Poezii despre luna plina
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru luna plina în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Lună plină
Lună plină, curioasă
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Și mă faci să număr ceasuri.
Lună plină, tu, mireasă
A poeților aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Țintuită la fereastră.
............................
poezie de Valeria Mahok din Flori de câmp
Adăugat de Apostol Talida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre numere
- poezii despre noapte
- poezii despre lună plină
- poezii despre ceas
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre oi, poezii despre Lună, poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre sânge sau poezii despre sprâncene
Luna plină se ascunde
la polul nord într-o cupă plină
cu șampanie când gheața
plutește în derivă pe lângă ochii
albaștri în blocurile plutitoare
desprinse din asfaltul de smarald
o văd pătrată și parțial beată
cântată în continuare de poeți
invidiată de comete și asteroizi
luna plină a încăput într-un surâs
trezește lacrimi și regrete inutile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre șampanie, poezii despre ochi albaștri, poezii despre muzică, poezii despre invidie sau poezii despre gheață
Luna plină este farul
Stau împăcat singur în fața acestor stânci
luna plină este farul cerului
zece mii de lucruri sunt reflexii
luna nu are lumină proprie
larg deschis spiritul sinelui este pur
ține-te strâns de spațiul gol
înțelege-i misterul subtil
privește luna-n acest fel
această lună este pivotul inimii.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre lumină sau poezii despre inimă
Ninge cu floare de salcâmi și de castani
Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriți toți irișii,
De ninsoarea asta par surprinși.
Fluturii de întristare, stau ascunși.
A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia și socul
Și ele și-au găsit sorocul,
Albinele își caută norocul,
În plină lună a lui mai.
Ce primăvară șugubeață,
Când totu-i verde
Și pornit la viață,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre flori
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre noroc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Luna plină și micuța Frieda
Un amurg rece, venit deodată cu lătratul câinilor și cu scârțâitul fântânii
Și tu ascultând.
Plasa unui păianjen întinsă sub greutatea boabelor de rouă.
O ciutură pe ghizdele, plină și nemișcată, oglindă
Ademenind tremurul primei stele.
Vacile se îndreaptă printre lanuri către casă, învălurind tufișurile
Cu răsuflarea lor caldă.
Un râu întunecat de sânge, niște bolovani
Legănând laptele nemuls.
"Luna!" ai strigat tu deodată. "Luna! Luna!"
Iar luna a făcut un pas înapoi, ca un artist privind atent la o pictură
Care îl arată amuzată cu degetul.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre întuneric, poezii despre vaci, poezii despre stele, poezii despre râuri, poezii despre rouă sau poezii despre păianjeni
Lună nouă
Suspendată
de un fir nevăzut de-ntuneric,
o seceră îngustă
curbată semilună
se plimbă neobosit,
ferind steluțele cu trup plăpând,
de vârful său ascuțit.
Delicata făptură
poleită cu aur
împodobește cerul nopții
cu minunea puțină,
discretă,
amintind timid
de Luna plină.
Acoperită o vreme
de umbra Soarelui
magician neîntrecut
Doamna nopții, eliberată,
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre delicatețe, poezii despre aur sau poezii despre Soare
Sunet de lună plină
Pe un colț de semilună
Te zăresc ființă sublimă
Bucla-ți cade heruvimă
Lungă... în adiere lină.
Mâna mi se înalță in rugă
Ca o ramură golașă
Alungită fără vlagă,
Să o alinte, atingă!
Ca un arcuș mi-o strigă...
Și pe culmi ca o fiară
Inima fuge in maree
După tine, a mea vioară
Cu sunet de lună plină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre mâini sau poezii despre crengi
Luna cea plină
stă agățată pe cerul mov
și-mi dă insomnii
mă ridic sprijinit într-o poezie
o ameninț cu stiloul
uscat de seceta provocată
de poezia postmodernă
încerc s-o alung între nori
îi pictez o planetă
apoi o invit să se ascundă
după noul astru contemporan
luna cea plină de ea
îndeamnă îndrăgostiții
la îmbrățișări în visări
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre planete, poezii despre pictură, poezii despre nori, poezii despre iubire, poezii despre insomnie sau poezii despre astre
Lacrimi înghețate
E-o liniște de care Luna plină
se-ntreabă: "Sunt eu, oare, vinovată?"
și pune-o sărutare apăsată
pe-o noapte ce se-mbată de lumină.
Se-adună, parcă, urletele-n vaier,
iar pașii umbrelor se pierd în ceață
vibrând în inimile ce îngheață
pe sunete cuprinse-n negru caier.
E noaptea-n care haita se adună
cu ochi strălucitori, dorindu-și sânge,
cu-o lăcomie care poate-nfrânge
voința unor alți copii de lună
în ochii cărora timpul se frânge
în noaptea-n care Luna plină... plânge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre plâns sau poezii despre negru
<< < Pagina 1 >