Lună plină
De-acum pământul devenise rece ocean arctic
Iar fiecare respirație o vântoasă rea, intensă,
Eram două aisberguri în acel ger intergalactic
Și luna plină plutea-ntre noi, tăcută și imensă;
Înotau pe acolo sirene cu coadă și-aripioare,
Iar iubirea-și luase zborul pe palele de vânt ușoare
Făr-a lăsa în urmă nici semn, nici recompensă.
poezie de Robert Graves, 1895 - 1985, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lună plină
- poezii despre Lună
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre ocean
- poezii despre ger
- poezii despre Pământ
Citate similare
Luna plină
Ce-i țărm cald era Arctic sloi
Cu iceberguri deci;
Ghețari pluteam atunci noi doi
Și luna-n ape reci
poezie de Robert Graves, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă
Noi ce facem ?
Călcăm pe frunze moarte,
În fiecare zi,
Călcăm pe noi,
Călcăm pe părinții noștri.
În fiecare zi,
Călcăm pe copii,
Călcăm pe flori.
Călcăm pe soare,
În fiecare zi,
Călcăm pe razele lui,
Și nu se supără,
Nici el, nici florile.
Călcăm pe iarbă
Și pe pământul
Din care crește,
Și nu se supără,
Nici ea, nici pământul.
Frunzele, nici ele nu se supără,
Sau cel puțin nu spun.
Copii și părinții se supără oare?
Iar noi, noi ce facem?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frunze, poezii despre supărare, poezii despre moarte, poezii despre creștere sau poezii despre Soare
Acolo unde nu e...
Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalță, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!
În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire și nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenței, pe rând, mor.
În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc și nici balene,
Iar pescărușii țipă violent.
În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-și scriu toți biografia
Și doar pe îndoieli sunt suverani.
Acolo unde nu e Dumnezeu,
Viața nu-i decât deșertăciune,
Iar oamenii-s doar piese de muzeu,
Mânați de patimi și de slăbiciune!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre violență
- poezii despre valoare
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dragostea bate rău cordul
Iubirea noastră bate, rea, corduri,
La cele două, sigur, mă refer,
Ce prin artere pulsează noduri,
Venele noastre-s albe de la ger.
Iubirea noastră bate un rău cord:
Inima mea, taler cu două fețe;
Cu ea nici ea nu este de acord,
Și-o dă cu foc afară, să înghețe.
Iubirea noastră bate un record
Al rezistenței jarului în scrum;
Cu ea nici noi nu suntem de acord,
Iar fără ea, nu suntem nicidecum.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre iubire, poezii despre recorduri, poezii despre gheață, poezii despre foc, poezii despre cenușă sau poezii despre alb
Annabel Lee
În urmă cu mulți ani, în vremurile de demult,
Într-un regat la marea de la miazăzi
Trăia o fată, cum poate vă este cunoscut,
Cu numele Annabel Lee;
Iar fecioara asta avea un singur vis,
S-o iubesc și ea iubirea-mi să poată-împărtăși.
Eram un copil, iar ea o copilă
În acest regat la marea de la miazăzi,
Dar ne iubeam c-o iubire mai mare decât iubirea
Eu și frumoasa Annabel Lee
Cu o iubire la care chiar serafimii din Paradis
Ar fi putut râvni.
Din această pricină, demult,
În acest regat la marea de la miazăzi,
S-a lăsat într-o noapte-un vânt rece,-înghețând-o
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Apoi, au venit rudele-i de neam înalt
Și de lângă mine, cât ai clipi,
Au luat-o și-au închis-o într-o criptă
În acest regat la marea de la miazăzi.
Îngerii din Paradis, mai puțin fericiți,
Ne invidiau, iar pizma lor noi n-o puteam opri
Da! Din acest motiv (toți oamenii știu)
În acest regat la marea de la miazăzi
S-a lăsat dintr-un nor un vânt rece,-înghețând-o
Pe iubita mea Annabel Lee.
Dar iubirea noastră era mai presus
De iubirea celor mai în vârstă decât noi
A celor mult, mult mai deștepți decât noi
Și nici îngerii din cerurile de sus,
Nici demonii din adâncurile mării sidefii
Nu-mi vor putea despărți sufletul de sufletul
Frumoasei Annabel Lee.
Luna străluce doar pentru a-mi aminti
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Iar stelele răsar ca să-i revăd ochii
Frumoasei Annabel Lee;
Astfel, noapte de noapte, neclintit ca o stea,
Îmi veghez iubita, pe mireasa mea
Din cripta de lângă marea de la miazăzi
Din acel mormânt de lângă marea de la miazăzi.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre înălțime, poezii despre vârstă sau poezii despre visare
Un final fără-nceput
Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Și poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul și nevasta
Care să facă totul... doar în doi...
Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...
Noi nu vom fi nici timp și nici distanță,
Nici pașii noștri nu se vor cunoaște,
Vom dispărea ca într-o aroganță
Pe care nimeni... nu o recunoaște...
Noi ne ucidem sufletele triste
Și rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...
Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Și nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură și imensă...
poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre soție sau poezii despre sfârșit
Pribegie
Pribeag mergând în lume omul,
Să se întâlnească cu destinul,
Căci multe piedici va avea,
Până la împlinirea sa.
Iar sufletul plângând ar vrea,
Să se deschidă, să-nflorească,
Depinde doar de el să vrea,
Și să primească hrana ta.
Dar va fi ger, va fi furtună,
Tu soare dacă ști să faci,
Nu vei lăsa să te doboare,
Nici ger, nici apă, nici furtună.
Putere tu vei căpăta, de vrei,
În slujba sufletul greu,
De gânduri negre vei scăpa,
Și soarele va invada destinul tău.
poezie de Mihaela Dolores Balaj (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obstacole, poezii despre negru sau poezii despre gânduri
Robert Langdon: Istoria arată că Iisus a fost un om extraordinar, o sursă de inspirație pentru oameni. Atâta tot! Acestea sunt toate dovezile necesare. Dar... când eram copil... când eram în acel puț despre care ți-a povestit Teabing, credeam că voi muri, Sophie! Ceea ce am făcut, a fost să mă rog. M-am rugat la Iisus să mă țină în viață ca să îmi pot vedea părinții iar, să pot merge iar la școală, să mă pot juca iar cu câinele meu. Câteodată mă întreb dacă eram singur acolo jos. De ce Iisus nu putea fi tată, dar să și facă toate acele miracole?
replică din filmul artistic Codul lui Da Vinci, după Dan Brown
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre școală, citate despre viață, citate despre tată, citate despre moarte, citate despre jocuri, citate despre istorie, citate despre câini, citate despre creștinism sau citate despre copilărie
Oh, tu, iubitul meu!
Oh, tu iubitul meu
Cat te iubesc de tare...
Ma arde sufletul
Si parca-mi moare
Atunci cand nu esti langa mine
Ca sa te simt, ca sa te am
Sa fiu o parte din tine..
***
Si cat de neputincioasa ma simt
Cand tu esti acolo
Iar eu aici,
Si-as vrea sa dau totul la o parte...
Sa nu existe nimic intre noi,
Nici munti, nici ape, nici strazi
Nici oameni, nici plante, nici case..
Sa fim doar noi, doar tu si eu...
Iar restul sa nu mai conteze..
***
Mi-e foame de tine
Mi-e pofta de privirea ta
Mi-e dor de existenta ta...
Si stau acum, aici in camera mea
Iar tu.. acolo undeva..
De ce nu vii iubirea mea..?
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Petronela Nisan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre plante, poezii despre existență, poezii despre dor, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre botanică
Ziua rea nu vreau să vină
Alerg cu aripile-n vânt
Și văd de sus totul pe pământ.
Văd lumea plină de trăire
Ce-aleargă mult în neștire.
Spun asta cu gând înflăcărat,
Dar nu pot să schimb cerul înstelat.
Văd de sus o prăpastie pustie,
Nu vreau ca drumul oamenii sa-l știe,
Noi știm de soare și de ploaie rece,
Dar și de timpul care trece.
Vreau și eu să înțeleg
Ce se întâmplă cu pământul întreg,
Nu vreau pustiu el să rămână,
Și ziua rea nu vreau să vină.
Putem s-alergăm spre-o-nsorită cale,
Iar sufletul să nu cânte-a jale.
Viața bună oamenii să guste
Și toate cărările să fie robuste.
poezie de Eugenia Calancea (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre schimbare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre ploaie
Luna este departe de ocean
Luna este departe de ocean
Și, totuși, cu mâini de ambră
Îl conduce, docil copil,
De-a lungul acestei plaje, albă.
El nu se-abate nici măcar c-un grad;
Privind-o în ochi atent și sfios aparte,
El vine de departe și se-apropie de-oraș
Doar pentru a pleca din nou departe.
O, Doamne, a ta e mâna cea de ambră,
Iar iar eu sunt marea de departe
Supusă oricărui comandament pe care ochii tăi
Mi-l impun, micșorand distanța care ne desparte.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, citate de Emily Dickinson despre timp sau poezii despre plajă
Oboseala verii
De-acum, vara e obosită și înfrântă,
În pomii desfrunziți o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-și locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea și focul.
Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Și-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veșminte-și fac jocul.
Unei părți din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălțăm în același cânt
Noi doi. Inima mea și focul.
Iubita vine să-împărtășim o sărbătoare,
Se înalță, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorințele-și desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Și-o pace mare dezmierdările-și sloboade.
Noi doi. Inima mea și focul.
poezie clasică de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre copaci, poezii despre înfrângere, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre struguri
Milă pentru noi, Părinte
Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
și ața scămoșată pe un ghem
Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanță
iar eu mă nasc în fiecare stanță
și mor cu fiecare toamnă;
Lumea e așa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste
Nu mai știu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
și întoarsă în pământ...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre naștere, poezii despre frică, poezii despre cuvinte, poezii despre curaj sau poezii despre adevăr
Prezentul rece
nu știu de ce mă-ncântă
istoria prezentului rece
nici nu mă mai întreb
ce se petrece
cândva m-aș fi temut de săbii
trecând prin frunți regale
azi
câteva corăbii
se-opresc în Gibraltar
pe urmă pleacă iar
departe
reci fantome
balene ucigașe
se-așază fără teamă
de-a curmezișul
în triburile mayașe
și totuși
ce mă-ncântă
istoria prezentului rece!
atât de clară dintr-o dată
atât de bine așezată
așa cum te așezi cuminte
la coadă la morminte
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre mayași, poezii despre marină, poezii despre istorie, poezii despre fantome sau poezii despre balene
* * *
pământul scade în noi femeie
iar umbrele ne aprobă răceala
văile nu mai sunt solemne
nici calmul mugurilor
să
adunăm rănile în siguranță
și să consimțim disprețul vântului
acel totdeauna din noi
nu ne mai înspăimântă
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre spaimă, poezii despre siguranță, poezii despre muguri sau poezii despre femei
Zidul
Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Și am ințeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem
Cu ceva timp în urmă.
Dar zidul devenise alb, iar spațiile
Deveniseră negre.
Noi am încercat să-l dărâmăm,
Dar zidul rămânea mereu alb,
Pentru că el aparținea doar lui Dumnezeu.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu să îl dărâme
Și Dumnezeu a creat o fereastră în zid,
Ca să ne putem vedea unul pe celălalt.
Noi ne-am privit mirați și îngroziți
În același timp,
Pentru că nu ne mai recunoșteam unul pe celălalt.
Și am înțeles că relația noastra devenise
Imposibilă.
L-am mai rugat pe Dumnezeu să facă o minune
Și Dumnezeu ne- a dat lacrima.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre început sau poezii despre imposibilitate
Peste trecut se va lăsa o cortină imensă
nici urmă de strigăt pe mâinile mele
pentru că
nu-i așa
soldații nu se ascund să plângă pe la colțuri
ei scrijelesc cu unghiile rugina
și caută pământul fertil
unde poveștile au gust metalic
iar rânjetul nopții îi ademenește
eu nu mai simt
ca pe vremuri
căderea
nici tălpile nu se împotmolesc zile în șir
în carnea ce se voia cuvânt
acum sunt piatra peste care a trecut râul negrului vis
și mă ridic după primul ceas al căinței
ca o flacără albastră
în desișul vremii
eu nu mai sunt unghie învinețită de dor
sau rădăcină putredă în pădurea de gânduri
acum sunt oglinda vie
în care se pot privi soldații
ce mi-au cunoscut plânsul
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre zile, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre noapte
Sâmbăta lui Ingrid
în fiecare sâmbătă mă întâlneam cu Ingrid undeva la marginea orașului,
acolo avea o căbănuță plină de praf și lucruri inutile.
în prima zi m-a învățat cum să sting țigările de pielea ei încinsă de dor,
asta îi mângâia orgoliul și se simțea cu adevărat împlinită.
după o luna învățasem să ne tăvălim printre macii de pe dealurile din Lahti,
lumea devenise bănuitoare, ne credea îndrăgostiți de legendele cu dragoni ce scuipă
flăcări
dar noi știam prea bine,
că nu e așa.
seara ne costumam în oameni triști și ne dechideam aripile în zadar,
vinul ieftin nu ne ajuta să trecem peste prăpastia veșniciei,
nici măcar el.
poezie de Eduard Dorneanu (23 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vin, poezii despre orgoliu sau poezii despre oraș
Damigeană
Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană
Cât aș vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deșert
Și regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, citate de Ion Untaru despre bucurie, citate de Ion Untaru despre vinovăție, poezii despre sprâncene, poezii despre noroc, poezii despre iertare, citate de Ion Untaru despre iertare sau poezii despre deșert
Vei lăsa în urma ta
Uitându-mă la viață cu optimism,
nu e întotdeauna ușor,
doar soarele care răsare în fiecare zi
ne învață că totul este posibil...
Va veni acel moment în care fiecare durere,
fiecare dezamăgire, tot ce te-a rănit
se va transforma în indiferență.
Da, așa n-o să mai pierzi nimic...
Vei lăsa în urmă acei oameni,
care nu au putut câștiga un loc sigur
în această lungă călătorie numită viață.
Vei lăsa în urma ta fiecare cuvânt stupid,
fiecare judecată ușoară, fiecare supărare
și chiar orice ranchiună pentru că vei înțelege
că toate astea sunt de-a lungul drumului tău,
iar pentru a merge înainte,
trebuie să cari doar ceea ce merită.
poezie de Eugenia Calancea (23 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre optimism, poezii despre indiferență sau poezii despre durere