Norfolk
Cum a apărut Diavolul? Când a atacat întâia oară?
Aceste străduțe din Norfolk îmi amintesc pierduta inocență;
Cad anii și mă regăsesc într-o viață-anterioară
Călărind, de-a lungul gardului de lemn, un cal focos ( o nuia,-n esență),
Pe-același șleau pe care tata,-acum patruzeci de ani,
Pășea-n urma mea agale, calm, prin spuză de praf și bolovani.
Obișnuiam să-mi umplu mâinile cu semințe de măcriș
Și să i le-strecor, vânturat, sub guler și în freză.
Mai obișnuiam să-l împing berbecește cu capul, pieptiș,
Nerăbdător să-ajung la capătul potecii,-acea paranteză
Umbrită de frasini și de-arini, până când, de mai mare dragul,
Se deslușeau clar parâmele-întinse și catargul.
Acolo, după ce luam cina la lumina palidă-a unui felinar,
Mă-întindeam la căldurică pe patul din cabină
Și-ascultam cum bat în bordul navei, regulat și clar,
Valurile-îmbrățișând plauri verzi sub razele de lună plină
Și șoaptele Norfolk-ului, pretutindeni înconjurat de ape,
Aducând poveștile trestiilor din aproape-n mai aproape.
Cum a apărut Diavolul? Când a atacat întâia oară?
Biserica-i aceeași, dar eu acum știu c-a fost restaurată
De Fowler din Louth. O, timp, lovește cu-aripa ta ușoară
Și-îmbracă-mă-n cămașa fermecată-a ignoranței de-altădată!
Adu-mi pacea nopții de dinaintea unei zile-îngrozitoare,
Cu promisiuni încălcate, cu inimi sfărâmate, lipsite de-alinare.
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre verde
- poezii despre tată
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre lună plină
Citate similare
Răceala
Răceala a venit pe nesimțite:
A fost întâia oară un strănut,
Apoi au apărut în gât cuțite
Și-acuma sunt blocat în așternut.
Mi-s ude pijamalele și patul,
Mă trec frisoane fără încetare
Și nu mai contenește tremuratul
Și nu mai e nimic ce nu mă doare.
Șuvoi din nări batistele-mi inundă,
Îmi curg și lacrimi, mă săgeat-un dinte,
Urechile întruna mi se-nfundă
Și of-uri scot când vreau să scot cuvinte.
Și zac în pat, sperând că o să-mi treacă,
Să-mi fie viața cum a fost cândva,
Dar iată c-a venit și nu mai pleacă...
Așa cum a venit răceala ta...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre urechi, poezii despre dinți sau poezii despre cuvinte
Vechea mea barcă de pescuit
Vechea mea barcă-i trasă acum
Pe malul fluviului cu luxuriante ape,
Unde ierburile se îndoaie-n vânt
Și unde vin vitele să se adape.
Această barcă ruginită și uzată,
Pe care velele n-o mai încunună,
Nu va mai pluti niciodată iarăși
Pe vreme bună sau pe furtună.
Scândurile și coastele-s frânte,
Scorojită și crăpată-i podeaua,
De pe borduri i s-a desprins
Acum mulți, mulți ani vopseaua;
Carena-i găurită aproape peste tot,
Deschizând uși vântului care o sugrumă.
Și ce vitează erai când te-am lansat
La apă acum atâția, atâția ani în urmă,
Când forma-ți zveltă și prova tăiată fin
Despicau unda ca un impetuos delfin;
Erai vopsită-n nuanțe de alb, de castaniu
Și de verdele frunzei de pin.
Ai fost triumful, ai fost mândria mea,
Gloria și marele răsfăț al inimii mele!
Companioana mea din anii tinereții,
Când am ridicat întâia oară velele
Și fanionul sus, sus în vârf de catarg:
O flamură purpurie fluturând insistentă;
Îmi amintesc cum am înălțat prima velă,
Albă ca zăpada, în briza turbulentă,
Cum am plutit în aval pe fluviu, cum am ajuns
Împreună la marea cea mare!
Oh, minunatele bancuri de pești!
Pești din apele fluviului și din mare
Bântuind în bezna subacvatică,
Scăpărând în vâltoarea buimacă!
I-am urmărit mereu și pretutindeni,
I-am pescuit și i-am adunat în barcă;
Am alergat mereu pe urma lor în largul mării
Călărind pe coama mareelor sărate,
Până când cuminți, înveliți în solzi argintii,
Poposeau în drifter, întinși pe-o parte.
poezie de Isaac McLellan, 1806 1899, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre vânt, poezii despre fluvii, poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre tinerețe sau poezii despre răsfăț
Fructe și frunze
Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldați răniți întâia oară,
Și frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de știre despre lupte
Cu miros de fructe.
Soldați răniți întâia oară de cartușe
Își iau pistolul fabricat din lemn de ușe,
Și frunze înverzite a păpușe
Ne-anunță despre fructe
Cu miros de lupte.
În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tușind un domn,
Și frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.
Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morți iubiți întâia oară,
Și frunze-nverzite-a moară
Se nasc din fructe
Cu miros de lupte.
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fructe
- poezii despre copaci
- poezii despre știri
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pădurea seculară
Mai regăsesc și-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o margine de lut.
Doar calea până-aici îmi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceșii înfloriți,
ce dau prin gard, mai încărcați ca niciodată,
când seara, din pădure, revemim grăbiți.
Ajuns între stejari deodată mi se pare
că împrejur zăresc trecând pe cineva
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.
Privesc cu nostalgie locul de-altădată
mi-arunc prin vreme ochii minții înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.
Către apus mă-ntind în iarba mătăsoasă,
las gândurile să alerge-n voia lor,
și-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe aripa fără sfârșit a unui dor.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre păduri, poezii despre amintiri, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre râuri sau poezii despre ochi
(...)cea mai mare impresie am avut-o cu altă ocazie, când am simțit pentru întâia dată moartea, când am avut întâia oară senzația lucrurilor funebre. Era într-un loc, la poalele unui deal, un loc trist, o coastă a dealului ruptă, năruită, singuratică. Acolo am văzut un cal mort, din care mâncau doi corbi mari și negri. Singurătatea locului, tristețea lui, animalul mort, cu o parte din oase goale și cele două păsări sinistre care scobeau cu ciocurile lor mi-au produs un sentiment de groază, dar și de poezie.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre singurătate, citate despre moarte, citate despre zoologie, citate despre superlative, citate despre păsări, citate despre poezie, citate despre negru sau citate despre groază
Îmi amintesc de prima oară când m-am îndrăgostit. Am ținut mâna mea în a ei fără să mai vreau să-i dau drumul. Am zburat alături de ea mai ușor decât m-am simțit vreodată. I-am sărutat mâna ca și cum ar fi fost prințesa mea. Aveam o inimă plină de iubire, și toată era pentru ea. Fiecare floare, cântec, nor, rază de soare, strop de ploaie era ca un dar venit din ceruri. Căci acest înger sosise ca să-i dăruiesc dragostea mea. M-am simțit iubit pentru întâia dată...
citat din Jarson Micheal Ratliff
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre îngeri, citate despre sărut, citate despre ploaie, citate despre mâini, citate despre muzică, citate despre inimă, citate despre flori sau citate despre cadouri
Nu-mi neliniști amurgul!
Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi neliniști amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopții, alergând prin vis, năuci.
Și mă ispitești, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în șuvoi învolburat,
Când din șaua tinereții, îmi aluneci înspre gură
Și cu un sărut mă tulburi și mă umpli de păcat.
Și ce dulce-mi e secunda dimineților vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n față, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Și să mai gustăm o dată legendarul amănunt.
Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanțuri și lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Și cu murgii și cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre cai, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre secunde sau poezii despre rai
Sărutul timpurilor neștiute
Noi, când ne-am sărutat? Nu-mi amintesc
De-a fost la început, de-a fost în vară...
Sărutul nostru, tandru și firesc,
A fost când ne-am privit întâia oară?
Îți amintești ce simplu, natural,
Acele buze și-au unit dulceața
În spațiul devenit atemporal
Când, în sărut, simțeam, eternă, viața?
Mai știi cât a durat? Eu nu mai știu
Și nici nu vreau, dar cred că-n veșnicie,
De-ar fi la fel sărutul, de-ar fi viu,
Ne va-nsoți. Așa aș vrea să fie!
Iar de va fi atunci cum a mai fost,
Înseamnă că, prin viețile trecute,
Era mereu cu noi, era al nost'
Și-n timpurile noastre neștiute.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre devenire
Dor de nor
Când am căzut ultima oară
din Lună,
m-am lovit de apatia unui nor
buimac și rătăcit,
care tocmai își făcuse
un duș rece.
Mă doare și acum locul
când mă așez
la un pahar de vorbă
cu cei care nu știu cum este
să cazi din Lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Farmecul nopții
Noaptea e iarăși rece, e sumbră și aș vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
Mă uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.
Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ți e de jar
Și-n loc de fericirea ce-o așteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.
Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reține-un lucru. Și asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greșit să fug așa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.
Și mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde ești și-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.
Acum, pășesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalți ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopții mele.
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rochii, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre imaginație sau poezii despre greșeli
Iubind în tăcere
Îmi amintesc că-n acea seară,
Faceam planuri pentru viitor
Și te-am văzut întâia oară
Când mi-ai zâmbit nepăsător.
Gândind că zâmbetul-mi place mie,
Iubindu-te și păstrând tăcere,
Când eu citeam o veșnicie
Și-n visul meu multă plăcere.
Am stat în noaptea mea târzie,
Gândind la acea noapte întunecată
Să scriu din nou o poezie,
Tristă, cu-o lacrimă-necată.
Și nu știam cum să-mi strâng
O poezie nouă să compun,
Cuvinte multe aveam în gând
Și nu știam cum să le pun.
poezie de Eugenia Calancea (26 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre poezie sau poezii despre plăcere
Nick: Aveai dreptate în privința lui. E un tip minunat! N-ar fi trebuit să-mi închipui că ar fi intenționat vreodată să te îndepărteze de mine.
Maria: Așa e, n-ar fi trebuit. Însă mă bucur că în cele din urmă ai înțeles acest lucru. Deci, sper că de acum încolo nu vor mai exista astfel de neînțelegeri între noi.
Nick: Absolut nici una, iubito! Promit. Știi de unde veneam când am apărut la voi în navă?
Maria: N-am idee.
Nick: De la tatăl meu. Acolo m-am dus, după ce am plecat de la bordul "Vulturului".
Maria: Deci, i-ai făcut două vizite într-un interval foarte scurt.
Nick: Așa e, însă a doua oară am ajuns acolo fără să fi avut intenția să-l fi vizitat. A fost foarte surprins să mă vadă din nou, însă eu am fost și mai surprins decât el, să mă trezesc acolo. Nu-mi dădeam seama cum de-am ajuns din nou în cabinetul său, atât de curând. În fine, nu despre asta vorbeam...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vulturi, citate despre promisiuni, citate despre existență, citate despre dreptate, citate despre bucurie sau citate despre Maria
Amintirile din viețile trăite
Poate că, în urmă cu
milenii, făcusem parte
din rasa legendară a centaurilor.
Poale că, în cine știe ce parte a pământului,
fusesem luntraș ori corăbier.
Nu știam.
Nimic nu știam, dar mi se părea că mai trăisem
și altădată.
Mi se părea că mă mai născusem de nenumărate ori
că mai trăisem de nenumărate ori,
că de nenumărate ori mai murisem.
Când?
Unde?
Amintirile din viețile trăite și pierdute erau tulburi
și niciodată nu izbutisem să le deslușesc.
Ori poate că nu trăisem altădată.
Poate că acum trăiam întâia oară.
Întâia oară și ultima oară.
Poate că imaginile de altădată,
care mă întristau, mă nelinișteau și-mi furau somnul,
erau amintiri din viețile, cu totul necunoscute mie,
ale miilor și miilor de înaintași din care mă trăgeam.
Poate...
Poate...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Zaharia Stancu despre viață, citate de Zaharia Stancu despre somn, poezii despre marină, citate de Zaharia Stancu despre marină sau poezii despre imagine
Adu-mi razele și luna, dragostea, apoi și tihna...
Doamne, nu știu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu știu cum se face de n-am liniște și pace.
Doamne, când pășesc spășit plin de gânduri aiurit,
nu îți cer să mă iubești, nu îți cer clipe cerești,
nu-ți cer razele Domnești, să mă ierți, să mă-nsoțești,
nu-ți cer timpul aurit, tinerețea ce-a fugit...
Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniștea furișată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puțin și dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.
Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi lași razele și luna.
Doamne, razele și luna, dragostea, apoi și tihna,
te rog Doamne, să le-aduci, să nu uiți, să te încurci,
să scap Doamne, de năluci, să se piardă printre nuci.
Doamne, lasă și lumina, să le văd de-acum într-una!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trecut sau poezii despre supărare
Ai apărut în viața mea
Ai apărut în viața mea când trebuia,
când nici vântul nu mai bătea,
când nici ploaia nu mai venea,
ai apărut în viața mea
când trupul îmi era ud,
când gura îmi era caldă,
iar sufletul arid.
Ai apărut în viața mea
când nu mai credeam în iubire,
când nu mai speram o fericire,
când nici nu te așteptam pe tine.
Ai apărut în viața mea
fără să mă anunți măcar
și mi-ai umplut trăirile
cu setea ce-o aveai,
dând vântului bătaie,
ploii picături,
iar mie... dândumi-te tu.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre gură sau poezii despre fericire
Copilul cel din mine
Din ce mai pot să îmi aduc aminte,
S-adun, să scad ori să-nmulțesc puțin
Pe ici, pe acolo, cât să nu mă-nchin,
E că-n copilărie-am fost cuminte.
Cuminte-n felu-acela de pe timpuri,
Mult diferit de ce-i "cuminte"-acum,
Când s-a ajuns nu știu de ce și cum
Să treci prin ani ca peste anotimpuri.
Eram cuminte, da, odinioară,
Chiar dacă juliturile-n genunchi
Ori vânătăile pe mâini și trunchi
Se repetau... a nu știu câta oară.
Mai și-nvățam, aveam la școală premii
Prin clasele primare, mi-amintesc,
Chiar mai târziu - aici mai născocesc,
Nu de-alta, doar că ăsta-i tonul vremii
Și simt că viața-mi veche mi-e datoare,
Neînvățându-mă cu-adevărat
Să fiu ce vreau și nu ce mi-a fost dat,
Iar azi copilul cel din mine doare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre premii, poezii despre copilărie sau poezii despre anotimpuri
Burbuntuis amos
Undeva, pe perete, pendulul a încetat să bată, cum viața-o făcea...
cling
cling
doar inima ta în cămașa cu dungi, peste cămașa nopții, în dungi (întocmite de rouă și praf)
să mai știe acum;
în șifonier doarme încă rochia de mireasă a
mamei
visează ceva?
doar inima mea în cămașa cu dungi, peste cămașa nopții,
de dungi negre, prelungi
să-mi fi spus odată, atunci, că pianul de la părinți îl vânduse, frustrant, pe nimic
așa cum și oamenii vând
n-o să te vând
promit, o să stau lângă tine să mă auzi cum respir
palmă peste palmă care vroia, inimă, să plece de ieri
de ce ai pleca?
de ce să nu vii? Furia (focului) bolborosește o vrajă oarecare
în ibric
alături, sticla de lapte; ieri se făcuse din ierburi și din nisip;
să mai stăm un pic în cămăși...
te întrebasem cum îți place
religia
muzica
cireșul, cu zăpadă pe el
cerul este un fel de îmbrăcăminte pentru oameni
ei se așază în cer
când le vine vremea
ori
când dorm și le țin îngerii chipul ca să vadă mai bine stelele
care vor veni;
probabil că sunt un copil
toată viața am fost
în
felul cum îmi țin picioarele unul peste celălalt, plină de lene
așa cum
ne
vine cămașa ta înspre mine
surogat
să pun un copac mic, cu boltă verde, în ea.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre îngeri sau poezii despre vestimentație
Focul vânăt e gonit de vânt
Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunț întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc
La femei și votcă dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viața fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ți văd ochii plini de tot înaltul
Ca uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poți pleca la altul.
Tu mers gingaș, tu - surâsul meu,
Dac-ai ști, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Și cât poate de supus să fie.
Cârciumile le-aș uita pe veci
N-aș mai ști nici versul ce înseamnă
De-aș atinge-aceste brațe reci
Și-al tău păr ca floarea cea de toamnă.
Veșnic te-aș urma pe-acest pământ
Depărtarea mi-ar părea ușoară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunț întâia oară.
poezie celebră de Serghei Esenin (1923)
Adăugat de Alexandru Stefanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre scandal sau poezii despre păr
Poveste naivă pentru... făcut copii
întâia oară am aflat de ea
în copăița în care prunceam
era îngenuncheată lângă mine
cum numai în fața icoanei
mult mai târziu am mai văzut-o
fericirea din lacrimile ei
doar de mine auzită șoptea
iubirea mea... iubirea mea...
habar n-aveam ce însemna
până într-o zi
când taur înfierbântat
în timp ce mă depravam
ca pe un cearșaf imaculat
prin zăpada albă și moale a păcatului
am făcut un fel de pneumonie
că nici nu mai puteam respira
când ea ca o altcineva
din întâmplare mă privea
și în această misterioasă agonie
poate în timp ce deliram
te-am văzut eros
cum te jucai cu bagheta ta
voiai să te întorci
și îți căutai o mamă și-un tată
așa ne-ai unit privirile
într-un glob de lumină care ardea
și în care din neatenție
ca într-un iad ai alunecat
m-au trezit țipetele tale
te zvârcoleai
în brațele pompieriței în alb
care tocmai te salva
și neînțeles de nimeni urlai
eu sunt iubirea... eu sunt iubirea
minune dumnezeiască
am sărit în picioare îndrăgostit
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre naivitate
Pădurea seculară
Mai regăsesc și-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o umbră de sărut.
Doar calea până-acolo-mi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceșii înfloriți,
întinși pe gard, mai încărcați ca niciodată,
când seara spre poiană ne-ndreptam grăbiți.
Privind printre stejari deodată mi se pare
că prin zăvoi zăresc trecând pe cineva
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.
Adie vântul printre crengi, ca altădată,
mi-arunc prin vreme ochii minții înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.
Către apus mă-ntind pe iarba mătăsoasă,
las gândurile să alerge-n voia lor,
și-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe necuprinsul karmei sfinte-a unui dor.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!