cabina

Un oraş fără nimeni

În oraşul fără nimeni au venit ceva jivine,
Au şi casă, au şi masă şi la dragoste se lasă,
Prezentabile, yes, impenetrabile, no,
Bate la ochi de eşti om, paturile duble au devenit lehuze,
Chiar şi seifurile s-au împreunat, na, ai venit pe neaşteptat,
Unde e actul, zici, cu voce de arici, how fragile are you,
Se miră Kakadou, are o leziune sub plisc, de la un pix,
Femeia în halat te-a tratat până la majorat, apoi te-a lepădat,
Instalatorul din Puchineşti, cel cu biciclete şi trotineşti,
Ales el prinţ de uels, a reparat cabina liftului julind-o fresh.
Apoi au venit oameni şi oameni, unii străini, alţii foarte stranii,
Ne spălăm pe dinţi în colectiv, cu bormaşina fără stativ.
Un bebe leonin s-a născut surprinzător cu trăsăturile unui aligator.
Priveşte la ceasul din centrul oraşului, spune, gata, deşeuri ale făraşului,
Destul am făcut politică infracţională, trecem totul la socoteală
Şi ne băgăm singuri la zdub, acolo munci-vom cu mare hei-rup.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul de uşi

1985
În jurul Cinematografului sute de case evreieşti
sunt puse la pământ de un buldozer.
Nu se grăbeşte
Azi face treabă
O săptămână e plecat la tovarăşul
să lucreze la partid
E frig!
Parcă sunt albine care te înţeapă
cu ger.
Am pus filmul în aparat
Lumea în sală mănâncă seminţe
Lampa îmi arată că o oră pot chiuli
În ziarul "Scânteia" mai am doi usturoi
cu slănină!
E decembrie!
Nu mai am lemne pentru sobă
O fi dărâmat ceva la evreu?
Ies afară printre casele lor
Sunt părăsite

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarul

Cutreieră oceanele marinarii, pe talaz călare,
Iar eu stau acasă,-n odaia mea, şi nu-s
Pe planeta asta mări sau ţinuturi pe care
Să nu le bat, la nord, la sud, la răsărit sau la apus.

Deschid larg fereastra, sfidând leneşul confort,
Întind velele perdelelor până vibrează strună
Şi cu ancora sus, la post, scot corabia din port –
Fie vreme frumoasă, fie vremelnică furtună.

De-a lungul drumului sunt ancoraţi copaci
Care se-nclină-n faţa navei mele iuţi,
La izvoarele din vale-ncarc marfa, flori în saci
Şi cântece marinăreşti în pântecoase buţi;

Poveştile le iau de la vântul care melodios adie,
De la şesurile-ntinse şi de la mările de laur,
Voi găsi şi Lâna din Colchida, strălucitoare şi-aurie,
Iar surorile Hesperide-mi vor dărui merele de aur.

[...] Citeşte tot

poezie de Michael Earls, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Birtaşul

Birtaşul nu mai avea camere de oferit nici beutură
În ce sat m-am rătăcit, o fi un castel pe aici?
Un telefon sări din suport şi strigă – anul nou.
Sunt prea timid să răspund.
Pe sobă zăcea un bătrân, nu se ştie cine deschisese.
De nu vă place, luăm altă sanie.
Unde sunt aparatele, astea sunt vechi.
Dacă eu sunt Josef, tu eşti Kio.
Barnabas apăru cu un jurnal vechi din 2050.
Frieda e logodnica mea, dar ţi-o pot împrumuta.
Bendemann aştepta scrisori din Rusia, nu-l interesa Frieda.
Pe un colţ de masă, Gregor scria versuri.
Din greşeală, Frieda îi reteză capul.
N-a observat nimeni, Gregor continua să scrie.
Oricum nu le citea nimeni. Frieda nu se mai scuză, era inutil.
Marea surpriză a serii abia sosise.
S-au repezit toţi să vadă, dar cum intra unul în cabina întunecată
Nu mai ieşea nimeni.
Nici autorul nu băgă de seamă.
Cifra 11 deveni 1, apoi fu anunţat Anul Nou.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puteai vedea

linia sinuoasă a fluviului
iar pe punţi
ceva mai jos
stăteau pasagerii şi-şi potriveau
părul printre butucii scorburoşi
destinaţi cazanelor
nu sufla vântul de vreo
zece zile de când călătoreau
singuri pe fluviu
vaporaşul semăna cu un mic şi uzat
vas cu zbaturi de pe mississippi
comandantul era îmbrăcat în alb
citea o carte groasă şi plesnea
cu pliciul o muscă ţe-ţe
vinovată de boala somnului
pasagerii debarcau
sau urcau în fiecare zi
rămâneau echipajul şi pasagerul din cabină
era un alb care bea whisky
fumează ţigări fine

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halta

nu vă aplecaţi în afară
acest text promoţie
conţine 100 g gratis...
este 3 în 1 şi la recitire aveţi
bonus trei silabe...

stâlpii trec cu viteză
satele, târgurile, zilele arse... ameţeli
semiorgasm
v-ar fura şapca, mai bine
coborâţi aici, în halta aceasta
se dă viză, primiri cu fanfară
cu iarba cea mai verde
caprelor speriate – neputinţele voastre...
fastul visat, trecute iubiri
experienţe aproximative
surâsuri născute prematur
surâsuri-infarct
surâsuri bătrâne
sulf...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cabina de probă a viselor

Azi am navigat într-un submarin, unde controlorii erau zorii zilei.
Pentru siguranţa mea şi pentru a nu risca o amendă,
Aş fi fost dat jos la următoarea staţie,
Deci mi-am compostat pastilele, contra fricii de inconştienţa!
Întotdeauna mi-este teamă să nu fiu găsit fără bilet
La trecerea liniilor dintre realitateşi vis, dintre zi şi noapte.
Tare îmi place să alerg printre rafturile bibliotecii cu vise!
Ce frumos! Toate visele aş vrea să le pot trăi
Într-o singură noapte!
Ieri noapte te-am visat şi nici în vis eu nu ştiam cum să măcomport cu tine.
Şi pentru asta făceam tot felul de chestii stupide.
Noroc cu tine, că ţi-ai dat seama şi ai spart gheaţa,
Făceai ceva de care aveam nevoie mereu. Mă iubeai!
Aş fi vrut să trag perdeaua nopţii, către zid,
Să-l dezgolesc ca pe un nud acoperit de cuvinte...
Sa vadă toată lumea cum ne iubim...
Chiar dimineaţa să vadă cum mă săruţi, ea cea care desparte visul de realitate.
Ce frumos! Visul a rămas lipit de mine toata ziua...
Bine că nu a fost soare, că sigur i+aş fi văyut umbra pe trotuarul tăcerii.
Să nu mă sperii şi să fiu sigur că nu-l pierd, l-am băgat în buzunar,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norfolk

Cum a apărut Diavolul? Când a atacat întâia oară?
Aceste străduţe din Norfolk îmi amintesc pierduta inocenţă;
Cad anii şi mă regăsesc într-o viaţă-anterioară
Călărind, de-a lungul gardului de lemn, un cal focos ( o nuia,-n esenţă),
Pe-acelaşi şleau pe care tata,-acum patruzeci de ani,
Păşea-n urma mea agale, calm, prin spuză de praf şi bolovani.

Obişnuiam să-mi umplu mâinile cu seminţe de măcriş
Şi să i le-strecor, vânturat, sub guler şi în freză.
Mai obişnuiam să-l împing berbeceşte cu capul, pieptiş,
Nerăbdător să-ajung la capătul potecii,-acea paranteză
Umbrită de frasini şi de-arini, până când, de mai mare dragul,
Se desluşeau clar parâmele-întinse şi catargul.

Acolo, după ce luam cina la lumina palidă-a unui felinar,
Mă-întindeam la căldurică pe patul din cabină
Şi-ascultam cum bat în bordul navei, regulat şi clar,
Valurile-îmbrăţişând plauri verzi sub razele de lună plină –
Şi şoaptele Norfolk-ului, pretutindeni înconjurat de ape,
Aducând poveştile trestiilor din aproape-n mai aproape.

[...] Citeşte tot

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivat proza şi româneştii ei grafomani

Dat în Paşte-am fost, rebel notoriu
– rătăcind rocamboleşti itinerare –
când toţi luau cabina spre înalturi
eu muntele-l urcam prin căţărare

la sfaturile dimprejuru-mi, surd,
(ca Beethoven în Simfonia-a noua)
belelei care-s, refuz mâna să-i întind,
desfid tot ce-i acvatic(minus roua)

cohortele de slove la luptă le-am urnit
consolidând Imperiul Romanesc
eşafodaj de intrigi plăsmuiesc, cum
voluntar, vecinii, muierea mi-o pârăsc

în dragoste rateuri. Doar câte-o noutate
trezea un lanţ de cromozomi umani,
o noapte absolutul îl hărţuiam în van...
vivat proza şi romaneştii grafomani!

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ioanid Romanescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marina Civilă

În ciuda a tot ce-au făcut pentru noi,
Rareori le cunoaştem numele. N-au statui.
Presa-i menţionează doar ca pe nişte
"Membri-ai echipajului".
Şi, totuşi, curajul lor înarmează, îmbracă,
Echipează şi hrăneşte-n vremuri de lipsuri şi nevoi.
Ei sunt băieţii noştri care săvârşesc fapte glorioase
În orele-amare de restrişte sau de război –
Sunt oamenii Marinei Civile,-atât se ştie despre ei;
De-îndată ce simt în plămâni pulberea mărilor saline,
Indiferent de cursul navei,
Lacomă, moartea-n preajma lor se-aţine.

Moartea-i urmăreşte de la un port la altul
Din clipa-n care ridică ancora,-n bleu-marin îmbrăcaţi,
De sus, din cabina căpitanului, până jos, la cel mai tânăr mus.
Sunt marinarii care de pe navele lor, neînfricaţi,
Văd cum, de nicăieri şi nefiresc, se ivesc vârtejuri albe
Şi ştiu că-n jur pândesc hulpave submarine.

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!