dezastru

Pierderea urmei

să dăm foc pădurilor
să distrugem oraşele
cum fac copiii
când lovesc cu mingea
bibelourile mamei

să ne rămână urma în urmă
trecând cu tălpile prin lacrimile sfinţilor
să nu ne adulmece câinii

să închidem şi să aruncăm telefoanele
moartea încă da s. m. s-uri
să părăsim sensul giratoriu al vieţii

şi în prima sâmbătă după dezastru
să ne închinăm zeului
ce varsă apa noii ere peste noi

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metanie

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velintă
Ca într-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lastun albastru
Şi fă zâmbet înţelept...

poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, deocamdată

Iubire fără trup, ca o fântână
În care pietrele s-au prăbuşit,
Ascuns, izvorul dragostei suspină,
O lacrimă sclipind desăvârşit.

"Nu, deocamdată!", nu e amânare,
E frică şi dezastru peste tot,
Dacă rămâne "nu", e condamnare
La boala noastră fără antidot.

Noi am iubit o dată, cât o viaţă,
Şi te întreb acum, către apus:
Durerea ta la fel e de măreaţă
Pe cât e visul care ne-a compus?

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior

Sub luna plina,
Cu farmecul ce-n jos se lasa,
Oricare coperis de casa
E balta de lumina.

Albastra noapte
E toata ploaie argintie,
Un vis de-nalta poezie,
De cantec si de soapte.

Din lumi astrale
Magia infasuratoare
Coprinde in a ei splendoare
A plangerilor vale.

Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori schinteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Si ce destin, balaur?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

M-or blestema atât de multe doamne
Şi toate, la un loc, ca un dezastru,
Vor năvăli spre sângele-mi albastru,
Ca un călău, croit să mă condamne.

Acelaşi bumerang cu fine lame,
Ce m-a lovit şi-n celelalte feţe,
Mă va sili, în urmă, să las zdrenţe,
Bucăţi din mine — ce nu ţin de foame.

Poveştile se vor preface-n drame.
Nimic nu va mai fi din întâmplare.
Voi fi răpus exact de-aceleaşi arme,

Ce le credeam odată vindecare.
Străpuns atunci, de ale karmei coarne,
Îmi voi închide rana sub zăvoare.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi (16 noiembrie 2021)
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea roză de răsură

cochetez cu gândul tandru
că-s o floare de răsură
îngrădită de ghimpi aspri
lângă rugii verzi de mură!

bâzâită de-o albină
ce nectar vrea să îmi fure
mângâiată de un soare
lângă margini de pădure!

cu petale roze... fragezi
văd tot cerul ca-i albastru
şi mă tem de o furtună
care-mi pare un dezastru!

însă... soare străluceşte
vine apoi şi blânda lună
cineva sus mă iubeşte..
floare roză de răsură!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua cerului albastru

Un cer plângea, odată, în albastru,
sub pleoapa-ntunecată de un nor
purtând un gând trufaş, necruţător,
şi un mesaj ce anunţa dezastru.

I s-ar fi scurs albastrul tot în mare
de n-ar fi fost, departe-n incolor,
o stea ce strălucea, privind cu dor
şi c-o lumină ce-amintea de Soare.

Şi-a strecurat prin nor şi gând o rază
ce a pătruns cu dragoste, intens,
în cerul devenit un gol imens.

I-a readus albastrul, îl veghează,
i-a dat culoare, noaptea-i luminează,
iar totul are-acum, la cer, un sens.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâlnire perfectă

3:00 dimineaţa
eu beat in mijlocul camerei
cu lumina aprinsă într-un dezastru perfect
mama intră peste mine
şi mă găseşte întins pe covor

"oh, doamne ce. i cu tine?"
"nu ştiu, nu ştiu, am răspuns"

ridică-te, iar ai băut!?

şi m-am ridicat

m-am întins în pat şi n-am mai scos niciun cuvânt

am rămas aşa până dimineaţă

eram mahmur

am intrat la mama încameră să-mi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiestrie catastrofică

Într-o seară oarecare
Dintr-o oarecare zi,
M-am gândit să dau culoare
Gândurilor viitoare
(Care-or fi!).

Încercam să-l scot pe unul
De prin minte, să-l pictez,
Dar se învârtea, nebunul,
Bâzâind precum tăunul
(Titirez).

Se lovea de neuronii
De prin mintea-mi de apoi
Şi-mproşca la bazaconii
De-au ajuns cât electronii
(Amândoi).

Da' nu m-am lăsat: măiastru,
- Doar ştiaţi c-aşa sunt eu! -

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dorinţelor

şterg praful aşezat pe vechiul vis
privesc clepsidra cu două emisfere
noapte şi zi se scurg prin scris
muza a venit daruri să-mi ofere.

slove optimiste se scurg din condei
tăcerea-i o durere şi de ea fug
ninsoarea dragostei se-aşterne pe idei
pornesc spre stele ca un transfug.

privesc în pieptul cerului albastru
stele îmi povestesc despre revelion
ele mă recunosc ca pe un astru
timpul meu străluce ca un medalion.

alung din inimă suspinul dezastru
punctez o dorinţă dintr-un milion.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!