Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Bastonul alb

starea de poezie te poate ajuta să treci strada

ca acel baston alb ce pipăie realitatea cu nările
înmuiate în asfaltul fierbinte

ești la marginea drumului și privești cum
țîșnesc în stînga și în dreapta maniacii
lecturii în diagonală,

deodată se aude o respirație gîfîită
și valea celor o mie de coline
se umple de vaci albastre,

o femeie cu pălărie de dantelă coboară
încet dintr-un pod de iarbă
netezindu-și rușinată coapsele roșii

te gîndești să traversezi pe aici
cît încă se mai aude foșnetul cu care
bastonul alb pipăie gleznele vîntului.

poezie de din Poemian Rhapsody - Cartea Donei (2004)
Adăugat de clara vieruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Marin Sorescu

Curiozitate

Ce se aude? Ce nu se mai aude?
Și când se aude, ce se aude?
Și când nu se aude, ce nu se aude?
Și de ce nu s-aude, când nu s-aude?
Și cine aude, când se aude?
Și pentru ce se aude?
Și până când?

De ce se aude ceva și nu altceva?
Ia nu se mai audă, ce se aude!
Ce-am auzit că s-aude?
Dar până când?

poezie celebră de din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Silvia Velea

Cum -i spun eu inimii că e smintită fiindcă ea crede în ceva ce nu se vede, nu se aude, nu se gustă, nu se pipăie, nu grăiește, nu ține de foame, nici de sete, nu aduce respectul omenirii și nici nu folosește vreo putere asupra ei? Eu iubesc.

aforism de
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Viorel Muha

Poezie stupidă

acopăr strada privirii
cu copertine de cuvinte
unele fără de margini
altele cu bastonul
celui care nu vede alb
stupizenia unei poezii
constă pui cuvinte grămadă
de la zdrobite imagini în cuvinte
până la cel ce nu se simte
acel ce nu vrea înțeleagă
poezia nu mai este întreagă
este stupidă, proastă și banală
de ce o mai pui pe o pagină goală
de fapt este o pagină albă
care te trimite acolo unde
nu mai ești decât tu albă
coală simplă de hărtie
este poezia mea
spuneți: ce aveți cu ea?

poezie de (iunie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ana Blandiana

Alb pe alb

Scriu cu alb pe alb
Deși știu că nimeni
Nu va putea citească,
Nici chiar eu,
După ce voi fi uitat ce am scris.
Binele este întotdeauna
Greu de înțeles –
E mai ușor accepți un eres
În paradis
Decât o jertfă benevolă omenească.

Mă încăpățânez
Să scriu alb pe alb
Deși mi se spune
Să folosesc cel puțin
Litere cu sclipici,
Când desenez ramuri de măslin
Sau fapte bune
Plictisitoare.

Dar,
Acum și aici
Nu am decât o culoare
Care poate
Să le cuprindă pe toate
Și scriu cu alb pe alb
În zadar.

poezie de din Orologiul fără ore (2016)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestiri fantastice" de Ana Blandiana este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -55.00- 41.99 lei.
Oana Frențescu

Până târziu

În respirația ta golul devine alb,
sângele se joacă de-a viața,
cuvintele ne pipăie cu ochi de orb
și glasul mângâie nesfârșirea
clipelor cu tine.
Drumul se face înalt
luându-ne existența lăuntrică
prin spații inundate de arderi.
Gândurile se lipesc de mâini
și până târziu partea ta de lumină
umple hăurile umbrei de peste zi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Plouă desuet

orașul cade de sus
într-o vitrină un păpușar se joacă
o etajeră veche cu hârtie creponată, roșu gălbejită
suspină
o firmă care face reclamă la pijamale
are un ochi chior
o bucată de rugină din felinarul timpului bunicii
este crăpată
o puștoaică cu degetul în nas se uită la un balcon
o gâdilă un picior, nu știe că este femeie
pe străzi lăturalnice se aude muzică
o nuntă se zbenguie cu croitorese și papițoi
timpul trece, este patru dimineața
se aude un măturoi, care sprijină strada
au apărut zorile și se aude, ia neamule cafeaua fierbine
te-aștept în așternutul cu dragoste, iubite

poezie de (iunie 2014)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Vis de iubire

iubește-mă femeie
o dată. încă o dată
în așternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
dorm o clipă, o clipă îți cer
iubește-mă femeie ca marea
și lasă-mă pier pe brațe de dor
în astă lungă noapte
între țipătul iubirii și foșnetul suspinelor
iubește-mă femeie
sub frunze de arțar
un ciob dintr-un suflet curat
îți dau azi în dar
lasă-mă -ți acopăr trupul fierbinte și gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte și șoapte
ești sublimul iubirii, ești dulce visare
ești taină, ești chemare
iubește-mă femeie, în mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de zidul alb

Dincolo de zidul alb e soarele
Tolănit pe lanuri verzi și pe copaci.
– Smulge-i sufletului aripele,
Tu, cel mai sărac dintre săraci.

Dincolo de zidul alb e visul
Căutat pe cărărui întortocheate.
– Hai, îngroapă-ți liniștit ucisul
Dor în inima ce încă bate.

Dincolo de zidul alb sunt mări,
Clopote, păduri, ereți și vrăbii.
– Ochii tăi trudiți și fără zări
Taie întunericul ca două săbii.

Dincolo de zidul alb e viața
În care niciun fir de iarbă nu-i stingher.
– Tu, captiv, așteaptă-ți dimineața
Și o să te urci pe scări de nori la cer.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Ploaie de primăvară

Un picur pe nas, încă unul pe braț
Și cerul sărac cu doi stropi a rămas...
Îi râde lumina cu-un sărut răsturnat
Și petecul alb e de-un timp destrămat.

Se strâng în ciorchini, spadasini, rând pe rând,
Sunt roze de lacrimi și vis pe pământ,
Ne fulgeră taină cocorii și plâng
Și-și șuieră plânsul din codrul plăpând.

Lumină și vânturi, pe cer curcubeu...
Furtună e-n lume, furtună sunt eu.
Yadarnic alb petec pe irisul mat!
E-un cer de furtună! Regina de alb a cedat...

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noapte de Crăciun

Îți aud mâinile
cum pipăie conturul viselor
și le așază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.

Se aude cum închizi ușa,
cari după tine geamantane -
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii, se scutură ninsorile,
diminețile albe de așteptare
își lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde.

Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc intre;
Moș Crăciun cu sania nopții,
Te înconjor cu daruri și sunete de stele
aflate acum pe acoperiș;
sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin și trec.

poezie de (24 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simfonie de toamnă

Lui Const. Misirliu

I

Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...

II

Boi și vaci cu răget umple
Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
Valea...

III

Ninge! ninge!... Alb e satul
Ninge!...
Ca un cântec de iubire
Soarele în nori se stinge...
Ninge! ninge!... Alb e satul
Ninge!...

IV

Câinele sub șoprul putred
Urlă...
Rar o cucuvaie țipă
Într-o dărâmată turlă...
Câinele sub șoprul putred
Urlă...

V

În odaie e o pace
Sumbră...
Greierii – artiști tomnatici -
Au tăcut, pitiți în umbră...
În odaie e o pace
Sumbră...

VI

Dogoresc cărbunii-n sobă
Roșii...
Când și când de prin cotețe
Aud cum zvonesc cocoșii...
Dogoresc cărbunii-n sobă
Roșii...

VII

Iar urâtul, - vechi tovarăș, -
Vine...
Și în liniște s-așează
Pe-ale inimii ruine...
Iar urâtul, - vechi tovarăș, -
Vine...

VIII

În pustiul meu de gânduri
Caut...
Pe la ușă vântul cântă,
Ca un solo spart de flaut...
În pustiul meu de gânduri
Caut...

IX

Răzvrătit mereu de grele
Patimi...
Îmi simt tinerețea dusă,
Îmi simt ochii plini de lacrimi,
Răzvrătit mereu de grele
Patimi...

X

Prins de zid, în taină bate
Ceasul...
Și-mi măsoară insomnia
Și durerea cu compasul...
Prins de zid, în taină bate
Ceasul...

XI

Și-ațipind pe mâini cu fruntea,
Dulce...
Despre ziuă vine somnul
Peste gene-mi să se culce...
Ațipind pe mâini cu fruntea,
Dulce...

XII

Necurmat afară ninge,
Ninge!...
Vai de vetrele în care
Focul nu mai e, se stinge...
Necurmat afară ninge,
Ninge!...
Flori se seră

Sunt flori uitate întro seră,
Cum într-un suflet tris și gol
Rămân speranțele din urmă
Din risipitul stol...

Nici o femeie nu le-atinge,
Deși au cel mai blând parfum,
Nici cel puțin nu le omoară
În pagini de album.

Când umbre din apus, prin geamuri,
În jurul lor sfios se strâng,
Par niște ochi ascunși de lume,
Ce-n taina serei plâng...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Furibund

Ca floarea de colț
În negura dimineții
Suspina acum poeții
Cu versul mort.

Ca o furtună de pelin
Ce mă poate seduce
Complexul tău dulce
Sta în carafe de vin.

Se aude o ciudata melodie
La gramofonul din ungher
Nebunii de alb acuma pier..
Vetusta și crâncena simfonie.

Searbădă amintire
Despre un trecut imund
Melancolia-i până la fund
Din frageda copilărie.

poezie de
Adăugat de Ciprian CugereanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ana Blandiana

Doina

Se aude, se aude, se aude
Din adânc, din veci, din mereu
Murmurul, sângele, gândul
Poporului meu.
Și dau mărturii poemele
Oprite pe margini de hău
Că dac-am lovit vreodată
A fost doar în numele tău.
În numele tău cuvântăm
La judecata popoarelor
Și n-am asfințit niciodată
De-o fi după voia izvoarelor.
Peste semețele piscuri,
Peste câmpiile mute,
Gândul poporului meu,
Se aude, se aude, se aude.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Alb

Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 26 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Petre Ioan Crețu

Nemeții

nu a mai nins de demult
în copilăria mea
mi s-a uscat sufletul
de-atâta așteptare
și buzele îmi sunt crăpate
gura amară
doar mama mai răzbate
din uitare
cu strachina aburindă plină cu lapte
și cu felia groasă de pâine
în mâna cealaltă
apoi îmi mai aduc aminte
de plânsul mut
la căpătâiul ei
dar și de îngerul rătăcit
în așternuturile noastre

a venit și timpul ca să mă smulg
din ideea de frunză din starea de plantă
în mormânt somnul meu alb nemeții
unde visul și rostul roții
este același
în fiecare clipă a eternității
unde luna și-a eliberat lupii pe tărâmul
celor o mie de vânturi
și unde șeful trenului anunță sec
capătul drumului

trupul tău devorat de o mie de vulturi
când tu mai întâi îți desfăceai pulpele
apoi îți deschideai încet încet sufletul

tu îmi spuneai că nu doar întunericul
este veșnic
mult mai rea și nesfârșită este uitarea
carnea bătrână fără amintiri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bujorul alb

M-am oprit,
cu picioarele înmuiate
într-un nor,
cum ar fi cel de vată,
masiv ca infinitul,
rece ca piatra.
Apoi era parfumul
și respiram peste un tufiș
cu petale de bujor alb,
Eram mică și visam
la lumina ochilor tăi.
M-am trezit
și eram alaturi de tine
lângă o tufă cu bujori albi.

poezie de (29 mai 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Acea vastă întindere deșertică, albă, cu suprafața mai netedă ca a unei oglinzi, cu acel aer alb ca laptele, uneori alb, alteori transparent, ori ambele la un loc, în același timp (nici până în acel moment nu reușiseră să-și dea în totalitate seama cum anume era, de fapt), tot ceea ce-i înconjura, părea desprins dintr-un tablou ireal, dintr-o lume de vis, de basm, fantastică, o lume perfectă, o utopie, dar pustie, monotonă, mohorâtă, lipsită de farmecul inegalabil oferit de minunățiile naturii.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O noapte lungă

O noapte lungă, un păianjen negru,
Prinzând în pânzele lui foarte întinse
Zborul meu liber, umblet somnambul
Peste acoperișurile ninse.

Tu privești în tăcere mersul lin
Cu pași mărunți pe verticală
Și mâinile tremurătoare ca niște antene
Care pipăie spaima universală.

Fă-mi un semn mă pot opri
În miezul visului încep încurc
Ziua cu noaptea și stânga cu dreapta
Și zidurile pe care urc.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.

Alb, tot mai alb

Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uși uitate deschise,
din alte vieți.

Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...

Cum? Doar mereu îl învăț
nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.

Uitarea e balsam întru toate.

poezie de din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta PasatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urechea educată este un instrument selectiv. Ea nu aude doar vibrațiile emise de laringele vorbitorului, aude și sentimentele, suferințele, durerea, greutățile, bucuria, iubirea și tot ce se află în spatele cuvintelor pe care acel om le rostește. Urechea educată evită războaiele care, altfel, ar fi putut izbucni.

în 50 de idei care îți schimbă viața
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum imposibilul devine posibil" de Robert Anthony este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 33.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook