Părinții mei
Satul meu, oglindă vie
A ascunselor dorințe,
Mă întorc cu bucurie
La cele mai dragi ființe.
Cât or fi trudind pe-o pâine,
Închinându-se să-mi poarte
Grija zilelor de mâine
Mi-o vor duce pân' la moarte.
C-au trăit numai aici,
Privind dealul sterp și, culmea,
C-o pereche de opinci
Străbăteau, prin vise, lumea.
Lor le mulțumesc plângând,
La oraș, că-s om de fală ;
Însă duc cu mine-n gând
Tot țărâna mea natală.
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sat
- poezii despre pâine
- poezii despre oraș
1 Fonfonel [din public] a spus pe 12 decembrie 2009: |
| Simplu si duios in aceeasi masura. |
2 any [utilizator înregistrat] a spus pe 12 decembrie 2009: |
| Mulțumesc din suflet! |