cocorii

Ne-au zburat din suflete cocorii

Ne-au zburat din suflete cocorii
spre aceleaşi ţărmuri neştiute
şi de unde nu se mai întorc

Toamna vieţii pare nesfârşită

Ne-au zburat din suflete cocorii
de parcă am plăti un bir
mereu un altu-n fiecare an
cu o nouă generaţie de cocori
mai tineri şi mai trişti

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Amurg însetat, bea apă şi plânge!
Cheamă-ţi cocorii tomnateci apoi...
N-ai teamă, curând veni-vom şi noi
Când cercul de foc se va strânge!

Amurg ireal, irizat în cerneală
Fâşii violete şi verzi vor pieri...
Din negrele aripi cocorii târzii
Vor bate, căutând aurora boreală.

poezie de Mihail Mataringa din Din cartea "Singur în Atlantic", Ed. Muntenia, 2008
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de toamna degeaba

şuieră vântul şi frigul de toamnă
zburleşte tăcerea
timpul porneşte la pas să constate
cum trec norii/ degeaba
mai ţipă cocorii...

vâjâie ploaia şi chinuie pianul
dezacordat al frunzelor
timpul ia pensula şi-ncearcă
să dea o formă culorii/ degeaba
mai ţipă cocorii...

degeaba e toamnă/ degeaba
mai ţipă cocorii
când timpul constată tăcut cum trec norii
şi-ncearcă/ degeaba
să dea o formă culorii...

poezie de Luciana Grosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întorc cocorii

Mi-e dimineaţa albastră
şi clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeaşi frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile îşi cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie mă-nconjoară
şi ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.

poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorii mei

cocorii mei se duc spre sud
şi-n nopţi cu lună îi aud
furându-mi, stolurile pe rând,
toate comorile din gând

şi-n urma lor rămân uşor
că aş putea şi eu să zbor
spre landu-acela plin de graţii
cu ei, într-una din formaţii;

dar eu n-am dreptul să le cer
să mă înalţ prin ei la cer,
nici să mă ducă mai departe
şi-atunci mă-nchid în câte-o carte

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng cocorii

m-am născut aici
pe malul unui râu
unde zburdau în zbor nebun cocorii
şi soarele săruta în zori de zi lin norii
azi trăiesc departe de mine, de voi
de ce să merg mereu tot înapoi
de ce să mă întorc la voi
aci e jale şi e frig
şi morţii au ieşit din ţintirim
trăiesc în răsuflarea vântului
şi sărutul crud al pământului
e frig aici şi lespedea e rece
doar rătăcesc agonic printre umbre
afară, odată cântau cocorii
acum doar plâng în cor norii
lacrimi curg in zori, în zorii de apoi
mi-e sufletul pustiu si rece
de ce să mă trezesc
din somnul lung şi rece
să mor din nou, văzând ce se petrece

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, cocorii-n toamnă-adună...

Azi, cocorii-n toamnă-adună,
Dintr-un ceas de stei, secunde,
Să le poarte pe sub Lună,
Să le poarte nu ştiu unde,

Iar cu ei, în timp e dusă,
Dintr-o lacrimă de stele,
Câte-o Sarmizegetusă
Oglindită doar în ele

Cu-al ei chip, scăldat de-un Soare
Împietrit acum în munte,
Cu toţi dacii ţării care
Ştiau timpul să-l înfrunte.

Şi pe aripi, duc cocorii,
Cu secundele furate
Din ceas dacic, luptătorii,
Către bătălii uitate...

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiprimăvară

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini
Şi lângă mine nu eşti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pânâ la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (1986)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorii nu se mai întorc

rândunelele nu se vor mai întoarce.
se vor fi înfipt cu aripile lor
ascuţite într-o avalanşă de iubire,
undeva prin Sudul îndepărtat.

cocorii nu se mai întorc,
am auzit.
se vor fi pierdut printre dafini şi
alte mirodenii înmiresmate,
pe undeva,
pe unde destinele nu apun
niciodată.

nici oamenii nu se vor mai întoarce.
am auzit că vor mai pribegi mult timp
în căutarea unui cuib,
rătăcind
de la o depărtare
la alta.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul razachiei coapte

S-au strâns şi strugurii din vii,
Cocorii sunt plecaţi departe,
În bănci se reîntorc copii
Prea dornici să înveţe carte.

Din pomi cad frunze ruginii
Fără de sevă, frunze moarte!
S-a copt şi razachia-n vii,
Cocorii sunt plecaţi departe...

Prin pieţe, mulţi tarabagii
Îmbie lumea cu de toate;
Îndrăgostiţi--prin mustării
De must şi de-un sărut au parte...

S-au strâns şi strugurii din vii.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!