baston

"Bastonul"

Căprarul Nae, cerebral,
Dori în bună manieră
Să facă-o faină carieră
Şi avansat-a general
Primind onorul integral,
Îşi luă iubită menajeră
Dar viaţa nefiind lejeră,
S-a însurat oficial
Cu brio şi-a găsit aleasa,
Tot urmărind măreţu-i ţel,
Şi sprintenă, generăleasa,
Făcând instrucţie cu el
Viagra-i dă săptămânal,
Visând "baston" de mareşal.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

dorurile, ah dorurile

un pic de pâine, un strop
de apă, o fereastră cât cerul
pentru toate florile lumii – neînvinse
o cămaşă de schimb şi
cu un creion în chip de baston alb
aş colinda noiembrie
de la un capăt la altul

fiecare zi este o uşă, unele vor fi ninse
altele adumbrite, ceţoase, însorite
una anume de-aş nimeri-o
cea spre dorurile… ah, dorurile mele
încărunţite…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea şi a fi prea bătrân

Mireasa, cu părul alb, vine-ncovoiată pe baston,
Paşii ei şovăitori au mare nevoie de-un susţinător.
Pe-aleea bisericii, zâmbind c-o gură fără dinţi,
Călare pe-un scaun cu rotile, se-apropie mirele-ncetişor.

Ce-i cu acest cuplu de bătrânei, mă întrebi?
Ei, vei afla, cercetând foarte-atent acest caz aparte:
E vorba de-o pereche conservatoare, o speţă specială,
Care-a tot amânat nunta, aranjându-şi viitorul ca la carte.

poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ipostază oarecare

Era un cântec de călătorie
auzit pe drumuri în mijloacele de trasport,
era o nepăsare mută, firească
pe care-mi sprijineam crezul.

Erau ochii privind undeva departe
ca printr-un orizont inexistent,
în staţie poliţaiul cu baston
veghea coborârea şi urcarea
timpului pe treptele devenirii
oamenilor cu ei înşişi.

Zilele şi nopţile erau pline,
indiferenţa era la ea acasă.
Prin oraş se plimbă
una după alt cete de colindători
răzvrătidu-mi auzul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi împleticiţi

Nu am mărşăluit pe aleile POESIEI,
Am văzut îngeri mergând pe jos, unii în baston,
Meduze ieşite la plimbare, transparente vitralii,
Mângâiaţi păianjenii, sunt delicaţi,
Lăsaţi greierii să cânte, mai învaţă ceva şi furnicile,
Cineva l-a decapitat pe Narcis, n-am fost de acord,
Un frumos învins cu aripi roase, dar cine nu a pornit
Pe drumul rătăcirii nu ştie.
Omenirea este veşnicul rătăcitor.
Creatorul cel harnic, devotat, iar noi – nişte aiuriţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastonul alb

starea de poezie te poate ajuta să treci strada

ca acel baston alb ce pipăie realitatea cu nările
înmuiate în asfaltul fierbinte

eşti la marginea drumului şi priveşti cum
ţîşnesc în stînga şi în dreapta maniacii
lecturii în diagonală,

deodată se aude o respiraţie gîfîită
şi valea celor o mie de coline
se umple de vaci albastre,

o femeie cu pălărie de dantelă coboară
încet dintr-un pod de iarbă
netezindu-şi ruşinată coapsele roşii

te gîndeşti să traversezi pe aici
cît încă se mai aude foşnetul cu care
bastonul alb pipăie gleznele vîntului.

poezie de Angela Furtună din Poemian Rhapsody - Cartea Donei (2004)
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singură!

Am un rost aicea, pe pământ,
Dumnezeu în grija lui mă are!
Am copii, deci singură nu sunt
Şi, un prieten avem fiecare.

Văd un bătrânel fumând tutun,
În baston găseşte sprijinire
Şi, în timp ce-l urmăresc, îmi spun:
"Toţi avem pe lume, o menire!"

Viaţa e din ce în ce mai grea,
Dacă ai copii este frumoasă!
Întreabă, pe orişicine-ai vrea -
Ai copii, ai veselie-n casă!

Azi, prietenia vă ofer,
Inima o dau ca amanet.
Singur, nu eşti astăzi, nici stingher;
Mulţi prieteni am, astăzi, pe net!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (7 noiembrie 1998)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi fac temele

Cu piciorul sfărmat
si fruntea lovită de asfalt
de corupţia-n care
ne-am scufundat
copilul m-a întrebat
nepăsându-i de o durere
care ar fi făcut orice
matur să zbiere
de moartea să se
cutremure!
"Când îmi fac temele"....
Zărind în ochii
părintelui
de munca
câmpului
bătătoriţi
resemnarea
unui lanţ ruginit
ce tânguia
în ploii de acid

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intalnit-o

Zâmbea. Senin era ochiul,
singurul cu care zărea.
Schiopăta. Mâna cu venele umflate,
sprijinită pe baston,
avea petele maron
ale vârstei – a treia.
Maron. Ca lemnul bastonului,
încovoiat elegant şi terminat
cu un cap de pajură.
Fusese al lui. Ca şi ea.
Ca şi ea? Da.
Ciocul pajurei mângâie degetul ei arătător.
Mâna ei mângâie gâtul pajurei.
Ar fi putut amândouă zbura. Amândouă,
ca atunci când el îi arăta
cu vârful bastonului avioane
şi se prefăcea că astfel eliberează pajura
şi le mângâia pe gât cu arătătorul:
întâi pe ea, cu degetul uşor îndoit,
apoi, fâstâcit de atingere, pajura.

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris în vis

Tot ce fac e ca şi cum
Eşti cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii şi nu-i mai deschid...

Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb şi reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant

Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Şi-aţâţă focul din iad,
Pleoapele tale când cad

Şi când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Şi la mine uită-te,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!