familia" and "x"="x

Dilemă: Copiii

În casa mea, la catul ultim
Şi din panouri de beton,
Eu mi-am dorit un cadru intim
În camere şi pe balcon.

Să cad, împins de-o dulce lene
Într-o visare de poet,
Cu lente lunecări de gene,
Ce se apropie încet.

Dar când îmi e viaţa mai dragă,
Behăituri şi nechezări,
Cu mari stridenţe se propagă
Peste al tihnei aşezări.

Nu e o turmă jos la târlă
Şi nici cumva o herghelie,
În ţarcul căror câinii urlă
A pagubă şi sărăcie.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul plângând

Calul plângea. Era deja seară.
În spatele casei grânele aşezate în stog scânteiau
lumini ieşeau din ele
încât cu inima uşoară cu greu ai fi trecut
pe sub acoperişul uscat de arşiţă.

Calul plângea. Cine a observat nu mai ştiu
Toată familia a părăsit veranda
alergând în livadă unde rezemat de gard
calul nostru plângea

Şi i-au sărutat calului nările
i-au prins în coamă funtiţe şi pene de păun
Ovăz şi trifoi i-au pus la gură
cineva i-a adus o jucărie dar calul
n-a vrut să se joace
a dat-o de-o parte cu capul plângând

Atunci au început să-i cânte psalmi
cântece de război Au încercat să se apropie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

Destinul mi-e să n-am nici un destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeţi pe voi, privind prin mine.
Să nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
Să nu exist - şi-aceasta-i cel mai greu;
şi ce e mai uşor - să n-am un nume.
Familia o am şi nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ţi-i poate anotimp.
Eu totu-i dau şi nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Şi aş fi vrut, atâta aş fi vrut
într-un urmaş să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naşte de-obicei sfârşitul.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bisericuţele

La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiţi
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriţi
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-aşa hai-hui
Şi astfel şi românul are
Astăzi bisericuţa lui

Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuţe
Şi ne jucăm de-a huţa, huţa
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuţa
Devine chiar... patriarhie

Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalţii clerici

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudăţeniilor" (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XIX

Pe timpul când căldura zilei n-are
putere-a domoli al lunei ger,
de Terra-nvins, ori de Saturn arare,

când cel mai mare semn al lor pe cer
geomanţii-l văd, cu-al zilei fapt deodată,
pe-un drum pe care-a nopţii umbre pier,

văzui în vis o bâlbâită fată,
pe glezne strâmbe şi de ochi saşie,
cu ciunte mâni şi-o faţă scolorată.

Priveam la ea. Şi,-un trup precum învie,
de-al nopţii frig înţepenit, în soare,
aşa privirea-mi o făcu mlădie

şi dreaptă-n stat, cu limbă vorbitoare,
şi-obrajii ei, pecum îi vrea iubirea,
în scurtă vreme-au căpătat coloare.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie

Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...

Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...

Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...

Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...

[...] Citeşte tot

poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

A venit în lume un nou simţământ,
un nou apel străbate lumea;
pe aripi de vânt lejer
să zboare acum din loc în loc.
Nu către spada însetată de sânge
el atrage familia umană:
lumii veşnic războinice
îi promite o armonie sfântă.
Sub semnul sfânt al speranţei
se strâng paşnicii luptători
şi repede evoluează afacerea
prin munca celor care speră.
Puternic stau ziduri milenare
între popoarele divizate;
însă vor sări în lături barierele încăpăţânate
dezbătute de sfânta dragoste.
Pe temelia unei limbi neutre,
înţelegându-se reciproc
popoarele vor forma în armonie
un mare cerc familial.

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Félicien Menu de Ménil, versuri de Ludovic Lazar Zamenhof
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor

Ma plimb de ici colo ca un copilas,
N-am stare, si simt cum apasa,
Un dor pentru tine al meu ingeras,
Si un vis ce ne poarta pe ambii acasa.

Familia noastra, noi doi langa un semineu,
Lumini si -un miros de iarna si brad,
Privirea ta in fereastra si langa tine eu,
Asteptand sa vedem din cer fulgii cum cad.

Caldura din casa si dragostea iernii,
Cuptorul fierbinte, mirosul de copt,
Sarutul tau dulce sa dureze milenii,
Si-apoi sa-ncheiem c-o felie de tort.

Colinde si stele, noi doi impreuna,
Nimic mai frumos nu-mi trece prin minte,
Zambind ascultand clopoteii cum suna,
Si-un vis linistit inainte.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârciogul

Hârciogu-adună făr ́ habar
Şi are-n casă şi-n hambar
Depozite şi-antichităţi
Aduse din vecinătăţi
Depuse-acolo teanc grămadă
Ca lumea să vadă,
Cât este el de strângător,
Nu e deloc risipitor.
Şi-a angajat în treaba asta
Chiar nevasta
Iar la copiii lui zevzeci
Le ţine lecţii zeci şi zeci
Să fie-abili şi vanitoşi,
Orgolioşi,
Să ocolească modestia
Verişoară cu prostia!

Familia, fără vorbă multă,
Îl ascultă
Iar mult stimata hârciog-doamna,

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află ce iubeşti şi lasă iubirea aia să te ucidă

Noi toţi vom muri, absolut toţi. Ce circ!
Numai asta ar trebui să fie de-ajuns
pentru a fi iubire între noi, dar nu-i.
Suntem terorizaţi şi turtiţi de trivialităţi.
Ne mâncăm în noi înşine pentru nimicuri.

Da, toţi vom muri. Tu şi eu. Tu şi eu şi toţi ceilalţi.
Într-o zi va sosi, implacabil,
acel fatidic moment care ne va alunga de pe pământ.

CÂND vom muri nu e nici măcar cea mai importantă întrebare,
mai ales că odată mort nu vei mai fi pe aici încât să conteze
sau să te îngrijorezi de ceea ce-ai făcut sau n-ai făcut.

Nu, interesantă e întrebarea CUM vei muri.
De cancer? Infarct? Bubă neagră? Înecat cu un covrig?

Eu? Trag nădejde că nu mi se va deschide paraşuta.
Sau poate o prăbuşire cu avionul.
OK, nici chiar aşa, dar uneori când sunt în avion

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!