Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Bisericuțele

La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiți
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriți
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-așa hai-hui
Și astfel și românul are
Astăzi bisericuța lui

Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuțe
Și ne jucăm de-a huța, huța
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuța
Devine chiar... patriarhie

Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalții clerici
Niciunul din bisericuță
Nu este ușă de biserici
Si-această-ncrâncenată luptă
Bătaia-aceasta dintre clanuri
Nu e din raiul verde ruptă
Ci e din iadul cu cancanuri

Și apăsat de griji săracul
Și de puterile-i slăbuțe
Se face frate și cu dracul
Votând și el... bisericuțe!
Acolo toți sunt mână-n mână
Însă doar unul este bossul
Care în patria română
Va apuca Puterea! Osul!

Și după el în sus va trage
Cum trage calul o căruță
Și îngeri dar și hodoroage
C-așa-i într-o bisericuță
Și strigă-nspăimântați creștinii
Dar strigă chiar și cel ateu
Că de un timp încoaci românii
L-au speriat pe Dumnezeu
Că-și investesc toti părăluța
În câte-un fel de liturghie
Spre a-și urca bisericuța
În deal, sus, la Mitropolie
Unde se luptă pân-la unul
Precum în cer și pe Pamânt
Dar foarte deseori niciunul
Nici altul n-au nimica sfânt!

Și-astfel jucându-se de-a huța
Ei fac întâi o parohie
Ca în final bisericuța
S-ajungă o patriarhie
Dar cine ajunge-n frunte- anume
Cine se crede Dumnezeu
Nu vrem să pomenim un nume
Că-s pomenite mai mereu

Cum trage calul o căruță
Se trag în sus toți mână-n mână
Si astfel o bisericuță
Conduce patria română

poezie satirică de din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudățeniilor" (1996)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tu și ei

O luptă-i viața, deci te luptă
Desculț și cu cămașa ruptă
Cu burta și cu fața suptă
(Tu lupți și alții se înfruptă)

Dar nu-ți pierde nicicând elanul
Și nici în gând să nu-ți schimbi planul
Luptă cu toți! Luptă cu clanul!
(Tu lupți și lor le vine banul!)

Ei... nu-i așa de negru dracul
În viață totul e atacul
Luptă! Nu da-napoi ca racul
(Tu lupți, iar ei îți iau caimacul!)

În viață totul este tonul
E foarte inutil pardonul
Deci vieții ca să-i ții isonul
Tu luptă! (Ei să-și ia ploconul!)

Te luptă! Căci e-o luptă viața
De cum începe dimineața
Luptă să-i schimbi vieții fața
(Tu-i iei amarul, ei dulceața)

Vieții să-i urmezi chemarea
nu te-abată disperarea
Doar astfel vieții-i simți culoarea
(Și tu iei spinul, ei iau floarea!)

poezie de
Adăugat de cristinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca românul nu-i niciunul (pamflet)

Ca românul nu-i niciunul,
Vanitos precum păunul;
Cică n-are-asemănare
Cât e Pământul de mare.

Ca românul nu-i niciunul
De certat rău cu săpunul
Și, ca Iuda, jur pe sfinți,
Să te vândă pe arginți.

Ca românul nu-i niciunul
Se se-ndoaie ca alunul,
Să suporte tirania,
Să trădeze România.

Ca românul nu-i niciunul
Ca să facă pe nebunul,
Să-și dea multă importanță
Și să-arate aroganță.

Ca românul nu-i niciunul,
Fac doar mulți ce poate unul;
E cu nasul tot pe sus,
Cică-i ca toți mai presus.

Cu pamfletul și-al meu glas,
Eu vreau să-i mai tai din nas,
Să învețe modestia,
Să iubească România.

pamflet de din Pamflete și satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOISemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — -mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris — toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun — cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte — la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar — el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credinț㠗 Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Dacă ești Dumnezeu, te rog, fă pace pe pământ!" Păi de ce? De ce suntem atât de naivi încât credem că Dumnezeu se ocupă cu astfel de copilării inutile? A făcut până acum Dumnezeu pace pe pământ? Nu, pentru că o astfel de utopie nici măcar în minte nu există. Mintea care cere "pace", vorbește despre pace este ea însăși infernul războiului și al neliniștii. Această logică e la fel de infantilă ca cea în care afirmăm : "Dacă tu ești Dumnezeu atunci și mintea ta este perfectă!" Dar Dumnezeu este dincolo de astfel de etichete sterile: "Perfect, imperfect - creație, disoluție", etc. Fiind Totul din Întreg, cum și unde ar mai putea fi "Dumnezeu, tu și mai ales mintea ta" care coace astfel de șopârle? Mintea prin hipnoza ei sterilă chiar te face să crezi există o astfel de utopie precum "tu, creația/lumea, creatorul", dar asta, dragul meu, e doar pentru dormi și nu vrei te trezești încă din visul numit "mintea mea".

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ia jugul lui Cristos

Ia jugul lui Cristos pe umăr
și trage lângă El arând,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
și umbli numai sângerând...
Cristos cel sfânt te va cunoaște
în sărăcie și-n belșug,
mulți au stat cu El la mese,
dar prea puțini au tras la jug!

Ia-I sarcina și-o du alături
și simte-o apăsând din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfânt te va cunoaște
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ți crucea ta - și-I mergi pe urme
tăcând și mulțumind ca El,
iubește, roagă-te și rabdă
urmând dumnezeiescu-I fel.
Cristos cel sfânt te va cunoaște
nu după numele ce-ți pui,
ci după rănile-ndurate
sub crucea ta și Crucea Lui.

poezie celebră de
Adăugat de Laura SoareSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
George Ceaușu

Plâng icoanele-n biserici

Plâng icoanele-n biserici
Uitate de noi și clerici.
De-o vreme ne-am izolat
De virusul blestemat
Și ne-am depărtat de sfinți,
De cei dragi și de părinți.

Azi, s-a dat ordin de sus
De la Bunul Domn ISUS,
Ca toți sfinții pogoare
Din icoane în pridvoare,
S-aștepte enoriașii
Și să le îndrume pașii...

Și, chiar dacă de-azi-nainte
Vor veni spre cele sfinte
Doar cu măștile pe față
Vor primi iarăși povață,
Cum să fie drepți și buni
Rostind zilnic rugăciuni.

Rugăciunea de-i firească-
Este ca mana cerească-
Ea curăță tot Pământul
De viruși, doar prin Cuvântul
FIULUI LUI DUMNEZEU!
S-o știe și-acel ateu
Ce i-a îndemnat pe clerici
Să pună sub chei... biserici!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România dă-i tu azi

colț de rai atâți am vrea
România ca fie
Dumnezeu dar să ne dea
toți să bem din apa vie

floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca fie

România cu Ardealul
strop de rouă din Carpați
în români -nscrie dorul
de-a fi toți — oameni curați

Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem țint㠗 căpătâi
și pe Mielul Glorios
îl vrem —dragoste dintâi

de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timișoara
tot românu-n sărbătoare
să-și aclame astăzi țara

vrem viața cum ne-a dat
la toți Bunul Dumnezeu
traiul -l avem curat
-l slăvim pe El mereu

România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toți de Dumnezeu s-asculte

nu viața cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
și cum sfinții o urmară
sus privind și nu pe jos

România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta ființă
pentru El mereu să arzi
în El tu ai credință

căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El — al Tatălui Cuvânt

și-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veșnicii

prin credință dar se poate
azi prin El fim salvați
sloboziți de vechea moarte
căci suntem răscumpărați

România dar trăiește
viața așa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplătește
de-a ascultat pe pământ jos

de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru țara răsplătirii

poezie de (25 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Față de marea literatură, literatura aforistică este ca o bisericuță față de o catedrală: în catedrală simți măreția lui Dumnezeu, dar în bisericuță Îl simți mai aproape.

aforism de din Aforisme despre aforisme (2009)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Star Trek

Sunt science fiction... personajul
Care aleargă printe stele
Acolo sus, am avantajul
De-a spiona lupta-ntre ele
Căci informatia-i putere
Ești foarte cool, dacă o ai
Iar eu o dau doar cui... mi-o cere
Precum agenții FBI
Știu... vreți știți ce vi se-ntâmplă
Ce vă e scris acolo sus
Ce gânduri vi se bat sub tâmplă...
Ce-ați vrut spuneți și... n-ați spus!
Ce semn e astăzi mai în formă
Din universul vast, astral
Și face față la reformă
Pentru-a trăi omul normal!
Ce semn zodiacal, firește
Permite s-aduni bani la CEC
O fi Berbecul? O fi pește?
În fața lui eu, zău, mă plec!
Căci banii mei, salar pe... Lună
În doar o zi îi cheltuiesc
Azi ce-ai în mână... e minciună
Ca minciuneaua se topesc!
Și uite-așa îmi trec tot anul
Cum trec și stelele pe cer
Cu... uite banul, nu e banul
O lume plină de mister!
Precum în Star Trek bunăoară
Aceasta este țara mea
Ce? Vi se pare într-o doară?
E science fiction? S-ar putea!

Tot pe acolo sus vuiește...
Bate de libertate-un vânt
Sub semnul Racului... firește
Căci racul dă-napoi... pământ!
Bietul țăran român se-ntreabă
(De auzit, aude... vântul)
Așa... doar să se afle-n treabă
Unde-i pământul? Nu-i pământul!
Unde e legea? Nu e legea
Cea din domeniul agrar
Și stă ca prostul Sandu Blegea:
Păi sunt sau nu sunt proprietar?
Cu legea funciară-n mână
Dar și cu ochii țintă-n cer
Țăranul nostru-o să rămână
Învăluit doar în mister
La fel ca-n Star Trek bunăoară
Aceasta este țara mea
Ce? Vi se pare într-o doară?
E science fiction? S-ar putea!

Pe boltă totul strălucește
Sub semnul de neconstestat
Al Vărăstorului firește
Vărsăm... impozite la stat
Căci timpul trece-n fărădelege
Și-s mulți care încurcă treaba
Specialiști, se înțelege
La lovituri de stat... degeaba!
Iar noi... cu taxe și chirie...
Și ne-or mai cere pe dreptate
Impozite și pe chelie
S-acoperim tot ce se poate
Pe senatori și chiar pe Sfântu'...
Pe Domnul X sau pe alt domn
Nu-i știe vântul nici pământu'
Și sunt cinstiți numai în somn
Uite așa facem de toate
Tot așteptând daruri din cer
Noroc divin și sănătate
Iar restul este un mister
La fel ca-n Star Trek bunăoară
Aceasta este țara mea
Ce? Vi se pare într-o doară?
E science fiction? S-ar putea!

Acolo sus... totul e bine
Sub semnul stelelor din cer
Și al Balanței căci, în fine...
Ea pune totul pe taler
Cu bucurie, cu suspine
suntem slabi suntem tari
Viața noastră o reține
O... Floare și doi grădinari
Din când în când mai dăm de dracu'
Mai dăm cu dreptul nostru-n stâng
Dar când să mai plângă săracu'
Când până și bogații plâng!
Și chiar de câteodată-i vine
Să dea el cu cuțitu-n piatră
Ce poate face? Se abține
Privind la câinii care latră
Căci precum Star Trek bunăoară
Aceasta este țara mea
Ce? Vi se pare într-o doară?
E science fiction? S-ar putea!

poezie satirică de din Unda veselă, spectacolul "Dosarele U" (1996)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Zâmbetul Luminii

A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult

Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi

Vorbește sufletul în șoaptă,
ne oprim, ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm

Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi

Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu

Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim

Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi

Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reflecții

În țara asta-n care toate sunt pe dos
Nimic și nimeni nu-ți mai e de folos,
În care e un haos din vina nu știu cui
Și fiecare merge după legea lui,
În țărișoara noastră, în care ești străin
Iar viața ți se pare că e chin după chin;
În timp ce unii latră și stau cu fruntea sus
Însă o fac aiurea, că n-au nimic de spus.
În țara asta-n care tu ești a nimănui
Și fiecare trage spuza mereu pe turta lui
În țara asta-n care toate-s cu josu-n sus
În care toți și toate se-ndreaptă spre apus,
Găsi-se-va odată oare cineva
ne arate calea și drumul spre lumină,
S-avem și noi românii o viață mai senină?!
Noroc cu Dumnezeu, că ne mai are-n pază
Mi-i greață și mi-i scârba și uneori mi-i groază...

poezie de (25 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbind despre erorile ca să nu le zic ororile din industria medicală: I: Te-ai gândit ceilalți 8 miliarde de fraieri nu sunt toți chiar niște fraieri? A. M: Nu, frate, nici nu îmi permit sa gândesc deoarece cu certitudine avem de-a face cu 8 miliarde de iluminați, nu? Deci, pe vremea când medicii injectau mercur, sau a thalidomidei, nu a fost tot o planetă de fraieri, de creduli, NU? Cea mai diabolică invenție a minții este știința, de ce; pentru dacă a spus FINANȚATORUL, cercetătorului, iar acesta a spus doctorului și doctorul la fel de hipnotizat ca să nu spun de-a dreptul inconștient îți spune ție, atunci mai sfânt de atât nu se poate. De fapt, exact aceasta este hipnoza maselor! Lumea nu este condusă chiar deloc de o astfel de utopie cum ar fi "știința", ci de banii de care depind toți; de la vlădică până la opincă. Cum a apărut bomba atomică, cercetătorii au vrut-o sau finanțatori. Câți dintre voi puteți vedea asta?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Va fi bine!

Totul este așa cum noi nu ne dorim
Speranța a mai rămas, dar nici de ea nu știm
Și cum ar fi plec, în umbră te las?
Ar fi ca prima dată, voi face primul pas!

Un pas spre un sfârșit sau chiar un început
Ca hotărârea aceasta, mai grea, nu am avut!
Dar să privesc mai bine, ce ușă eu închid!
Și să fiu atent ce poartă mai deschid!

De nu ar fi iubirea, pentru cine aș merge?
Unde calea-i lungă și visul nu se șterge!
S-alerg chiar după tot, ce mi se pare drag?
Și apoi mă aleg, cu ce concluzii trag!

O veste bună acum v-a fi de nedescris!
Dar nu ne-am despărțit, ci doar a fost un vis
Și mă trezesc din somn, și stau pe lângă tine
Te iau în brațe strâns, căci totul va fi bine!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hora Dacă

Din Hotin până la Tisa,
Tot ținutul lui Burebista,
Din Hotin până la mare,
Oricine cu adultă suflare,
Își va da mâna cu mână,
Să joace hora română,
Să simtă românește,
De-o simți ardelenește
Sau o fi moldovenește,
Ori de-aci, dobrogenește,
Sau chiar și oltenește,
Ori mai bănățenește,
Asta-i hora dacului român,
Ei toți pe-acest loc rămân...!
De-o fi ventricolu țării,
Sau o fi atriumul uitării?
Simt toți la fel în cântec,
Cum ei pe dracul sfârtec,
Se-ncolacește-n el de ciudă,
Se-nbolnăvește și de ciumă,
Că n-are cum să ne despartă
Și la cine să ne mai împartă,
Se zvârcolește și-i iese zeamă,
Șeful cheamă la a da seama...
Dar, se sperie și el de Unire,
De așa Horă-n Dumnezeire,
Ce-alungă spriritele răzlețe,
Ce dau contre cam șugubețe,
Să-i mai destrame pe români,
Să-i rupă-n alte bete teritorii?
Să jecmănească ușor ei, răpitorii,
mai sugă ce nu le-ajunge?
Pân le-o ieși pe trompe sânge..
Dar, Neamul Român e Sfânt,
Domnul i-a dat caracter blând,
Însă, EL îl protejează prin tot,
Blesteamă asupritorul nerod,
Iar de-i românu prea asuprit
Și dacă din juguri s-a trezit,
Atunci bravul și cu pieptul gol,
Merge luptă și c-un drac mosor
...

La mulți ani Români!
Neclintire în Hora Dacă!

poezie de (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glasul care strigă

Într-o piele de cămilă
Sta unu-mbrăcat mereu
Și-a venit la el o dată
Unul mare fariseu.
- Cine ești? fu întrebarea
Unui preot ce-i Levit
Împlinitu-sa scriptura
Mesia El a venit?

- Nu-s Ilie, nici prorocul
Și nu sunt eu nici Isus
Cum în file de scriptură
Este zis și este spus.

- Dar răspunde la întrebare:
Cine ești? Ca noi știm
Căci botezi și nu departe
De oraș Ierusalim.

- Eu sunt glasul care strigă
În pustie neîncetat
Netezi-ți-I voi cărarea
Pentru cel adevărat.

Cel ce vine după mine
Este înaintea mea
Să-I dezleg încălțămintea
Nu sunt vrednic, n-oi putea.

Eu botez spre pocăință
Cu apă, cum sunt trimis
Dar botezul Lui e altul
Cu Duh Sfânt, așa e scris.

Cine-n apă se botează
Nu se spală de păcat
Ci elo mărturie
Doar că viața a schimbat.

Cu Duh Sfânt și foc botează
Domnul cel adevărat
Și el are și puterea
Ca să curețe păcat.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Viața e o luptă în care nu contează învingătorul

uneori nici măcar cine pierde
importantă e doar lupta
chiar și cu morile de vânt
deși țelul final e victoria
ajunși în vârf vom învăța singurătatea
iar cei care cred odată ieșiți învingători
lupta a luat sfârșit
vor avea soarta cezarului și norocul sisifului
.........................................
suntem doar un fel de condamnați la luptă
care din când în când se iubesc fac copii
scriu poezii sau desenează raiul
.........................................
zeii pot fi condamnați privească spectacolul
la urma urmei ei au inventat gladiatorii
dar dumnezeu nu s-a gândit la spectacol
când a creat lumea
dovadă că el se lasă de fiecare dată răstignit
în aplauzele mulțimilor nesătule de sânge și pâine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legenda greierilor

Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
și mergând, și mergând,
nu observă că-n cale
toți și toate i se închinau
și-L preamăreau.
Obosit cum era
și cum noaptea cobora,
își întinse mantia de lână
și se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniștea prea mare,
deși nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Și-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopții, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmițând-o spre Pământ.
Și unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,
cânt de greierași,
negri îngerași.
Și în țârâit șoptit
toată lumea-a adormit,
chiar și Dumnezeu cel Sfânt
ce venise pe Pământ.

poezie de
Adăugat de Gheorghe VicolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Referendum

De când ne-am specializat -nvârtim democrația,
Duși de nas am tot schimbat dregători în România,
Cu mai buni, de pus la zid, negustori ultracinstiți,
Sau cu vr'unul mai avid decât ceilalți parveniți,

De la cei dotați cu școli, cu un bac, un doctorat,
Masterate de doi poli, puse-n rame de-un carat,
Pân' la ăi de au vece și celulă gratuit,
Sau pușcăriabili ce sunt pe muchie de cuțit,

Încât nu ne mai mirăm, stând pe loc într-un picior,
C-am ajuns câștigăm experiență-n viitor,
Știind bine a vota și-a alege... mai ales,
Chiar de unii-ar sabota, tot ai noștri-s care ies!

Numai acum, se pare, o dilemă ne-a blocat,
Tre' s-alegem cu ardoare, ditre doi iluștrii-n stat,
Unul care-i suspendat, învățat fiind cu sfori,
Și-altul care l-a săpat, însa e cu capu-n nori,

deja mă doare bila, după cât m-am tot gândit
Pentru care pun ștampila, și-s mai mult nedumerit,
Căci din lista celor doi, socotind a' lor păcate,
Mi se pare c-amândoi sunt cam la egalitate:

Unul are-o facultate, în CV-ul lui a spus,
Celălalt a dat din coate de-a făcut și-un an în plus,
Unul are o rușineeee, celălalt... doar un cotor,
Unu-i dus cu pluta bine, ălălalt cu un vapor,

Unu' doarme mai mereu, precum lampa fără gaz,
Celălalt, ca-n heleșteu, câte-o dată este treaz,
Unul minte-n mod cinstit, altul minte... nici că are,
Dar niciunul, în sfârșit, doctorat dintr-ăla n-are!

Așa , eu, în final, trebuie -mi exersez
Dreptul constituțional și-am să merg ca votez
Nepărtinitor ca toți ce mai cred într-un Isus
... mama lor astăzi de hoți, iar vor să ajungă sus!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Daniel Vișan-Dimitriu

Om și deltă

E gol, din nou, vintirul. Mâna-i rece
încearcă îl tragă. E prea greu!
Se simte părăsit de Dumnezeu
și de noroc, iar timpul... timpul trece.

Mai are unul și-i departe satul.
De când s-a luminat, a căutat
prin toate câte-au fost. A colindat,
în balta lui, de-a lungul și de-a latul.

Ce-a fost, a fost demult și nu mai este,
iar ce mai este-acum nu-i de-ajuns,
dar poate-n locul lui cel vechi, ascuns,
o fi ceva și-n vremurile-aceste.

Îndreaptă lotca, ghionderul se-nfige
în mâlul gros și negru din afund,
iar amintiri prin gânduri îi pătrund
și caută voința să-i instige.

E mult de-atunci, la început de viață,
copil lipsit de griji ce hoinărea
prin apele din delta ce-i părea
o junglă deasă, plină de verdeață.

Era o curte-a lui, era și raiul
în care se născuse. Îl știa.
Era un loc de joacă ce-i dădea
atât cât trebuia să-și ducă traiul.

Iar peștele... Era atâta pește
încât își alegeau de prin vintir
doar ce voiau. Era un fel de bir
luat naturii simplu, bărbătește.

A fost demult. Acum e sărăcie.
Pe masa lui, un pește-acum e rar.
Încearcă, dar încearcă în zadar
prindă,-n primăvară, o scrumbie.

"Ia vedem!". Ridică, scurt, de plasă
și-l vede. "Vai, săracul cufundac!
Ce-ai căutat aici, la fund de lac?
Nu știi soarta-i, uneori, câinoasă?"

L-a desfăcut și, chiar atunci, în mână,
o aripă, încet, a tremurat,
apoi, de-o palmă aspră mângâiat,
s-a scurs, ușor, spre delta cea română.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Robert Bruce, Jr.: S-a iscat o revoltă.
Robert Bruce, Sr.: Cine o conduce?
Robert Bruce, Jr.: Un sătean pe nume William Wallace.
Robert Bruce, Sr.: Vom accepta această revoltă. Tu o vei susține din ținuturile noastre din nord, în timp ce eu câștig favoruri din partea Angliei pentru că o condamn și, ca atare, voi ordona fie înfrântă din ținuturile noastre din sud. Stai jos. Mai stai puțin.
Robert Bruce, Jr.: Acest Wallace nu are nici măcar rang de cavaler și totuși el luptă din convingere, îi inspiră pe oameni.
Robert Bruce, Sr.: Iar tu îți dorești te fi încumetat lupți ca el. Și eu la fel.
Robert Bruce, Jr.: Poate că a sosit timpul.
Robert Bruce, Sr.: A sosit timpul ca tu supraviețuiești. Ești al 17-lea Robert Bruce. Cei 16 strămoși dinaintea ta ți-au lăsat pământuri și titluri nobiliare tocmai pentru că nu s-au încumetat lupte. Convoacă o întrunire cu nobilii.
Robert Bruce, Jr.: Dar ei nu fac altceva decât vorbească.
Robert Bruce, Sr.: Ai dreptate. Sunt atât de bogați și dețin atât de multe titluri și pământuri englezești, pe cât dețin titluri și pământuri scoțiene. La fel ca noi. Îl admiri pe acest om, pe William Wallace. Oameni care refuză compromisul sunt ușor de admirat. El are curaj, la fel are și un câine. Dar chiar abilitatea unui om de a face compromisuri este ceea ce îl face să fie nobil. Să înțelegi asta: Eduard I "Picioare lungi" este cel mai crud rege care a domnit vreodată în Anglia. Și niciunul dintre noi nu va supraviețui, și nicio parte din Scoția nu va mai rămâne, dacă nu vom fi și noi la fel de cruzi. Trebuie să ne supunem nobililor noștri. Să știi cum gândesc ei este cheia spre obținerea tronului.

replici din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook