Serioase/triste despre cocorii, pagina 2
Primăvara
Cu nourii tristețea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu...
Credeam că vii, cu albul și mătăsosul șal,
Când vișinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu brațele întinse visam și așteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit, la ușă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
....
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de Marian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vișine
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre rândunele
- poezii despre primăvară
- citate de Eusebiu Camilar despre primăvară
- poezii despre flori
- poezii despre alb
Rutina plumburie
Azi, tot plumburii sunt norii,
Tot mai departe sunt cocorii,
Tot mai aproape corbii zboara
Si eu tot port a mea povara...
Putine-s florile-n gradina
Si doar tarana e de vina-
Se-ntuneca s-apar ciocoi
In drumul meu plin de noroi.
poezie de Alexandru Marius Fugărețu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugărețu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent sau poezii despre nori
Lacrimile timpului meu...
Trecut-au anii mei ca norii,
Toamnele ca și cocorii,
Verile ca florile,
Primăveri ca visele,
Iernile ca babele.
Mă trec și eu cu toate cele,
Pierzând pe drum sandale grele...
Poveri ca pietrele de moară,
Crucea vieții nu-i ușoară.
Și ce folos, că multe în jur
Se zbat în liniște de-amurg,
Și cei ce mi-au umplut viața
S-au dus, ca bună dimineața.
Se zbate timpul în mută lumină,
Ca amintirile uitate în vechea vitrină,
Iar voioșia vie a tinereții
Adoarme des în patul sorții,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vară
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
Salcâmul
Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumânarea
Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-și zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniștea ploioasă...
Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale...
Se face iar tăcere... și te străbat fiorii:
Ne lasă și cocorii!
"Fugiți, fugiți departe, întârziate stoluri,
Să nu v-apuce-n câmpuri înghețul de la poluri!..."
Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă,
Salcâmul de la poartă...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre moarte, poezii despre lumânări sau poezii despre frunze
Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre păuni, poezii despre lumină, poezii despre iarnă, poezii despre fum sau poezii despre Soare
Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la față
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud,
Plutește o urmă de ceață
Urnită de vântul zălud.
Struguri grei pe-araci se cocoață,
Cocorii privesc înspre sud,
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud.
Pământul e reavăn și ud,
Scârțâieli de greieri se-aud,
O floare de câmp se răsfață
În iz de uscată fâneață,
Natura se schimbă la față.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre struguri, poezii despre răsfăț, poezii despre natură, poezii despre greieri sau poezii despre Pământ
Sonetul negru
Trag de perdele cerul și mă miră,
Că soarele mă arde în fântână,
Îi smulg zenitul, vână după vână,
De ard vulcanii lui și mă inspiră!
E-o-nvălmășeală gata să rămână,
Peste țesuturi ce se adumbriră,
Dar lacrima ce candidă respiră,
Sentința morții veșnic o amână!
Și în rotirea cerului rebelă,
Cocorii înșirați peste carlingă,
Aleargă istoviți mânați de velă!
Iar de-au zburat pieptiș să se convingă,
Cad hămesiți în șubreda nacelă,
Căci cerul greu refuză să se stingă!
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre negru, poezii despre inocență sau citate de Constantin Păun despre Soare
Izvor
De ani și ani, mereu revin cocorii,
Spre vadul lor de ape cu speranțe,
Așa cum arcuindu-se-n restanțe,
Pământul însetat rechiamă norii
Și lutul cald;deschizător de stanțe,
Stăpân peste sudorile candorii,
Răsare luminos la fel ca zorii,
Poemul nemuritelor instanțe,
Iar cerul plin de brazi și căprioare
De cerbi înalți cu inima ca para,
Când sevele irump cu primăvara,
Desferecând trecutul, desțelnit de floare,
Cuprins de o frenetică vâltoare,
Izvor de apă vie, cât e țara!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre trecut, poezii despre poezie sau poezii despre lut
Visai de o cetate
Visai de o cetate pe margine de mări...
Trec peste ea cocorii zburând spre alte țări.
Pe cer pier nori târându-și penumbra de pământ...
Fug legănând corăbii catargele în vânt.
Intrai tăcut într-insa, umblai în lung și-n lat...
Se înălța doar murmur de ape, depărtat.
Urcai pe scări de piatră în turle până-n nori...
Se auzea doar freamăt de aripi de cocori.
Dormea pe veci cetatea: un straniu mauzoleu...
Și, cum priveam, simțit-am că mortul eram eu.
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre depășire sau poezii despre aripi