Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Metanie

Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velintă
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
Și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lastun albastru
Și fă zâmbet înțelept...

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Visul meu

Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi și cer;
Valul cald mângâind
Pescărușul în zbor,
Gânduri vii,
Pași ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune și foc,
Din cădesri și urcuș,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Țâșnind don pământ.
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Luminițe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe țintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, șiroind
Printre munți de bazalt.

poezie de (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia PîncotanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scântei împrăștiate...

din atâtea ies scântei și toate împrăștiate,
câte Doamne se mai pierd, în marea imensitate
și de ce arse pe rug, sunt făcliile albastre,
luminând același drum, drumul care-i plin de astre

de ce Doamne nu zărim, calea lor strălucitoare,
prea orbiți și suferinzi, apucăm altă cărare
și treziți prea la final, zvârcoliți de-atâtea geruri,
vrem din nou să fie cald, coborât din frigul iernii

din atâtea ies scântei, niciodată adunate,
prea infatuase pier, strălucind puțin în noapte,
singure se sting și mor, într-o pâlpâire slabă,
luminând doar un contur și acela prea în grabă

de ce Doamne nu-s mănunchi, scânteierile din toate,
spune-mi Doamne cui să spun, că din cauza lor e noapte

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Flăcări în miezuri de rouă

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în fiecare rană câteo lacrimă,
din care îngerii sorb tainic, cu patimă,
din care orbii încep iarăși să revadă,
din care erezii încep să înțeleagă,
din care nenorociții se mângâie și plâng
din care cei nebuni la inima lor te strâng,
din care străinii vin să toarne pe ascuns
Rugile noastre ce astăzi pentru nimeni nu-s?

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi din tăcerea ta câteo șoaptă
să fac din ea miez de dor și lacrimă,
dă-mi să se închine la cei sieși învinși
învingătorii ce în oglinzi proprii sunt prinși,
dă-mi eleganța sfinților martiri din care
sorbim pe-ascuns stropii de rugă și-ndurare,
dă-mi cerul inimii senin și poezie sufletului meu,
Rugile noastre să fie celorlalți credință vie sfântă mereu?

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în supremația clipei în care sânt
geneza Neamului, al Țării mele jurământ,
dă-mi din speranța copiilor mei iubire vie,
din credința părinților mei lumină, poezie,
din recunoștința celor care nu mai sânt acum
setea de sfinți din troițele de la margini de drum
acolo unde lacrima mea este pururi mărturie
Rugile noastre în taină pe toți pururi să-i mângâie

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prutul nostru care izvorăște din lacrima noastră, Prutul care izvorăște din ochiul nostru a fost, este și va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit și ne-a despărțit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră,

Se construiesc poduri spre stele.

Noi, românii, vrem să construim un pod peste Prut.

Podul de flori este un pod simbolic, de înfrățire sufletească.

Dacă nu vom avea fier, vom construi un pod din stejarii de la Miorcani și Pererita.

în Apa dorului nostru/ Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut (iunie 1991)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Any Drăgoianu

Acceptare

acum e cald și-mi pare
că n-am zăcut prea mult
în poezia asta
Isus a înnoptat
pe trei cuvinte
Doamne
și n-am crezut că poate
cu zâmbetu-i ceresc
să mă învețe iarăși
lumina de-nceput

e cald
e bine
Doamne
se naște-o altă lume
pe ziduri legendare
și nicio prăbușire
nu voi gusta de-acum
din unghiurile clare
eu voi iubi din nou
pământul
dar și cerul
și marea și oceanul
din pieptul unui înger
ce s-a plimbat o vreme
prin visul meu albastru

e cald și bine
Doamne
m-ai învățat să cânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Camelia Radulian

Leagă, Doamne

Leagă, Doamne, vântu-n iesle
și mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
și cu jar trosnind sub plită;
Doamne, de-un potop frumos
cu doi miei de câmp de mure
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos

Leagă-mă de mine, Doamne
cu tăciune stins pe râuri
cum și ea pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colț de ochi
și mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
și-mi tot rupe și-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopți.

Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
și-mi citește din psaltire
cu doi ochi subțiri de hoț,
cu doi ochi subțiri de doamnă

nu plec,
nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană de afine
ca pe-un braț de flori
la porți.
Leagă, Doamne, dacă poți...

poezie de
Adăugat de Camelia RadulianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Doina Bonescu

Trecerea timpului

Din iasomie imi fac pat
De cer albastru-mpresurat
Si din bujor un lampadar
Pus la fereastra mea in dar!

Sporadic las in urmă umbre,
Tai amintirile ce-s sumbre
La masa mea pun ca să fie
Toți trandafirii dintr-o ie.

Si-așa din zi fac sărbătoare
Speranță cu parfum de floare
Lângă cireșul plin cu rod
Când timpul trece fără pod.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Precuvântare

Doamne,-așa de răi suntem
Că nici nu ne mai vedem,
Nici la chip și nici la cer
Nu ne mai vedem defel,
N-avem rană de mister, –
Numai boală de stingher,
Doamne!
Doamne, – așa de morți suntem
Că nici nu ne căutăm,
Cu flori nu ne sărutăm,
Din Cuvânt, râzând, plecăm,
Afară din noi Te dăm
Și avan Te lăudăm,
Doamne!

poezie de din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Pod la cer

Nu mai cred și nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...

Nu mai vânt și nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...

Nu mai of și nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu și mare,
Pod de apă pân-la rai...

Nu mai vis și nu mai cânt,
Că destinul se răsfață,
Noapte cununând cu gheață,
Pod de rece, sub pământ...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Radulian

Baladă vrăjită pe un stâlp înflorit

Leagă, Doamne, vântu-n iesle
și mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
și cu jar trosnind sub plită;

Doamne, de-un potop frumos,
cu doi miei de câmp de mure,
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos.

Leagă-mă de mine, Doamne,
cu tăciune stins pe râuri,
cum și ea, pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colț de ochi

și mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
și-mi tot rupe, și-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopți.

Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
și-mi citește din Psaltire
cu doi ochi subțiri de hoț,
cu doi ochi subțiri de doamnă;

nu plec, să nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană cu afine,
ca pe-un braț de flori la porți.

Leagă, Doamne, dacă poți...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Biserica în vremuri de COVID e goală. Programul preoților e program. Doi preoți pe banca din fața bisericii, la sfârșitul programului:

.. Și acum ca la plecare să fumăm câte-o țigare,
Alelui, alelui! Fiecare din pachetul lui...
Doamne, apără, păzește! Doamne, apără, păzește!
Doamne mi-lu-ieș-teee!...

epigramă de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Colind ceresc
Cerul și-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu plugușorul
Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
Și de giuvaier,
Toți luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub ferești colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.

N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Și-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...

Numai tu aștepți în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Și nu știi Prier.

Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea și pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.

citat clasic din
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Devenire

Din pătrate de gând și din zel,
Am ridicat piramide până la cer.

Din căderi și abis,
Am clădit paradis.

Din cenușă și fum,
Am plămădit un parfum.

Din atomi de speranță sădiți,
Am cules orizonturi și biți.

Din margini de timp și din dor,
Mi-am creat viitor.

Pe umerii fervorii m-am înălțat,
Și din galbenul tern și imund,
Am schițat
Un azur de trăiri pe pământ.

poezie de (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe AlionteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cad pe ape

Soarele jos a picat,
Soarele, soarele,
Ca rochia ta din pat,
Soarele, soarele.
Cade o frunză din înalt,
Frunzele, frunzele,
Ca palma mea din părul tău cald,
Frunzele, frunzele.
Lunecă din cer o stea,
Stelele, stelele,
Ca lacrima pe fața ta,
Stelele, stelele.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Catharsis

Am prins plânsu-n călimară
Și am scris cu el, o vară,
Versuri triste și umbrite
De trăiri neîmplinite.

Am cosit visele mele,
Să îmi fac un pat din ele.
Un pat la marginea mării,
Să gust din sarea uitării...

Și din voal de flori de chin,
I-am făcut un baldachin,
Cearșaf, din fâșii de suflet,
Perne de dor fără zâmbet.

Lumânări la căpătâi,
S-ardă iubirea dintâi,
Lumânări de imortele...
Așa, am scăpat de rele...
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îți dau banii ca pomană.

Și-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Șoptind trist... Doamne mi-ai trimis un OM!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, du-mă, Doamne

Deschide-mi cerul să Te pot vedea
O, Domnul meu, Isus
Să curgă blândă peste fața mea
O lacrimă de sus.
Aicea stau, aicea Te aștept
Străina pe pământ
Din stele salbă mi-am făcut la piept
Și rugăciuni din vânt.

Să zboare pânŽ la Tine în înalt
În palmă să le strâng
Să mă cuprinzi cu brațul celălalt
nu Te văd cum plângi...

Câtă iertare ai putut să-mi dai
Și cât vei mai ierta
O, du-mă, Doamne, dincolo în rai
În veșnicia Ta!...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Drumul lacrimii

Liniștea din cer coboară
Peste răni ca un balsam
La bursa sorții un Sesam
Falimentând, mai înfioară

Și numai una din viori
Își frânge zborurile toate
Că doar o lacrimă mai poate
S-arate drumul spre comoară

Din înalturi priveghează
Iubirea Lui ca un Părinte:
Mijlocește Doamne sfinte
Drumul lacrimii spre oază!

poezie de din Autportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știu că sunt lut

Știu că sunt lut, dar nu știu cine
mi-a pus în piept albine stranii,
să-mi scoată mir din mărăcine,
din bălării, împărtășanii.

Minunea mea se-ntâmpla vie
din mofturi mici și biete fleacuri...
Un colț de-al meu e-o-mpărăție,
o zi de-a mea răsfrânge veacuri.

De nu strâng mările în brațe,
prin câte-o baltă tot deretic
și gheara mea tot stă să-nhațe
din orice taină câte-un petic.

Și dacă-ncălecat pe-o rază
ea nu mă urcă-n cer, încalte
de-o șchioapă-n aer tot cutează
peste cotețe să mă salte.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
N. Petrescu-Redi

Podul de flori

poezie dedicată românilor din stânga Prutului

Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.

Au venit lacrimi
și l-au luat.

Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,

se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,

Manole oftează,
pictând-o pe Ana,
portretu-i șoptește:

- Sunt schiță de pod!...

Sunt schiță de pod
din lemn cel domnesc,
cresc mugurii lui,
în voi înfloresc,

floarea de azi,
mâine e rod,
rodul de mâine
e floare de pod.

Sunt schiță de pod
din arbor domnesc,
cresc sevele lui,
duios vă șoptesc:

"Sub pod de sânge,
sub podul de grai,
Prutu-i oglinda
lui Vodă Mihai".

poezie de din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-RediSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook