fericiţi că duc un buchet
de trandafiri purtat ca un steag
în bătaia unui octombrie cald
într-o incredibilă eroare a naturii
pe unul din bulevarde
şi anume pe cel principal
care mirosea a păianjeni zdrobiţi
după aceea uscaţi cu o teamă
asumată lângă drapele spălăcite

libertatea lui se uită chiorâş
la o femeie plină de umor
care privea fără motiv cerul
şi umplea oraşul de veselie
cu zâmbetul ei roşu carmin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuze

Te sărut pe păr şi
Apoi pe buze
Apoi pe umăr
Apoi pe sâni
Apoi...
Scuze.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil că poetului îi este cel mai mult teamă de dogmaticul care vrea să extragă mesajul unui poem, pe care să-l arunce apoi deoparte, decât de sentimentalul care declară "Oh, lăsaţi-mă să mă bucur de acest poem."

citat din Robert Penn Warren
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Parcă aş fi în ultima gară,
cu un ultim bagaj
şi fluturând mâna cu un ultim
rămas bun,
după ce am trecut desculţă
un ultim vis
cu cel care vâna
ultimele păsări,
ce îmi cărau anii
sub aripile lor.
Şi totuşi,
chiar şi cu o ultimă zbatere,
o ultimă picătură de sânge
râde în pieptul unui poem,
triumfătoare...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie devine prietena unui bărbat doar conform unei anumite succesiuni: mai întâi e tovarăşă, apoi e amantă şi abia după aceea prietenă.

Anton Cehov în Unchiul Vania (1897)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!