Măiestrie catastrofică
Într-o seară oarecare
Dintr-o oarecare zi,
M-am gândit să dau culoare
Gândurilor viitoare
(Care-or fi!).
Încercam să-l scot pe unul
De prin minte, să-l pictez,
Dar se învârtea, nebunul,
Bâzâind precum tăunul
(Titirez).
Se lovea de neuronii
De prin mintea-mi de apoi
Și-mproșca la bazaconii
De-au ajuns cât electronii
(Amândoi).
Da' nu m-am lăsat: măiastru,
- Doar știați c-așa sunt eu! -
L-am stropit, dar cum? Dezastru!
Că-mi tot bâzâie-n albastru
(Capul meu).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre pictură, poezii despre nebunie, poezii despre gânduri, poezii despre arte plastice sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.