Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Constantin Păun

Izvor

De ani și ani, mereu revin cocorii,
Spre vadul lor de ape cu speranțe,
Așa cum arcuindu-se-n restanțe,
Pământul însetat rechiamă norii

Și lutul cald;deschizător de stanțe,
Stăpân peste sudorile candorii,
Răsare luminos la fel ca zorii,
Poemul nemuritelor instanțe,

Iar cerul plin de brazi și căprioare
De cerbi înalți cu inima ca para,
Când sevele irump cu primăvara,

Desferecând trecutul, desțelnit de floare,
Cuprins de o frenetică vâltoare,
Izvor de apă vie, cât e țara!...

sonet de din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Pillat

Vis și centauri

Am văzut în vis întinderi adumbrite de castani,
Ziduri vechi de piatră-n pietre dărâmate ani cu ani,
Iederă de ele prinsă și de-a lungul lor de strajă
Brazi înalți. Pe iarba deasă stăm culcat atins de vrajă,
Ascultând povestea apei săltărețe de pe prund.
Tu, tăcută, de grumazu-mi aduceai un braț rotund.
"De-un trecut ce nu-i al nostru îți aduci aminte oare?"
Te-ntrebai — și plete, plete ca un râu stropit cu soare,
Am simțit pe-obraz, pe frunte părul tău adus de vânt...
Și spre seară când pe pajiști e o pace de mormânt,
Urmărind poteca strâmtă ce se pierde prin livadă,
Cerbi în cârd veniți din codri s-au oprit mirați si vadă
Sub salcâmul nins de floare doi străini în țara lor,
Și când luna de pe dealuri, ca un arc de vânător,
S-a-ndoit pe cer, și ceața se lăsă prin crâng fâșii —
Se ivi ieșind din umbră și din vremile pustii,
Alb, mai alb ca spuma mării, cu copitele de aur,
Izvorând din întuneric, rând pe rând, câte-un centaur!

poezie celebră de din Visări păgâne
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.
Pavel Lică

De-ar fi să fii o floare

De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineața,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viața,

Ai da și tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar și de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul

Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morților tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?

De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să șteargă de pe inimă toți norii?

Dacă răspunzi cu "da" la întrebare,
Atunci când noaptea-ți va veni în viață,
Fii sigur că din om ajungi o floare,
Ce va-nflori și ea-ntr-o dimineață!

poezie de din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

N-o să am

N-o să am niciodată un cântec,
pierdut într-un clar de pădure!
Și asta numai pe motiv,
că notele mele muzicale,
sunt izvorâte din ecourile,
pașilor tăi de ciută,
într-o poiană,
atunci când cerul,
se întâlnește cu pământul
și când piepturile florilor,
pocnesc de sufletul meu,
care-ți vine mereu la rădăcină,
ca un izvor cristalin,
obosit de așteptare
și de prea plin!

poezie de din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cantec

N-a fost să fie mai frumoasă pasăre decât omul
Inima lui cuib de nesfârșite iubiri
Cerul, corola albastră pe care se așează norii să plângă
O imensitate pământul cu greieri cântând,
Lasă-ne Doamne mereu liberi
Azi și mâine și poimâine,
E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine.

Dumnezeu din când în când
Obișnuiește să ia câte o mână de stele
Blajin, le împrăștie peste pământ
Răsar atunci oameni lumină...
Ia uite-i cum aleargă mângâind ierburi,
Nu-i așa Doamne că pământul e-o minge?

poezie de
Adăugat de Ildico AsandeiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

* * *

Răsare soarele, pe aleea mea,
Răsare soarele și-mi dă speranța
Răsare-n inimi și în suflet,
Răsare fără a mai apune iară,
Suntem mai atenți la lucruri simple
Suntem parte din viața noastră,
Suntem persoanaje principale,
Suntem cer plin de cuvinte,
Sunt margele prinse-n nemurire,
Ascultam cum vom putea,
Până ce dimineata va trezi
O parte din noi, o parte din vis.
Viața și inima se vor armoniza
Până ce orice moment va fi special
Frumos și plin de cuvinte frumoase
Pe care micuța Elena Camelia le va scrie.
La mulți ani, România mea iubită,
La mulți ani, sănătoși mie și tuturor românilor de pretutindeni
La mulți ani, românilor din țară,
La mulți ani tradiției curate românești
La mulți ani, frumoși și luminoși.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reverie de toamnă

Se pregătesc cocorii,
Să plece înspre sud;
Iar cerul cheamă norii
Și pruna cade-n dud.

Lumina e cam scurtă
Și noaptea se întinde,
O rândunea se mută
Și nimenea n-o prinde.

Micuțe stele zburdă
Pe negrul de pe boltă,
Pământul iar asudă,
De sub bogata holdă.

Cu utilaje grele
Mesenii se întoarnă,
Sub cerul plin de stele,
Ei holda o răstoarnă.

Semeț se-ntind cocenii,
Tuleii deopotrivă,
Cu jind privesc mesenii
Și îi așază-n stivă.

Se pârguie ciorchinii
Sub frunza arămie,
Iară pe deal ciulinii
Împung butuci de vie.

Se umezește trist
Un drum întortocheat;
Când micu alpinist
Răzbate dealu-n cant.

Mă-ncumet să pornesc
Spre cornul abundenței,
Ce cade în lumesc,
Cu liniștea cadenței...

poezie de (1 septembrie 2015)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când aveam 20 de ani, aveam ochi doar pentru fetele de vârsta mea. Orice femeie peste 30 de ani era învechită, peste 40 de ani era invizibilă. Astăzi, la 70 de ani, apreciez încă femeile de 20 de ani pentru tinerețea lor, vigoarea și (ocazional) inocența lor dulce.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ghiocel...

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari de sub zăpadă,
Tu faci creanga tremurândă
Să tresară... în livadă!

Ai în chipul tău firav
Nestemată gingășie,
În parfumuri ceva grav,
O mireasmă mereu vie...

Ai venit, și-a ta prezență
Ne vestește primăvara,
Care sveltă, corpolentă,
Va înmiresma iar țara.

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari, gingașă floare,
Te aștept și a mea pândă
Îți vine-n întâmpinare...

poezie de (10 martie 1992)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

M-am născut în România

M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.

M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.

M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.

M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.

M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.

M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!

M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șes natal

Și, Doamne, eu fui pe aici.
În țara cu luceferii înalți,
Văzui catapetesme cum ridici
Și floarea cu parfumuri cum înalți.

Văzui însămânțările cu rod,
Stupinele cu miere, dimineți
Cu mândre aurore în năvod
Și falnică sburarea de ereți.

Zimbirea călărea peste obraz,
În vine se rotiau chiuituri,
Țâncaș cu mămăligă și cu praz
Creșteau peste hotare sărituri.

În urnă tresăriau și mai adânci
Pâraele cu apă și cu har,
Credeam în ele, Doamne, că tu plângi
Și eu eram pe margine pândar.

Cu visul mă culcam și mă sculam,
Irod între cotețe și cârlani,
În gene bucuria o știam...
Aveam atuncia 12 ani.

poezie celebră de din revista "Vremea", an XIV, nr. 676 (29 noiembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Amânare majoră

Tânăr sunt, dar plin de fiere,
Însetat și plin de bani:
Însă chelneru-mi dă bere
Peste optsprezece ani!

epigramă de
Adăugat de Valentin DavidSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

În țara mea

În țara mea copiii sunt povară
Și sunt uciși 'nainte de-a se naște...
În țara mea ne închinăm de paște
Însă Iisus e răstignit afară.

În țara mea e-atât de multă jale
Iar cântecele sunt tot mai puține,
Sunt penitenciare arhipline
Și sunt biserici pe treisferturi goale.

În țara mea surâsu-i floare rară
Iar rânjetul se-ntinde ca o lavă,
De-atât amar, ni-e inima bolnavă
Și așteptăm de mult o primăvară

Ce a uitat să ne mai calce pragul,
Să ne-nflorească viața cu speranțe,
Suntem bogați în datorii, restanțe
Și deznădejdii arborat-am steagul.

Bătrânii mor uitați în reci azile,
Copiii se împart în tribunale,
Focare de infecți-s în spitale
Iar cei săraci sunt condamnați cu zile.

În țara mea e tristă ciocârlia,
Cireșii dau pe floare TVA,
Vampiri politici, sug din țara mea
Comorile și-nstrăinează glia.

Dar vai! (O știu stejarii și feriga)
Amar va fi de voi, fanarioți
Când ne-om unii ca unul singur, toți,
Și o să explodeze mămăliga!

Veți încerca zadarnic, precum struții
Să vă ascundeți capul în nisip
Dar să scăpați nu va fi fel și chip,
Plăti-veți, zâmbăreții, chiorii, muții....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Eram stăpân pe osie

Te-am căutat în liliac, petală
Cu patru amiezi rotunjite, să-mi poarte
Rămășagul pe umerii nopții. Acolo
mă întâlneam cu linia norocului,
peste ceasul întors la ultima dorință.

Te-am căutat în lacrimi sărate
peste geana mătăsoasă, de-o vârstă
cu închipuirea din mine, desfrânată
de garoafele albe ale semnelor
caligrafiate de spuza parcelor

Eram stăpân pe osie, dar noroiul
aparținea oiștei carului mare
și atunci am îngenuncheat cerul
meu din apele candorii de-am rămas
de-o vârstă cu gorunul, înfipt
în plăcerile vechi, dar nesătul...

poezie de din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

20 de ani

20 de ani mi-au trebuit s-ajung ce sunt
20 de ani de cand sunt pe pamant
20 de ani sa-nvat ce-i rau si bine
20 de ani si te iubesc pe tine
20 de ani dar plin de suferinta
20 de ani de chin si umilinta
20 de ani n-o sa-i uit nicidata
20 de ani si-o dragoste curata
20 de ani si-0 sa am lumea toata

poezie de
Adăugat de Alexandru CristianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pietre si Inimi" de Alexandru Cristian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.30- 10.99 lei.
Maria Ciobotariu

Șoaptele vântului

Îmi șoptește vântul,
îmi surâde în drum
sub freamătul de frunze
trece cu pași mărunți
aminte să-mi aduc,
de primăvara de altădată
când călcam pe iarba verde
desculță și fără griji
îndreptam ochii spre soare
să prind curcubeul
din aerul parfumat
cu miresme de floare
din cireșii inforiți
azi iubesc ploaia caldă
ador primăvara și simt că renasc
te întreb, spune-mi cine te-a trimis?
al cui gând de primăvară
se întoarce iar la mine,
într-un dans efemer al destinului
mi-e dor de susur de izvor
și doina din timpul trecut
de ziua-n care te-am văzut
sub cerul care lumina
pământul drag din țara mea.

poezie de (17 martie 2020)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

LXXXV

cititorule, cine ești tu oare
care-mi citești poemele acestea
și după o sută de ani?
nu-ți pot trimite nicio singură floare
din belșugul acestei primăveri
niciun singur licăr de aur
din norii de-acolo, împurpurați de lumini...
deschide-ți larg ușile și privește afară!
din propria ta grădină în floare
culege-ți doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o sută de ani mai'nainte.
și-n bucuria inimii tale să simți
bucuria vie care-ntr-o primăvară
cu zori diafani
a cântat și vocea ei veselă
și-a rostogolit-o și peste o sută de ani.

poezie celebră de din Grădinarul (1913)
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.

Ecografia gândurilor

nu știe nimeni gândurile unde zboară
dar se întorc în cuib precum cocorii
cu vești de fericire și de primăvară
cu rapsodia dragostei imprimă zorii.

au aripi gândurile brăzdează văzduhuri
încarcă visele cu muguri de speranță
livezile cu meri au înflorit în duhuri
extrag din pământ o dulce substanță.

duioase păsări din diafane gânduri
alintă inima rănită de suspine
dezvoltă sufletul cu splendoare de lieduri
destramă norii pe crestele alpine.

sporesc cerul și pământul gândurile mele
cu magia fanteziei în brocarte de dantele.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Patria eternă

Patria eternă

Eu patria eternă și neamul meu, divinul,
Ce a luptat în cuie spre-un Paradis ne-nvins,
Îl port ca pe-o verigă de aur si de sânge-
Iscoditoare jertfă ce mă inundă-n plâns...

Si faima lui în fine, ca soarele pe boltă
Ce-a fost menit să schimbe culorile-n lumini,
Ridică-n mine astăzi, istoria-n picioare
Să-și regăsească locul, pe-aici, printre străini

C-am renunțat la slova de lege și de datini
Și ne-a cuprins in sine iubirea lui Christos,
Iar patria eternă a strălucit pe pleoape
Ca o mireasmă vie, ca cerul luminos

Și-atâta înfrățire a fost să prindă aripi,
Înfloritoare boltă să ne cuprindă-n gând,
Căci a-ncolțit Edenul mai sfânt ca altădată
Într-o grădină-farmec și întrun neam ne-nfrânt.

Și-acuma veșnic dorul, cel călător spre soare
Își ține-ntruna mersul spre patria de vis,
Spre țara de lumină, spre țara integrală
A celor de acolo, și-a celora de-aici...

Și-atât purtând în suflet, lumina de lumină
Precum se leagă simplu și-atât de evident,
Parcurg distanța vremii, distanța propriu-zisă
Ca o scântee stinsă, organic și absent.

Și mi se-nalță dorul cel călător spre soare...
Iar eu, revin din urmă, revin spre frații mei,
Spre neamul meu, divinul, ce a luptat in cuie
Și-a reîntors Edenul cu bunul Dumnezeu!

Chișinău 25 ianuarie 2019

poezie de (25 ianuarie 2019)
Adăugat de GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

Plouă

Plouă, plouă și iar plouă.
Norii din Cer cu îndârjire plouă.
Puterea Naturii ne-o demonstrează nouă
Să nu-o uităm măcar când plouă!

Pământul cu apă s-a îmbibat
Apele în râuri s-au umflat
In puhoaie s-au transformat
Ogoarele s-au inundat.

Păsările, in loc să cânte
Spre adăposturi au zburat
Vitele nu pot sta la pășunat
Fructele s-au decimat
Legumele s-au perimat.

In case apă a intrat
In noroi s-a transformat
Oamenilor mult de lucru le-a mai dat!
Privind spre nori ei s-au întrebat
Cerul de ce s-o fi mâniat
De nu se mai oprește din plouat?

De Natură am uitat
S-o respectăm am neglijat
Am cules ce-am semănat!
Cerul cum să ne fi iertat?

Dar, iată, ploaia vine, norii pleacă
Spre alte zări acum se îndreaptă
Dar, învățătura lor ne-o lasă:
Oricât Omul ar încerca
Natura nu o poate subjuga!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook