Sonetul 116
Refuz s-accept că nu e cu putință
Ca două minți să se căsătorească,
C-aceea nu-i iubire, ci dorință
Care începe să se ofilească.
Iubirea e un far ce arde tare
Și este ferm chiar dacă e furtună;
E ca o stea a bărcilor pe mare,
Nu-i știi valoarea, dar e oportună.
Iubirea nu-i a Timpului paiață,
Deși cu coasa fala i-o retează;
Trec săptămâni, dar e la fel la față
Și pân' la Judecată se păstrează.
Dar dacă eu greșesc și se vădește,
N-am scris nimic sau nimeni nu iubește.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre valoare
- poezii despre săptămâni
- poezii despre minciună
- poezii despre greșeli
- poezii despre dorințe
- poezii despre căsătorie
- poezii despre bărci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.