Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marina Civilă

În ciuda a tot ce-au făcut pentru noi,
Rareori le cunoaștem numele. N-au statui.
Presa-i menționează doar ca pe niște
"Membri-ai echipajului".
Și, totuși, curajul lor înarmează, îmbracă,
Echipează și hrănește-n vremuri de lipsuri și nevoi.
Ei sunt băieții noștri care săvârșesc fapte glorioase
În orele-amare de restriște sau de război –
Sunt oamenii Marinei Civile,-atât se știe despre ei;
De-îndată ce simt în plămâni pulberea mărilor saline,
Indiferent de cursul navei,
Lacomă, moartea-n preajma lor se-aține.

Moartea-i urmărește de la un port la altul
Din clipa-n care ridică ancora,-n bleu-marin îmbrăcați,
De sus, din cabina căpitanului, până jos, la cel mai tânăr mus.
Sunt marinarii care de pe navele lor, neînfricați,
Văd cum, de nicăieri și nefiresc, se ivesc vârtejuri albe
Și știu că-n jur pândesc hulpave submarine.

Deși n-au arme și nu pot riposta,
Sfidează soarta potrivnică și șansele puține;
Loviți în toiul nopții de catran,
Se-aruncă-n apă,-înoată spre plutele de salvare –
Plutesc în derivă pe vastitatea mării, rugându-se de Domnul
Să-i ocrotească,-n El fiind singura lor nădejde de scăpare.

Ne gândim la ei ca la oamenii Marinei Civile.
În ziua victoriei, când se-împart medalii, jerbe și cununi,
Să nu-i uităm, să nu uităm meritele lor
În îndeplinirea unei nobile și-anevoioase misiuni.
Când în lume-i din nou belșug, liniște și pace,
Iar tinerii se-întorc acasă de pe mare,
Când din negre găuri, de vulpi, ies la lumină
Prietenii care ne-au rămas – mai puțini ca la plecare,
Când de pe cer flăcăii coboară pe pământ,
Să ne-amintim de ei. În asemenea zile
Să-i pomenim cu recunoștință pe tinerii
Îndrăzneți care-au navigat sub drapelul Marinei Civile.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Monumentul Marinei civile din Battery Park

PRIVIȚI!
Un monument interesant.
Despre ce-o fi vorba oare?

Well!
Un om a căzut în apă
Și-alți oameni îl scot din mare.

OH!
Hai, grăbiți-vă, domnișoară,
Mai sunt atâtea de văzut până diseară.

STOP!
Nu-i doar un monument și-i mai mult de o erată.
E un omagiu adus eroilor necunoscuți,
Ale căror bărci de salvare la mal n-au ajuns niciodată.

AȘTEPTAȚI!
Mai priviți o dată și-o să-i puteți vedea
Pe eroii îndrăzneți ai celor șapte mări,
Cei care după ce-au îndeplinit mari fapte, trecând prin grele încercări,
Rămân uitați, pe-aleile celebrității, fără nici o stea.

SALUTAȚI-I pe navigatorii marinei civile,
Marinari adevărați și iscusiți pe marea furtunoasă.
Ei sunt cei care, pe vreme de Pace sau de Război,
Ne-au adus bunurile trebuitoare vieții-acasă.

ONORAȚI-I pe navigatorii marinei civile,
Mereu desconsiderati și umiliți, ținuți dincolo de ușă la banchete.
A sosit timpul să ne plătim datoriile
Către cei omiși mereu la ora când se-împart medalii și plachete.

RECUNOAȘTERE, ADUCERE-AMINTE ȘI RESPECT!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vă mulțumim

Omagiu pentru miile de navigatori ai marinei civile din toate țările care și-au pierdut viețile în timpul celui de-al II lea război mondial

Pe toate-oceanele lumii
Plutesc mii de berete albe –
Nu se văd nicăieri, rânduri lângă rânduri, cruci
Și nici flori împletite-n salbe.

Voi, cei care dormiți sub apa mării
Acoperiți de translucida-i carapace,
-aveți somn lin și împăcat,
În țara voastră-acum e liniște și pace.

poezie din England Magazine (2000), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cei mai bogați...

Lăuntrul lor e plin de pace
Chiar dacă-n bancă nu au cont
meargă spre Canaan le place
Știu ce-a făcut Pilat din Pont.
Belșugul harului pătrunde
În tot lăuntrul transformat
În Domnul lor se pot ascunde
Căci El i-a binecuvântat.

Pe masă pâinea nu lipsește
Dovadă Hambaru-i plin,
El, Stăpânul se-ngrijește
-mbrace veșnicul destin
Trăiesc un fel de bogăție
Ce n-au trăit-o în trecut
Când nu credeau în profeție
Și nu-L aveau pe El ca scut.

Lumina ce-a cuprins ființa
Le-aduce, zilnic, bucurii
E cucerită neștiința
Ei sunt bogați și-n mărturii
Spunând la alții de-o speranță
Ce penetrează-ntregul Cer
Accentuează o nuanță
Cu legături în caracter.

Pe drum repere sunt o mie
Să nu pășească spre abis
Sunt tari când vine-o tragedie
Prmesc, cu drag, ce-a fost trimis
Când melodii trimit spre Slavă
Pe fața lor lumini răsar
N-amestecă argint cu pleavă,
Din lacrimi fac mărgăritar.

Nu sunt bogați în milioane,
N-au moșteniri de la strămoși
Dar îi așteaptă-n Cer coroane
C-au fost din întuneric scoși
Viața lor e-o împlinire
De au puțin, sau au mai mult
Vor din Scripturi să se inspire
-nvingă valuri și tumult.

În slăbiciuni primesc putere
Nu din substanțe pământești
Ci din sublima Înviere,
Din stările dumnezeiești
Și-n lipsuri și-n belșug și-n toate
Recunoștința le e far
Către edenica Cetate
Din cel mai strălucit Hotar.

poezie de din Nuanțe stelare (11 decembrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adrian Păunescu

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
din toate ce sunt, cel mai greu e fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.

Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

20 mg/ml

te trezești.
dimineața
ți se pare
frumoasă.
atât ne-au injectat,

20 mg / ml
să uităm laturile întunecate
ale orașului pe
care l-am visat toate nopțile
refacem structurile în somn
să uităm
balastul
când
transcend din paturile albe
mirosurile de amoniac,
distileriile de feromoni
ale pământului, aburii,
urcă la suprafață.

&
să uităm că
orașul e brăzdat de tranșee
iar bucăți de carne
strălucesc la soare,
deasupra lui podurile
coboară / urcă
se învârt în gol, iar
roboții ne alimentează
fabricile.

20 mg / ml,
dar noi tot
suntem păpuși cu rezervoare,
cu furtunuri reci,
picioarele ne sunt prinse de mâini,
mâinile ne sunt prinse de pământ,

iar
pământul are bare lungi
câmpii electrice
legate între ele
prin
curele de transmisie. torc ca pisicile.
și direct din subteran
mărfurile curg pe benzile noastre rulante.

20 mg / ml,
pentru ca disperarea să se termine
odată cu întunericul
rămână doar
podurile cu funii care se topesc în ceață.
funiile lor vii,
funiile lor care
continuă
strângă,
strângă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doza de realism. Orice comportament uman are în spate o motivație egoistă. Oamenii nu îți sunt loiali ție, ci te vor în viața lor pentru ceea ce le oferi, pentru cum se simt când sunt cu tine. De fapt, dorința lor ca tu faci parte din viața lor este o reflecție a intereselor lor egoiste. Când nu mai au nevoie de tine, când relația nu le mai este de folos, se vor îndepărta de tine. Acceptă asta pentru că și tu faci la fel. Așa suntem noi oamenii construiți și cumva este normal ca fiecare își urmească interesul propriu. Nu are niciun sens suferi când se încheie un capitol, ci bucură-te de tot ceea ce ai trăit și învățat de la oamenii care au fost în viața ta. Cu bune, cu lecții, viața merge înainte!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pescari visând

Nu mai am demult nici un fel de scop...
De aceea zilele mele sunt atât de liniștite;
toate sunt la fel, se-înalță și coboară
ca plutele de la undițele unor pescari căzuți în reverie...
pescari care-au uitat întru totul de ce-au venit aici.

Stau aplecați peste balustrăzile podului,
uimiți de ușurința cu care
pot contrabalansa golul
din viețile lor...
gol care pare să-i fi amenințat dintotdeauna.

Ochii lor sunt închiși, genele
încremenite, fețele
atât de calme și de subțiri
încât, în mod sigur, Infinitul se poate
plimba printre ele cum îi place.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carlos Ruiz Zafon

Invidia îi consolează (pe oamenii mediocri), le calmează grijile și în final le putrezește sufletele, permițându-le să justifice josnicia și lăcomia lor până când cred acestea sunt virtuți. Astfel de oameni sunt convinși porțile raiului vor fi deschise doar pentru bieți nenorociți ca ei, care trec prin viață fără lase urme, dar încercările lor jalnice să-i deprecieze pe alții și să-i exclud㠖 și să-i distrugă dacă este posibil – cei care, prin simplul fapt al existenței lor, arată propria sărăcie a spiritului, a minții și a curajului lor.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Marina Hardcover" de Carlos Ruiz Zafon este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -78.99- 49.86 lei.

Kilmeny (Un cântec de pe traulere)

Pe ecranul apusului roșu se vedeau umbre întunecate,
Driftere lansând lungile lor plase peste bord;
Și uleioasele ape verzi se legănau somnoroase
Când cu refluxul Kilmeny a ieșit printre geamanduri din port.
Și nimeni nu știa unde va călători acea domnișoară,
Un soi de vrajă-i ascundea destinu-n foi de cețuri dese.
După aproape-o săptămână, Kilmeny a revenit acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.

Avea la prova un tun, dintre toate din Newcastle cel mai bun,
Iar la pupa altul nou-nouț, adus din Clyde-ul acoperit de nori,
Și mai era acolo și-un secret – de căpitan nimănui dezvăluit,
Nici măcar scumpei lui mirese, la plecare-n zori;
Și-o antenă de telegraf deasupra, un pitic vorbind în șoaptă;
Râsetele din Londra, laudele din Berlin slăvind niște succese.
O, poate mai erau niște sirene care-o ademeneau spre zare,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.

Era întuneric când Kilmeny s-a întors din acel voiaj acasă,
Comanda navei unde murise căpitanul era-n purpuriu vopsită,
Dar plutea ca o mireasă cu trandafirul roșu prins în piept;
"Bravo, Kilmeny!" a strigat amiralul și a lui suită.
Acum la șaizeci de stânjeni adâncime poate un țipar,
Cercetează submarinul și contorsionatele lui piese;
Căci târziu în seara aceea Kilmeny s-a întors acasă
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.

Mai era și umbra unei fantome care privea din spuma mării
Oamenii cântând Anglia, cea mai frumoasă dintre prințese,
Căci târziu, târziu în seara aceea Kilmeny s-a întors acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.


** Poemul "Kilmeny" este dedicat barcului Kilmeny (velier cu trei catarge, cum este și velierul școală Mircea, greșit numit bric – bricul având doar două catarge) care în timpul Primului Război Mondial a distrus un submarin german. Făcea parte din așa numitele Q-ships (nave-Q), nave cu misiuni speciale sau nave misterioase. Erau nave ale marinei civile dotate cu armament camuflat, pregătite special pentru a momi submarinele inamice execute atacuri de suprafață, gen de atacuri care le facea vulnerabile în fața navelor-Q.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

De ziua marinei (marinarilor, în general)

De ziua lor vreau vă spun
Un amănunt ce cred vă scapă
O fi umblând pe mare "tun"
Dar sunt obișnuiți cu apă!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Wystan Hugh Auden

Cel care iubește mai mult

Privind pe cer la stele, știu că o fac degeaba,
Din partea lor, eu pot să mă deplasez la naiba,
Dar, pe pământ indiferența e-o altă socoteală,
Trebuie să ne ferim atât de om cât și de fiară.

N-ar fi aiurea ca aștrii să se consume pentru noi
Din dragoste, când noi nu le-o putem întoarce înapoi?
Că două inimi nu iubesc la fel – s'a spus demult,
Prefer atunci, din doi, eu iubesc mai mult.

Admirator de stele, cum mă cred, și care
Stele nu dau pe mine-o para nefolositoare,
Nu pot, acum când le văd sus să spun ar fi
Din ele una ce mi-a lipsit pe timp de zi.

De-ar fi dispară toți aștrii sau să moară,
Aș învăța mă holbez la bolta goală
Și să simt că bezna de catran e minunată,
Deși, s-ar putea, să nu simt chiar de prima dată.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crăciunul la români

Doamne, câtă fercire simt în suflet de Crăciun
Când, în jurul mesei mele, pe toți cei dragi îi adun
Când, cu toții împreun㠖 copii, părinți și bunici,
Cu ai noștri dragi prieteni, cu vecini și cu amici
Colindăm și pân-la ceruri se-aude al nostru cânt
Și parcă simt cum coboară Raiul pe acest pământ.

Bradul, cu a lui mireasmă, ne îmbată și ne-ncântă.
Este seara de Ajun –seară magică si sfântă
Masa e îmbelșugată, sufletul ne e curat,
Parcă tot răul din lume, astăzi, l-am înlăturat.

Să uităm de supărări și griji, să ne bucurăm
Și pe cei în suferintă, cu drag, îi ajutăm
Din puținul ce-l avem și lor să le dăruim
Și, uniți în fapte bune, acum, de Crăciun, fim!

Magică e sărbătoarea sfântă a Crăciunului
Și, Doamne, cum răscolește sufletul românului
Ne e dor de cei plecați peste mări și peste țări
Și-am vrea să-i avem alături, acasă, de sărbători.
Ne e dor și de cei dragi ce-au plecat din astă lume
Și i-am vrea din nou aici și glasul lor să răsune
Alături de glasul nostru, în seara Crăciunului
Când Domnul cel Sfânt coboară și-n casa românului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.

Oamenii cu adevărat măreți nu sunt lăudăroși, ci modești în sinea lor. Cei care strigă în gura mare că au învățat "mergând prin viață", să nu se mai "murdărească de noroi până sub gât, ci doar până la coate" sunt niște nimicuri care pretind "noroiul din buzunare" lor costă și el ceva.

(10 octombrie 2012)
Adăugat de Anastasia PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Cosmin" de Anastasia Popescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 26.10 lei.
Marilena Tiugan

Prea adesea uităm lucrurile simple, dar importante, care ne pot împlini. Uităm poposim și să admirăm, uităm să respirăm și să trăim, din cauza a ceea ce se agață și se cocoțează pe ființa noastră, înăbușindu-ne respirația. Am uitat căutăm adevărata frumusețe pe care o putem găsi într-o livadă sau într-o pădure, când înfloresc toporașii, când, păpădiile, în bănuții lor de lumină, condensează și anunță culoarea verii. Priviți-le cu atenție! Ele sunt o realizare, nu doar un fragment din complicatul proces de devenire al naturii.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ordinea și disciplina nu uniformizează oamenii și nu atacă esența lor, așa cum uneori se afirmă. Mereu vegheză asupra lor dragostea. Este drept aceia care le însușesc pentru acțiunea lor, trăiesc pe niște coordonate trasate care conduc spre o strategie comună. Dar în manifestările fiecăruia domină diferențele născute din starea lor psihologică, adică poartă amprenta personalității lor. Nu se uniformizează oamenii, ci numai mijloacele pe care le aduc în lupta lor comună.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-I mulțumesc, mă simt dator!

Când îmi îndrept puțin privirea
La tot ce am în jurul meu,
simt dator, cu mulțumirea
întorc spre Dumnezeu.
tot ce-am întâlnit în cale
Și tot ce încă întâlnesc,
E opera iubirii Sale...
Eu pentru asta-I mulțumesc!

Când văd un firișor de iarbă,
O floare simplă când privesc...
Un crin din câmp în haină albă...
simt dator -I mulțumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pâinea zilelor de mâine...
-I mulțumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare...!
Eu vreau -I mulțumesc deplin.

Și pentru freamătul pădurii,
Și pentru murmur de izvor,
Și pentru tainele naturii,
Îi mulțumesc! Îi sunt dator!

*
Sub semnul de recunoștință,
'Nainte-Ți, Doamne, mă închin...
Eu vin din suflet cu credință,
Pios -Ți mulțumesc deplin!

O, și-ntr-o sfântă dimineață,
Când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viață
Și-atunci eu vin -Ți mulțumesc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Cornelia Georgescu

Iar cei șapte tineri se supuseră; se apucară de treabă, chiar de față cu părinții lor, care încercară să-i ajute, măcar puțin, cu o sugestie, atât cât le permitea directorul, deci, nu foarte mult. Părinții lor nu rămaseră întreaga zi la bordul navei, deși nu-i gonea nimeni. Totuși, când Iulian Enka plecă acasă, pe puntea principală a navei "Pacifis" sosi Diana, să-și mai vadă fiul. N-o surprinse deloc prezența directorului la bord, care se ocupa de instrucția echipajului, alături de Eugen Manea; ba chiar se aștepta -l găsească acolo, deci, surprinsă ar fi fost dacă Traian Simionescu ar fi lipsit din nava albastră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Să nu uităm copiii! ...

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium și gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieții, adesea s-a răsfrânt!

Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viață și căi adevărate
Și stă-n puterea noastră prindă bun altoi.

Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziți din amorțirea de vise ofilite,
Cu toții să se-nfrupte din al vieții festin.

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi și în minți!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor și plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitați de-ai lor parinți...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Oamenii pe care începem să-i cunoaștem mai bine, nu-i mai putem judeca, căci faptele și manifestările lor izolate le apreciem în comparație cu celelalte fapte ale lor. Ne pierdem, cu alte cuvinte, față de ei punctul de vedere omenesc, și-i judecăm relativ, în cadrul și în condițiile lor proprii.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Adrian Păunescu

Colind

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colț cu pașii mici
Aduc în casă lemne

Și e o liniște de rai
În gestul lor de-o viață
În care dau nutreț la cai
Și oile-și răsfață

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Și uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioșat un pic
Coboară din icoană

O capră și-a zdrobit un corn
Sărind pe ușa spartă
Desenul fumului din horn
E operă de artă

Și-n toate șipcile din gard
Un clopot mai tresare
Cănd vreascurile-n brațe ard
C-o mistică ardoare

Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaiet
Scânteietorul lor răsad
Plutește blând în aer

Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
Și doar un sfert în humă

Și nu se știe, sunt țărani
Sau îngeri sunt pe semne
Cei care de atâția ani
Aduc în casă lemne

Și suflă-n focul lor mereu
Sporindu-le nădejdea
-I fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toți aceștia

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook