fala

Băutura

Pentru proşti, şi pentru răi
Băutura este fală.
Sunt atât de nătărăi,
Încât, nu ştiu că-i o boală.
Dau băutura pe gât
Mai abitir ca pe apă.
Unul bea-într-o zi atât,
Cât şapte zile să zacă.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborii-nfloriţi răsună...

Arborii-nfloriti rasuna,
Cânta cuiburile-n slava...
Cine-i oare capelmaistrul
În orchestra din dumbrava?
Pitigoiul care-ntruna
Da din cap cu-atâta fala?
Ori pedantul cuc ce-si striga
Numele fara greseala?
Este oare cocostârcul,
Care, tacticos la pasuri,
Calca-nfipt pe lungi picioare,
În acest concert de glasuri?
Nu! În inima-mi traieste
Cela ce conduce corul...
Tainic simt cum bate tactul,
Si socot ca e amorul.

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O necurmată bătălie s-a dat între oameni şi ogoare, în umbra grandiosului lanţ de piscuri. Ieşind din zorii zilei cu plugul, ei le-au arat o dată, şi încă o dată, şi ori de cîte ori a fost nevoie, doar se vor trezi la viaţă, doar vor deveni roditoare. Pentru ca boii să poată trage brazde atît de adînci şi înverşunate, i-au ales mari şi puternici, dintre cei ce sînt fala Ardealului.

Geo Bogza în Ţara Făgăraşului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

Era în august când am cunoscut-o,
Şi iubirea noastră am început-o,
Cu-acel joc inefabil de şoapte şi priviri,
Ce-mi furnizau universuri de plăceri şi uimiri.

Avea un chip frumos şi veşnic de duios.
Când obrajii-i fini îi mângâiam,
Şi ai ei ochi îi subjugam,
Ea işi lăsa privirea-n jos,
Iar eu citeam pe faţa sa de roz maiestuos,
Adâncul început al limpedului eros.

Şi albii crini ce înfloreau mereu
Pe faţa ei ovală,
Ei îi puneam în glastra sufletului meu,
Ca pe o dulce fală.

poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 4

De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moştenire-a frumuseţii-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite şi curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogaţia ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânţi în strună
Esenţelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul şi fala
Şi-ţi vei minţi încântătorul sine:
Atunci când firea-ţi va chema răceala
Cum vei răspunde... dur sau cu ruşine?
Cu tine, frumuseţea-ţi, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii mei

Satul meu, oglindă vie
A ascunselor dorinţe,
Mă întorc cu bucurie
La cele mai dragi fiinţe.

Cât or fi trudind pe-o pâine,
Închinându-se să-mi poarte
Grija zilelor de mâine
Mi-o vor duce pân' la moarte.

C-au trăit numai aici,
Privind dealul sterp şi, culmea,
C-o pereche de opinci
Străbăteau, prin vise, lumea.

Lor le mulţumesc plângând,
La oraş, că-s om de fală ;
Însă duc cu mine-n gând
Tot ţărâna mea natală.

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 116

Refuz s-accept că nu e cu putinţă
Ca două minţi să se căsătorească,
C-aceea nu-i iubire, ci dorinţă
Care începe să se ofilească.
Iubirea e un far ce arde tare
Şi este ferm chiar dacă e furtună;
E ca o stea a bărcilor pe mare,
Nu-i ştii valoarea, dar e oportună.
Iubirea nu-i a Timpului paiaţă,
Deşi cu coasa fala i-o retează;
Trec săptămâni, dar e la fel la faţă
Şi pân' la Judecată se păstrează.

Dar dacă eu greşesc şi se vădeşte,
N-am scris nimic sau nimeni nu iubeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 2

Când patruzeci de ierni îţi asaltează
A ta sprânceană, bând din frumuseţe,
Podoaba tinereţii - meditează -
Va tremura ca buruieni răzleţe:
Şi întrebat vei fi unde sunt puse
Minunăţia şi comoara zilei,
Tu să gândeşti şi să replici: distruse
Îşi duc ruşinea sub covorul milei.
În ce măsură fala ţi-e culoare,
De poţi răspunde sincer "succesorul
Mi-ar transforma pedeapsa într-o floare"
Cu o dovadă că-ţi va duce dorul!
Acestea-s vechi, bătrâne... totul pleacă,
Şi sânge vezi în venă, când ţi-e seacă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie - Ziua României

Frunză verde, floare albastră,
La mulţi ani de ziua noastră!
Fraţi români din lumea-ntreagă,
Hai uniţi-vă odată şi strigaţi cu toţi în cor:
E ziua românilor!
Să se ştie peste tot, că românu-i patriot!
Îşi iubeşte ţara, frate, ş-o apără pân' la moarte!
Haideţi dar, măi fraţi români,
Fraţi români şi buni creştini,
Să strigăm cu toţi în cor:
Mândru-i steagul tricolor!
Toată fala şi mândria,
Una este România!

poezie de Mariana Simionescu (1 decembrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine (Fighting the world)

Aş lupta cu lumea-ntreagă pentru tine,
Aş lega din nou un continent de altul,
Un cavaler aş fi, sfidând orice mulţime,
Crezul meu şi vrerea le-ar birui asaltul.

Pe roibul meu fidel, sabia-n mâna dreaptă
Şi răbdători în preajma vreunei ambuscade,
La moment prielnic în clipa cea-nţeleaptă
Vom ţâşni-n galop, dând foc la baricade.

Când gloria şi fala îmi vor fi la picioare
Aclamat de toţi, n-am să mă pot abţine,
Trăgând căpăstrul blând, privind în zare,
Am să renunţ la tot şi voi veni la tine!

poezie de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

„Aş lupta cu lumea-ntreagă pentru tine”! Curaj nebun! Şi cine vă opreşte, milord? ”Aş lega din nou un continent de [...] | Citeşte tot comentariul