Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Any Drăgoianu

Părinții mei

Satul meu, oglindă vie
A ascunselor dorințe,
Mă întorc cu bucurie
La cele mai dragi ființe.

Cât or fi trudind pe-o pâine,
Închinându-se să-mi poarte
Grija zilelor de mâine
Mi-o vor duce pân' la moarte.

C-au trăit numai aici,
Privind dealul sterp și, culmea,
C-o pereche de opinci
Străbăteau, prin vise, lumea.

Lor le mulțumesc plângând,
La oraș, că-s om de fală ;
Însă duc cu mine-n gând
Tot țărâna mea natală.

poezie de (2009)
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Corneliu Neagu

Ultimul sărut

Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând –
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aș mai putea să le ascult...!

De-aceea le îndemn iasă
și câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
și nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.

Ah, nu mai plângeți dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut –
iubiri din viața mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Plângând

Am revenit în satul meu natal plângând,
Unde mai am o palmă de pământ
Și o căsuță părintească nevândută,
Cu grădina plină de iarbă nepăscută...
Acolo m-am născut în urmă cu mulți ani,
Părinții mei, Dumnezeiești țărani...
Am ajuns acolo mai de dimineață,
Pe vecinii noștri nu i-am mai prins în viață,
Glasul părintesc nu-l mai ascult,
Sărmanii de ei, nu mai sunt de mult.
De aceea astăzi, sufletul mă doare,
Nu are cine să-mi pună întrebare,
Părinții nu mai sunt, acum îi port în gând,
În satul meu natal, mă întorc plângând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.

Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot zbor și pot cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot mor și să renasc,
Și de vreau fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-I mulțumesc, mă simt dator!

Când îmi îndrept puțin privirea
La tot ce am în jurul meu,
simt dator, cu mulțumirea
Să mă întorc spre Dumnezeu.
Că tot ce-am întâlnit în cale
Și tot ce încă întâlnesc,
E opera iubirii Sale...
Eu pentru asta-I mulțumesc!

Când văd un firișor de iarbă,
O floare simplă când privesc...
Un crin din câmp în haină albă...
simt dator -I mulțumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pâinea zilelor de mâine...
Să-I mulțumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare...!
Eu vreau -I mulțumesc deplin.

Și pentru freamătul pădurii,
Și pentru murmur de izvor,
Și pentru tainele naturii,
Îi mulțumesc! Îi sunt dator!

*
Sub semnul de recunoștință,
'Nainte-Ți, Doamne, mă închin...
Eu vin din suflet cu credință,
Pios -Ți mulțumesc deplin!

O, și-ntr-o sfântă dimineață,
Când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viață
Și-atunci eu vin -Ți mulțumesc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nu fac schimb

Spre nenorocul meu – nu-s tufă de măcriș,
Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier...
Eu viața nu mi-o schimb pe-un mărunțiș,
Și gândul orișicui nu voi -l cutreier.
Gândiți, semenii mei, frumosu-i fără capăt,
Gândiți cât mai profund, și mai ales...
Eu visul ca pe-o creangă altoită-l capăt
Și răspândesc cu el întregul Univers...
În gânduri sănătoase inima-mi tresaltă,
Din gânduri e țesut al meu destin,
Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă,
De mare bucurie - și mari dureri se țin.
Spre mirarea mea – când norii dau năvală
Și tot ce am măreț înăbușă în ceață,
Nu schimb nicicând țărâna cea natală
Nici pe-un pud de aur, nici pe-un fir de ață.
Spre nenorocul meu, mi-i dat intuiesc
Prea marele noroc frumos ca trăiesc.

poezie de din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Oprea

Eminescu ne privește

Eminescu se tot miră, ce popor noi am ajuns,
Nu mai cântă nici o liră, se aude numai plâns.

Oameni ce nu au pe mâine, se zbat în dureri și chin,
Nu mai au nici neagra pâine, peste tot numai venin.

Valuri de șomeri de criză, ce așteaptă la răscuruce,
Ne arată suferința pe care țara o duce.

În altă parte palate și în ele grași ce-njură,
Nu te lasă nici privirea s-o arunci în bătătură.

Au piscine și grădini, lenevesc fără de treabă,
C-au furat averea țării și nimeni nu se întreabă.

Omu-n el a strâns durere, sufletu-i e otrăvit,
E vreunul c-o părere? păcatul nu-i plătit

Martori fără de prihană la strivirea astei nații,
Unde-i mintea s-o dăm hrană unei alte generații.

Poate , cei născuți astăzi, viața bună o vor face,
Vor pune pâine pe masă în căsuțele sărace

Și vor ridica stindardul cât mai sus -l vadă o lume,
România noastră mândră, să-și rostească al său nume.

Eminescu tot așteaptă, veacuri pure să se nască,
Ca dorința-i de schimbare mapamondul s-o cunoască.

poezie de (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Maria OpreaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Infractiuni contra infaptuirii justitiei. Tomul 9" de Maria Oprea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -69.00- 55.99 lei.

Crucea Lui

La crucea din dealul uitat
Mi-a fost cântărită vecia.
Pe lemn schingiut și scuipat,
Mi-a dat izbăvirea Mesia.

Pe crucea din dealul durerii
S-a frânt omenirea în două.
Țâșnind, sângele ispășirii,
Primit-am eu viața cea nouă.

La crucea din culmea iertării,
A plâns Mielul sfânt și zdrobit.
Și-având inima închinării,
Prin El mântuire-am găsit.

La crucea salvării de moarte
Isus a luat vina mea,
S-o ducă pe cruce s-o poarte
Să-mi dea izbăvirea de ea.

poezie de din Exerciții de zbor
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Jderii

Mâine e 23 februarie
iar tata nu o să mai împlinească nimic
nu voi mai sta cu el la masă
și nu o să-mi mai îmbrace geaca
ce mie nu-mi mai venea
nu o să mai spună
"Alin Ionuț din frații jderi"
o să zică doar mâine
mâine
e tot ziua mea
așa duc cu bicicleta
să mai iau niște pâine..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Ție

Din când în când
la mine-n gând
cobori plângând
sau vii râzând
te alint,
nu te mint,
te încânt
c-un legământ
de drag și dor
șoptit ușor
ca un zefir
pe-al serii fir,
blând căutat
și repetat,
tandru rostit
în piept găsit,
calm rostuit,
cald păsuit,
de noi avut,
nicicum pierdut,
tot ce am eu
nu-i doar al meu,
ție ți-e dat,
suflet curat,
mă dărui tot
cât vreau, cât pot,
că-s fericit
când sunt iubit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Crăciunul pe la case

Prin case de creștini miroase-a cozonaci,
Familia se strânge cu toți ai ei, cei dragi,
Vin preoți cu icoane și busuioc în mână,
Vestind cu bucurie, sărbătoarea creștină.
În casele curate e iarăși veselie,
Colindele răsună de îngeri, glas frumos,
Iar steaua strălucește pe ceruri, tot mai vie,
Cât magii se opresc s-aducă un prinos,
S-aducă închinare copilului Hristos.
Ce-n ieslea sfântă a fost ca să se nască
Și lumea de păcate prin El s-o mântuiască.
Maria, Maica Sfântă, pe brațe-l legăna,
Căci Dumnezeu te are mereu în grija Sa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Apollinaire se plimbă prin satul meu natal

Nimicul
nu-i
totuși
un
răspuns

La
atâtea
întrebări
nerostite
ale
tăcerii

Doamne
și eu
tac
în
numele
tăcerii

Și
nu
m-aud
decât
pe
mine

Apollinaire
se
scoală din morți

Și
vorbește
iată
prin
gura lui
Allen Ginsberg

Vorbește
cu
haikuuri oceanice
cu
demente taxiuri
urlătoare în albastru
cu
statuile de culoare
ale lui
Buddha

O muzică profundă
wagneriană
izbește
cele
două războaie mondiale
de
calea lactee

Făcându-le
praf și pulbere
și
steluțe
pentru
adormit
poeții somnambuli
ai mileniului III

Merg și eu

Pe
străzile
din
satul meu
natal

În fracul
alb-negru
al
poeziei
franco-americane

Improvizând
tăceri globale

Deasupra
mult deasupra
viitorului omenirii

uit
prin
geamul cerului

Poate
zăresc
vioara lui Bacovia

Ori
Anemonele
lui
Ștefan Luchian

Tzara
își
duce
pistolul
la tâmplă
ca pe-o
mitralieră
a unui
greier sinucigaș

STOP

Nu cânta

Nu scrie

NU EXISTA


Ultimul mesaj
pe-o
pereche de chiloți
de
lavandă poliedrică

"Pe-aici
se
ajunge-n
America!"

Nu ocoliți
raiul
e înainte
dar
cu
totul
în
alt
sens

M-am întors
și-am
plâns

Copacii din Paris
brusc
înfloresc
pe
strada mea

Ce
primăvară
new-yorcheză
domnilor
la
mine-n odaie

poezie de din Poeme de-aprins focul (2 mai 2011)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Desene de tine

Ma rup din mina neagra ce foaia pateaza
a creionului ce numai pe tine te deseneaza
si alunec in aer pe-o foaie de suflete
si te colorez in mii de culori palete
te rotunjesc asa cum se arata
in mintea mea al tau suflet de fata...
si zilnic te vad tot mai frumoasa
mai vie dar tot mai retrasa
tot mai mult prin lumea desenata
tot mai tacuta a ta gurita pictata...
pozeaza o clipa-n lumea de mine
sa vad desene peste tot numai de tine...

poezie de
Adăugat de Catalina SmeureanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Lucrul să-mi duc la sfârșit ...

Vin cuvintele grămadă,
Gătite ca de paradă
Și de nu le iau în seamă,
Îmi zic, printre dinți, de mamă.
Unul cu priviri mioape,
Mi-a lăsat strofele șchioape.
Altul ce din file-mi cade,
Îmi vorbește în șarade.
Unul mic, monosilabic,
Șovăind impardonabil,
Nu vrea stea pe hârtie
Și se duce pe pustie.
Altul sterp și nesfârșit,
Stând pe-o filă lăfăit,
Nonșalant a chicotit.
Cum încerc s-adun destule,
Îmi vin cele somnambule
Pe care, cum nu-s deștepte,
Le înlătur ca inepte.
Cele bune, naiba știe!
Au plecat în sihăstrie,
Iar condeiul meu le roagă,
Sperând nu-s într-o doagă,
se-ntoarcă negreșit
Lucrul să-mi duc la sfârșit:
Ori să le-aștern pe hârtie,
Ori mă las de meserie!...

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Smochinul inimii mele

Sprijinind un lac de cer cu un braț imens de crengi,
Dragoste cu frunze-albastre și cu inimă de lup,
Ochii minții-nlăcrimați numai tu poți îi ștergi,
Prinzând rădăcini în dorul gândului lipsit de trup.

Am scotocesc prin el învăț pe und' se urcă,
Numai îngerii-mi coboară, c-am o aripă în plus,
o las iubirii mele, căci o duc de mult în cârcă,
Doar așa-mi va crește crucea pe care o am de dus.

Tu alinți cu ochii leneși lacu-albastru de pe ramuri,
Codrul și un corn de cerb te vestește c-am ajuns,
Să-ți Iași aripa-adormită pe-ale noastre două maluri,
Ca o punte peste-o mare de-ntrebări fără răspuns.

Lacrimile-ncep cadă peste lumea mea de orb
Și îmi îndulcește viața tristă-a buzelor flămânde,
Le hrănești la tine-n brațe și în ochii lor de cerb,
Le vezi frica mea, de mine, lângă tine cum mă prinde.

Muntele-l încalț ca mine, c-o pereche de opinci,
Îi fac fluier din izvoare și-l învăț cânte doina,
Îți întindem pan' la tine versuri cu obraji de prunci,
Că-ți vrea sufletul și mintea ne înțeleagă taina.

S-a dus vestea pân' la mine de a ta gură de pâine
Și de stelele de câmp ce răsar în părul tău,
Mierea de măslini coboară recitată de albine,
Pe cărare, să o soarbă buzele din gândul meu.

Vin cu inima în dinți purtand versul scurs pe-obraz
Să înmoi taina pădurii și apoi să o străpung,
Cât s-ajung până la tine -ți sorb dulcele extaz
Și zălud de fericire din tristețe te-alung.

Dragostea-mpletește-o rugă peste liniștea-mi lăuză,
Brațul ce sub cap ți-adoarme seamănă leit cu-al meu,
Fac din flori de fier bătut colivie pentr-o muză,
o apăr de nebunii îmbrăcați ca Dumnezeu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privată fantasmagorie

Cât de necaz mi-e, că de-o să dispar
Voi lua cu mine în unicat lumii imagini
Și sunete nu vor mai fi din corul planetar,
Ce le-am doar eu în timpanu-mi fără margini.

De pier eu, sigur piere o întreagă omenire,
Cum n-a văzut-o nimeni altul, al meu tablou,
Pictat cu acetatul de colină de-a mea fire;
O prismă ce întoarce viețile-mi apuse, ecou.

Am un carrefour de trecători pereni prin minte,
Cu holograme plină; apar și redispar blajin,
Cu glas cu tot, mișcări cu ochi lucind, cuminte...
Când câte unul, câte doi, zâmbesc și pleacă, vin...

Sunt seva mea lucindă, serul meu sangvin,
Ce curge, îmi spală ce-am memorie eternă,
Cât îmi va fi, a mea, cât încă-i sunt cămin...
mi-o descopăr eu, în negru, c-o lanternă.

Ce multe-mi vor pieri de-al meu eter palpabil
Ce numai eu ating, e propriu', al meu feeric...
De mai găsesc, arar în noianul execrabil,
Un suflet ascultând necazul meu... vreun cleric...

... Din sputa mea de gel, ce-o țin pe gât... Din sferic...

poezie de (30 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constanța Triță

Dorul

Unde-i dorul?
Sunt departe...
Pe sub pleoape
Pe sub...
Gene
Se tot scaldă-n cele vise
Dragi făpturi nepământene.
Lin se pierde-n nebunia
Focului
Ce n-are leac
Risipit....
Ca păpădia
Pe aripi de vânt pribeag.
Se tot duce
Și tot vine
Inima să-mi chinuiască
Apoi pleacă
Și mă uită
Cine mai iubească??

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Rugă pentru părinți

Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.

Chiamă-i Doamne înapoi
și-așa au dus-o prost,
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
o ia de la început.

Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.

Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, și parcă ning.

Plini de boli și suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.

E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviți asa,
Fata mea și fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc și eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetița mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetița mea.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Mariana Moga

Ne mor prietenii

Aud iar voci pe scena ce devora destine,
Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor,
Văd rătăcind trei stele prin zare cenușie,
Cu inimile triste, vorbind de moartea lor,

Și simt cum vertical vibrează-n cor poeții,
Sub cerul vlăguit de-atâta imprudență,
Pășind printre fantome, pe coridoare sumbre,
Zâmbesc nepăsători spre noua existență.

Îngenunchind cuvinte sub tălpile de sănii,
I-au râs în față morții, poetic, mai mereu,
În ritm de tarantela, acum fără vreo teamă,
Se plimbă-n nemurire, doar ei cu Dumnezeu.

Au strâns, aici, în inimi, puține anotimpuri
Și-un dor mă amăgește la modul singular,
Recidivând cuvinte își vor urma destinul,
De-atâta disperare căzând rectangular.

Miroase-a brad afară și plouă liniștit,
Se-ndreaptă înspre casa cu vise de-mprumut
Iar ilegal pe stradă au apărut doi îngeri,
Valsând în ritmul lor, la modul absolut.

În ce bibliotecă de mâine să îi caut?
Ce prostă-i simetria trăirii sus și jos.
tot gândesc c-odată vom fi iar împreună,
Să dăruim cuvinte din noul adăpost.

Nu plângeți dragi prieteni, mai scrieți câte-un vers!
În vama dintre lumi e rânduială veche.
Vorbiți însă încet, ea, moartea, vă aude...
Joacă încă zaruri cu suflete pereche.
----------------------------------------------
Te vezi stăpână moarte peste ai lumii sorți?
Cei plecați de-acasă nu sunt și n-or fi morți.
Luați din lumea asta, cu toții vor trăi,
Dar după tine, moarte, ce-o fi când vei muri?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.
detalii despre carteWilliam Shakespeare

Romeo: Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferința mea ce se răsfrânge
În dragostea ce mi-o arăți, sporită
Mi-o faci prin ea și mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine crește,
Aprinsă foc ce-n ochii dragi zbucnește,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar inăbușită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, și ce mai este încă?
Sminteală înțeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!

replică celebră din piesa de teatru Romeo și Julieta, scenariu de (1597)
Adăugat de Lidia ResteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Romeo și Julieta" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.50- 3.99 lei.
Vladimir Potlog

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Ești un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viața e grea, e și ușoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt și eu deja.
Dar tu, satul meu, veșnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr și eu voi rămânea.

poezie de (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook