luna plina

Sunet de lună plină

Pe un colţ de semilună
Te zăresc fiinţă sublimă
Bucla-ţi cade heruvimă
Lungă... în adiere lină.

Mâna mi se înalţă in rugă
Ca o ramură golaşă
Alungită fără vlagă,
Să o alinte, atingă!
Ca un arcuş mi-o strigă...

Şi pe culmi ca o fiară
Inima fuge in maree
După tine, a mea vioară
Cu sunet de lună plină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna cea plină

stă agăţată pe cerul mov
şi-mi dă insomnii
mă ridic sprijinit într-o poezie
o ameninţ cu stiloul
uscat de seceta provocată
de poezia postmodernă

încerc s-o alung între nori
îi pictez o planetă
apoi o invit să se ascundă
după noul astru contemporan

luna cea plină de ea
îndeamnă îndrăgostiţii
la îmbrăţişări în visări

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi îngheţate

E-o linişte de care Luna plină
se-ntreabă: "Sunt eu, oare, vinovată?"
şi pune-o sărutare apăsată
pe-o noapte ce se-mbată de lumină.

Se-adună, parcă, urletele-n vaier,
iar paşii umbrelor se pierd în ceaţă
vibrând în inimile ce îngheaţă
pe sunete cuprinse-n negru caier.

E noaptea-n care haita se adună
cu ochi strălucitori, dorindu-şi sânge,
cu-o lăcomie care poate-nfrânge
voinţa unor alţi copii de lună
în ochii cărora timpul se frânge
în noaptea-n care Luna plină... plânge.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lună plină şi am gânduri şirete?!

E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
şi-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...

Şi pe acelaşi cer de metil
o eclipsa din nelinişti îmi ţes
când ştii că nu te mai poţi reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!

Aşa fac cu mine mereu... şi nu ştiu de ce...
e lună plină şi am gânduri şirete?!
te plângi că nu mai ştii să te asculţi,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu faţa la perete,
viaţa are un dirijor din umbră

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pietrei din răscruce

Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumuseţea-i divină tristeţe alină,
Aşezată-n răscruce, ţine loc de cruce.

Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.

Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină

Într-o noapte senină, când luna e plină...

rondel de Olguţa Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un sărut

trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei şoapte
să mă vindece de noapte
şi să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
şi la vad de lună seacă
gândul roşu să mă treacă

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori zâmbim atât de senin precum e cerul noaptea plin de stele cu o lună plină. Luna se oglindeşte doar în ochii plini de lumină.

citat din Natalia Păun (ianuarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara, când Soarele e în constelaţiile zodiacale ce se ridică mult deasupra orizontului, Luna plină are loc în constelaţiile zodiacale cu totul opuse celor în cari se află Soarele, adică se află în constelaţiile zodiacale ce se găsesc prea puţin ridicate deasupra orizontului. De-aceea, vara Luna plină "umblă tot pe după garduri", cum zice românul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

De-acum pământul devenise rece ocean arctic
Iar fiecare respiraţie o vântoasă rea, intensă,
Eram două aisberguri în acel ger intergalactic
Şi luna plină plutea-ntre noi, tăcută şi imensă;

Înotau pe acolo sirene cu coadă şi-aripioare,
Iar iubirea-şi luase zborul pe palele de vânt uşoare
Făr-a lăsa în urmă nici semn, nici recompensă.

poezie de Robert Graves, 1895 - 1985, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, la Poiana lui Iuraşcu, am cunoscut întâi natura. Cea dintâi amintire de lună o am de aici. Veneam într-o seară cu mama mea şi cu alţii de la iaz spre casă. Era lună plină. Atunci am fost foarte lovit de faptul că luna merge şi ea pe cer spre casa noastră.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!