A avea și a fi prea bătrân
Mireasa, cu părul alb, vine-ncovoiată pe baston,
Pașii ei șovăitori au mare nevoie de-un susținător.
Pe-aleea bisericii, zâmbind c-o gură fără dinți,
Călare pe-un scaun cu rotile, se-apropie mirele-ncetișor.
Ce-i cu acest cuplu de bătrânei, mă întrebi?
Ei, vei afla, cercetând foarte-atent acest caz aparte:
E vorba de-o pereche conservatoare, o speță specială,
Care-a tot amânat nunta, aranjându-și viitorul ca la carte.
poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Richard Willard Armour. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre viitor
- poezii despre religie
- poezii despre păr alb
- poezii despre păr
- poezii despre gură
- poezii despre dinți
- poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.