Serioase/triste despre etaj, pagina 2
Nocturnă
Stau... și moina cade, apă, glod...
Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod -
Un bec agonizează, există, nu există, -
Un alcoolic trece piața tristă.
Orașul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, -
Case de fier în case de zid,
Și porțile grele se-nchid.
Un clavir îngână-ncet la un etaj,
Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj -
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O roză galbenă se uită-n jos.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre somn
- poezii despre roz
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre galben
- poezii despre fier
«Între cele mai înrăzărite construcții mitice ale lumii Pelasgo- > Valaho-Daciei se află și Cerul-din-Lemn-ca-Borangicul "bătut în pietre nestemate", un fel de "gârlici", cu "dublă funcționalitate", celestă și telurică, îndeosebi, "spre a împăca" (din panoul monoteist-tetradic al Zalmoxianismului) perechea Soare-Lună cu "sfinții" / "(ne)muritorii" Pelasgo- > Valaho-Daci, Cerul-Gârlici-cu-Diamante / Pietre-Nestemate constituindu-se în al treilea "etaj accesibil și util" din axis mundi (Bradul Cosmic), ceea ce ne semnala în 1985 și acad. Romulus Vulcănescu: "Fărtații au făcut drept cer un pod de Lemn prin care trecea trunchiul arborelui cosmic [...]" ; Bărbatul-Soare și Femeia-Lună "nu puteau lumina pământul de sub ei decât prin crăpăturile podului [...]" (VMR, 349)» ‒ (3) / 19 februarie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 122 sq.).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (19 februarie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre poduri
- citate despre lumină
- citate despre versuri
- citate despre superlative
- citate despre sfinți
- citate despre poezie
- citate despre lemn
- citate despre copaci
- citate despre construcții
O zi obișnuită
Mi-am scos mintea la plimbare
Sau mintea m-a scos pe mine
Oricare va fi fost adevărul.
Lumina strălucea pe apă
Sau apa strălucea-n lumină.
Pe o stâncă, la ora mareei, cormoranii
Stăteau cu aripile larg desfăcute,
Fără a împiedica traficul. Ezitante,-n așteptare,
Fel de fel de rațe ici și colo
Pe apa ezitantă,-n așteptare.
Din când în când, scheunatul unui pescăruș. Mici flori,
Așa cum îi ispitesc pe turiști autobuzelele cu etaj,
Îmbiau albinele pe trotuarul lor.
În apa clară dansau
Cu mlădieri orientale ierburi lungi, neluate-n seamă
De bancurile pline cu pernuțe de ace. O vacă
A început un muget, dar
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre ezitare, poezii despre apă, poezii despre început, poezii despre vaci, poezii despre turism, poezii despre timp, poezii despre stânci sau poezii despre rațe
Cu opt sau nouă sute de picioare îndărătul pasului Vulcan, o incintă de culoarea gresiei, căptușită cu un hățiș de plante de stâncă și care se rotunjește pe o circumferință de patru-cinci sute de stânjeni, însoțind denivelările podișului, la fiecare extremitate, două bastioane de colț, dintre care cel din dreapta, pe care creștea faimosul fag, mai poartă o măruntă cușcă sau gheretă cu acoperiș țuguiat; la stânga, câteva laturi de zid întărite de contraforturi în relief, purtând clopotnița unei bisericuțe, al cărei clopot dogit se pune în mișcare pe furtuni puternice, spre marea spaimă a oamenilor din partea locului; la mijloc, în sfârșit, încununat de o platformă cu creneluri, un donjon greoi, cu trei rânduri de ferestre alcătuite din ochiuri de sticlă prinse cu plumb și al cărui prim etaj e înconjurat de o terasă circulară; pe platformă, o lungă tijă metalică împodobită cu semnul feudal, un fel de morișcă de vânt, sudată de rugină și pe care o ultimă rafală de galernă a înțepenit-o la sud-est.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre vânt, citate despre vulcani, citate despre stânci, citate despre spaimă, citate despre sfârșit, citate despre plumb, citate despre plante, citate despre picioare sau citate despre mișcare
Bine numărate, vreo șaizeci de case povârnite care încotro pe singura uliță, împodobite cu un acoperiș năzdrăvan, a cărui coamă depășește pereții de chirpici, cu fațada privind spre grădină și având drept etaj podul cu ferestruică, iar drept acaret un hambar părăduit, un staul strâmb de-a binelea, acoperit cu paie, ici și colo un puț străjuit de cumpăna de care atârnă găleata de lemn, două trei bălți care "o iau din loc" pe timp de furtună, pârâiașe cărora vaduri întortocheate le înseamnă albia, așa arată satul Verești, ridicat pe cele două laturi ale uliței, între talazurile piezișe ale trecătorii. Dar totul e proaspăt și atrăgător; flori la porți și la ferestre, perdele de verdeață căptușesc pereții, ierburi ciufulite se amestecă cu aurul vechi al stufului, plopii, ulmii, fagii, brazii, arțarii, se cațără deasupra caselor "pe cât de sus se pot cățăra". Mai încolo se înșiruie treptele intermediare ale lanțului muntos și în ultimul plan, albăstrite de depătare, vârfurile cele mai înalte ale munților se pierd în azurul cerului.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre munți, citate despre înălțime, citate despre timp, citate despre sat, citate despre flori sau citate despre depășire
Aer cu diamante
Ea era atât de frumoasă
încât vechiul pensionar
se porni să roadă tapițeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
mașina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborâse când s-a auzit
înghițitura.
Șoferii mestecați
au plâns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atât de frumoasă
încât și câinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.
Atunci portarul își înghiți decorațiile
când ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinți
cheia franceză și cablul
ascensorului ce-o purtă
[...] Citește tot
poezie de Florin Iaru din Aer cu diamante (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dinți, poezii despre zăpadă, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre pensie sau poezii despre munți
Tăcere dezlănțuită
Acum își împlinea poetul visul lui de tăcere universală
strânsese în dinți virtutea peșterilor mute
ca o glandă o grefase în laringele vorbăreților
iar a doua zi orașul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă
tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare
o femeie a dat să râdă și gura i s-a umplut cu vată
neauzite se îvârteau plăcile de patefon sub acul giafragmei
buzele se deschideau în gol,
nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,
dezastru total, iremediabil,
din beregăți tăcerea cobora în oase,
nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veștede
de pe cap
pe străzi câinii le înșfăcau lacomi de prin
șanțuri
înspăimântați polițiștii izbeau în tobe în
tinichele
unii scoși mdin fire
spărgeau geamurile cu pumnul,
dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre femei, poezii despre visare, poezii despre urechi, poezii despre trenuri, poezii despre sunet, poezii despre speologie sau poezii despre spaimă
Diana și tristețea absolută
am ajuns la petrecere destul de târziu,
am avut nevoie de o cămașă nouă și am colindat toate magazinele de vechituri,
într-un final am găsit.
mi-a deschis un valet îmbrăcat bizar ce fuma trabuc și abia se mai ținea pe picioare,
în piscină pluteau tot felul de haine iar lumea se bucura de puterea de penetrare a
banalului.
la primul etaj era plin de eleve de la liceul cu predare în limba germană,
astea veniseră însoțite de bărbați ce le puteau fi părinți.
una dintre ele machiată strident și purtând o rochie deja sfâșiată
m-a invitat să facem turul de onoare pe o bicicletă fără ghidon.
am râs ca un pelerin căzut într-un canal colector de dame de companie
și i-am arătat un semn universal din care a învățat să stea deoparte de mine.
apoi te-am căutat prin mulțimea împerecheată de gesturi mărunte,
te-am căutat pe sub mese,
te-am căutat în privirile rătăcite ale unor drogați nefericiți,
chiar și în partiturile celor ce cântau jazz,
chiar și acolo,
te-am căutat.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (26 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre șampanie, poezii despre vestimentație, poezii despre toleranță, poezii despre sfârșit sau poezii despre serviciu
AM FOST ȘI EU ÎN STRADĂ ÎN '89
Eram în amfiteatru în Iași în '89
Și a căzut o veste ca trăsnetul când plouă,
Un zvon că Ceaușescu de frică-ar fi fugit
Și că regimul comunist pe loc s-a prăbușit!
Atunci uimiți cu toții am coborât în stradă...
În fața Primăriei. Cei mulți voiau să vadă
Cum se-aruncau pe geam de sus de la etaj
Și cum cădeau în flăcări portretele-n picaj
Și,, Libertate!... de nu-ți venea să crezi
Cu degetele-n V striga lumea pe străzi
Și câtă bucurie!,, Ole! Ole! Ole!''
(Jucau în horă )...,, Ceaușescu nu mai e!''
Se fluturau drapele cu steme decupate
Și se striga pe stradă cuvântul LIBERTATE
Și-n haos, hărmălaie, au apărut din spate
Vreo câteva mașini cu trupe înarmate
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre eroism, poezii despre tinerețe, poezii despre televiziune, poezii despre stemă, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Dascălul
I
Venea la școală de dimineață
Cu demâncarea la el.
Hainele le ținea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Și ajungea la școală,
Făcea ce făcea cu copiii și când le da drumul,
Încăleca pe cal și-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc și muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca și le-ngropa iar, și pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculești, avea casă cu etaj.
Și dimineața, se-mbrăca, lua mâncarea și pleca la
Școală călare. Și de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moșu, care-i fusese elev.
Învăța copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreț la biserică și-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana și cu Nicolița
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre școală, poezii despre religie, poezii despre meșteri, poezii despre elevi, poezii despre educație, poezii despre dimineață, poezii despre cai sau Ne poți propune o poezie de dragoste?