A avea și a fi prea bătrân
Mireasa, cu părul alb, vine-ncovoiată pe baston,
Pașii ei șovăitori au mare nevoie de-un susținător.
Pe-aleea bisericii, zâmbind c-o gură fără dinți,
Călare pe-un scaun cu rotile, se-apropie mirele-ncetișor.
Ce-i cu acest cuplu de bătrânei, mă întrebi?
Ei, vei afla, cercetând foarte-atent acest caz aparte:
E vorba de-o pereche conservatoare, o speță specială,
Care-a tot amânat nunta, aranjându-și viitorul ca la carte.
poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câți am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar și cărțile pentru copii. Am și al treilea motiv: acest om mare trăiește în Franța, unde suferă de foame și de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfățișate nu sunt de ajuns, țin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că și acest om mare a fost cândva copil. Toți oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puțini își mai aduc aminte.)
Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinț, Dedicație (1943)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, bască și germană.
Vezi și citate despre superlative sau citate de Antoine de Saint-Exupery despre superlative
Mândrie de tată
Fiul meu de o zi pare destul de jigărit,
gura lui e toată numai țipete și gâlgâit;
urechile-i sunt mai mari decât ar fi nevoie,
nasul turtit și i-ar trebui parcă o bărbie.
Pielea lui e foarte roșie, ca arsă-n foc,
iar păr pe cap n-are absolut deloc.
Dar eu-s mândru, mai mândru decât oricine,
Când aud spunându-se că seamănă cu mine!
poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acest copac
Coboară și dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruiește picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu ființă vie în acest copac.
poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceaiul de la cinci fără cinci
avem fețe frumoase: nu știm niciodată
ce să facem cu ele! e plin
coșul de gunoi cu clișee fățoase și e
de o adâncime aparte, ah, e
un portal din rafie împletită ca părul
tău bălai către lumile de
dincolo de fețele noastre (?!) stinghere și plutind
în infuzii atât
de rele purtătoare ale
trăsăturilor de-o armonie aparte, cum și
ale geloziilor cuvenite, cuminți
bem ceai și simțim
strecurătoarea, petală în dinți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbind
Zâmbind cu umeri ascuțiți,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irișii albaștri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
și te învecinezi cu mine.
Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, și mă îmbrac în seară
(în singurul veșmânt ce mi-a mai rămas)
și tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul alb
Pașii mei pământeni se aștern
într-o salbă, de-un alb nesfârșit
ce se-ntinde și pare grăbit
să devină un alb de infern.
Pe întinsul, de-acum, răvășit
se înșiră, ca pe-un portativ
note scurte,-așezate naiv
într-o doină cum n-ai auzit.
Sunt doar pașii mânați de un dor
pe un drum căutat și dorit
spre un loc ce așteaptă,-ncălzit,
cu o ușă ce n-are zăvor,
unde focul pocnește-n scântei,
iar pe masă, o cană cu vin
vrea să uiți de al drumului chin,
și infernul de-afară, de-o bei.
Iar în ochii ce-arată spre ea,
raze dulci, de iubire se-ascund
și doar ochilor tăi le răspund,
într-o lume, cu totul, a ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai carte, ai parte
Cel care-a lansat întâi
Vorba asta în popor,
Dacă vrei mata să știi,
A fost mare... cartofor.
epigramă de Marian Cioacă (1989)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talent
Cum e-un tip fără pereche,
Cu multă dezinvoltură,
Tot ce-i intră pe-o ureche
Scoate-imediat pe gură!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem alb
Motto:
Te quiero
(Dintr-un cântec popular spaniol)
Poate că spre tine-ndreptasem acest gând
devenit cuvânt
Poate că spre tine-ndreptasem acest cuvânt
devenit sânge
Poate că spre tine-ndreptasem acest sânge
devenit făptură
Poate că spre tine-ndreptasem
această iubire și ură
Poate că spre tine-ndreptasem
această neființă
pe care tu ai primit-o
și tăcând zâmbind și privind
ai învățat-o să tacă
(deci să strige)
să zâmbească
(deci să plângă)
să privească
(deci să uite)
poate că tu ești viața ei
(de vreme ce-i ești
moartea uitării).
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Ultimele (1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie nu îmi pare că acest fantastic, minunat univers, acest interval imens de timp și spațiu și felurile diferite de animale, și toate felurile diferite de plante, și toți acești atomi cu mișcările lor, și tot așa, tot acest lucru complicat poate fi doar o scenă în care Dumnezeu să poată să privească luptele ființelor umane pentru bine și rău - care este părerea pe care o are religia. Scena este prea mare pentru această dramă.
citat clasic din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zoologie sau citate despre botanică
Lângă căminul din sufragerie se afla un baston uitat de vizitatorul din ajun. Era un exemplar frumos, solid și terminat cu o măciulie, care obișnuit s-ar putea numi o ghioagă ferecată. Sub măciulie, un cerc de aur, lat de doi cm care purta inscripția și datele următoare: "Lui James Mortimer, amicii săi de la C. C. H. 1884." Acest baston demn, serios, asigurator, se asemăna cu acelea de care se deserveau doctorii de altă dată.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este mai ușor să mori, decât să trăiești. În primul caz ai nevoie de-un mormânt, în al doilea, de-o viață!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Richard Fish (în apărarea unui client acuzat de tentativă de omor): Adrenalina poate fi ca un drog, nu-i așa, dr. Burns? Cunoașteți faptul că adrenalina are efectul unui drog asupra creierului?
Dr. Burns: Desigur, dar...
Richard Fish: Mulțumesc. Și în cariera dumneavoastră de doctor, vi s-a întâmplat vreodată cum să zic să vă înșelați?
Dr. Burns: Să mă înșel?
Richard Fish: Da. De-a lungul anilor, în ceea ce privește diagnosticele, v-ați înșelat vreodată?
Dr. Burns: Bineînțeles, dar... Nu m-am înșelat în acest caz.
Richard Fish: Sunteți doctor și v-ați mai înșelat, nu?
Dr. Burns: Nu mă înșel acum.
Richard Fish: Dar v-ați înșelat în trecut, da sau nu?
Dr. Burns: Am spus că da, m-am înșelat în unele situații.
Richard Fish: Și în acele situații în care v-ați înșelat, erați conștient de acest fapt?
Dr. Burns (după o pauză lungă): Nu.
replici din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea vorbită
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
gândurile pe care le trimit spre el se întorc mai repede ca altadată
și-mi trec scântei șuierând în viteză prin suflet vestindu-l într-una
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
și eu fac clădiri tot mai înalte și turle
ca să-l întâmpin din vârful lor
și cu același gest cu care-mi duc palma streașină
la sprâncene așteptându-l
gândurile mi le ridic în lume
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
primele lui valuri s-au și amestecat cu varul, cu nisipul
ca-ntr-o plajă verticală
le simt împietrindu-mi sub tălpi
la șirul de cărămizi încă roșii pe care stau înălțat
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
zi de zi,
noapte de noapte,
soare de soare,
stele de stele.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe băncuța de la poartă
Gârboviți, cu părul nins,
Bătrânei bătuți de soartă
Își vorbeau cu glasul stins
Pe băncuța de la poartă.
Dorul aprig i-a cuprins:
Își chemau copii-îndată,
Gârboviți, cu părul nins,
Bătrânei bătuți de soartă.
Tot sperau vorbind în șoaptă,
Dorința li s-a încins,
Au plecat încet la toartă
Și mâine îi mai așteaptă
Gârboviți, cu părul nins.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagină de lume
Stau gânditor pe-un scaun, nemișcat, aton
Avalând tot ce-i în jur; imagini unicate,
Căci fiecare clipă-i alta, un abandon
De ce a fost, înspre a fi... și oricui c-o altă parte!
Absorb avid momentum, căci e cât încă "sunt"
Și vreau să-mi fac colaj de-un film în mii de cadre,
Pe rola cu al meu rol pe-o coajă de pământ,
Ce-i voi fi condiment... raclă-ntre candelabre!
O fadă mângâiere o am, fiindcă mă știu
Că-s lume cu de-ai mei și va dispare toată
Odată, căci deodată am fost toți fată, fiu
Și lumi ce-au fost, vor fi cum spițele pe-o roată!
Poate de aceea scriu, pe fila-mi... paginată...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un grook despre viață
Aș vrea să știu
despre ce-i vorba,-n fine,
în tot acest spectacol
înainte ca el să se termine.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar... nă bădăioasă
Curge din nou puritatea, se-așterne
Cum fața de masă scrobită să-mbie
Și voal de mireasă se lasă în trenă
Să spele cu cast peste țarn-adormită
Lăsând doar scaieți broderii ca pe perne
Și-arbuști pe vreun mal răsărit peste glie
Ce rupe sublim alb de fire-n gangrenă
Ițind negricioase din hula amețită.
Pe vârfuri de țambre jilave cu ciucur
De vată friantă se lasă din zbor
Un mic stol de vrăbii mereu în alertă,
Cu pene zburlindu-se-n pala de ger...
Turturele o pereche își fluieră-n flutur
Bătăi lungi de aripi cu griul de nori
Și-un câine ca umbra-n desen pe-o copertă
Tot latră aiurea pe-un câmp de alb ceaier.
Se vede din fulgi răzvrătiți într-o joacă
Frugal silueta de-un cal c-o căruță
Ce alene se-ncumetă-n spuma de alb
C-un trup cu căciulă-nfundată pe față
Ce lasă fum de-abur ajuns promoroacă
Ce-i stă pe mustață -stând drept pe băncuță
Cu biciul din negru întărit într-un dalb-
Și-n spate o dâră din lină se-ncreață.
Se aude un vuiet arar când și când
Și ochii devin gelatină sub pleoape
Și-ncet tot se crește și vânt, pudrăria,
Ce face tot alb de-un clăbuc cu săgeți
Iar zgomotu-n aer se-ascute gemând
Pe gheața-i o sticlă pe fostele ape...
În făgașuri 'ntre dune ornând sticlăria
Din ceața mânjindă răsar doi băieți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre mustață sau poezii despre chiciură
Îngerul cu o carte în mână
Trecea un înger,
pe un scaun negru așezat.
Trecea prin aer, liniștit
și mândru.
Eu îl priveam de la fereastră, cum
prin ziduri trece ca prin fum.
Primește-mi un cuvânt, strigai,
tu, îngere, împins din rai
de-un vânt stârnit, de-o apăsare
a vreunui gând cu mult mai mare.
Dar îngerul tăcea, trecea
pe-un scaun negru stând, citind
o carte veche, strălucind
în legătura-i de argint, și grea.
Trecu prin blocul nou din piață.
Trecu prin chioșcul alămiu
al stațiunii de benzină,
abstras, divin.
Primește-mi, îngere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Pâinea primește-mi-o și sarea...
Mi-apasă-n coastă înserarea.
Dar îngerul tăcea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.
Când fu în dreptul meu, strigai -
o, îngere venit din rai,
mă lasă să m-atârn și eu
de scaunul tău, de brațul tău.
Abia putui de un picior
de scaun, să m-agăț din zbor.
Astfel prin aer și prin ziduri
cu îngerul zburam și eu,
la fel cum flutură în vânt
mătasa unui steag înfrint!
Și mă răneam de-acoperișe,
de ramurile verzi, piezișe,
și mă izbeam de stâlpii lungi,
de cabluri și de sârme și de dungi...
Mă desprinsei de sus căzând
în piața înserată, liniștită.
O, el se-ndepărta zburând,
prin aer și prin ziduri străbătând
cu cartea-n mâini, citind cu patimă
necontenită.
O, el se-ndepărta și eu
tot mai vroiam să-l văd, prin seară.
... Dar el s-a dus alunecând,
împins în rai ca de un vânt,
sau, poate, de-apăsarea unui gând
cu mult mai mare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, citate de Nichita Stănescu despre crengi, poezii despre benzină sau poezii despre argint
La nunta Pirandei
Au nuntașele pe ele
Tone de cercei, inele,
Că, privind acest tezaur
Spui că nunta e... de aur.
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean (2006)
Adăugat de Ștefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tezaur sau epigrame despre cercei