Poezii despre amalgam, pagina 2
Întru
Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacții de sentimente își termină existența
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.
poezie de Agafia Drăgan (martie 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
Amalgam
Bate vântul, frunză-i omul,
Vântu'-i moartea, viața-i pomul.
Nemurirea doar adie,
Mișcă-a lumii grea mândrie...
Peste lume, ca o ploaie,
Cad din suflete gunoaie
Și se-așază pe tristețe,
Așteptând ceva să-nvețe.
Fulgi se-aștern pe inimioară,
Înghețând-o-a mia oară...
A apus lumina-n minte,
Bezna e tot mai fierbinte...
Seacă un ocean de lupte
Pentru câte sunt făcute
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre siguranță
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre ocean
- poezii despre mândrie
Întru
Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacții de sentimente își termină existența
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.
poezie de Eugenia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs
Se întoarce acasă, iar târziu
Și n-are paisprezece ani
Și ai ei îi acceptă timpuriu
-Că nu-s defel orbi- puritani,
La anacronism nelibertin,
Model de-o lume revolută,
Cum artefactul cartagin
Pictat; rușine netemută...
Doar nu știu; încă-i amalgam
Ce înseamnă om pretins știut,
Ce stă ca fructul de pe ram...
Sublimul măr, cu altul slut!?
Și rodul, nu se mai întoarce,
O dimineață oarecare;
Dus, dusă, jinduri să descarce,
Departe, mobilând trotuare!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre rușine, poezii despre pictură, poezii despre mere, poezii despre fructe, poezii despre dimineață, poezii despre crengi, poezii despre arte plastice sau poezii despre acasă
Demiurgul știe
Un amalgam de lacrimi și sudoare
E-ncoronarea muncii de sisif,
Când barca mi-e strivită de recif,
În căutarea unui port la mare.
De aș fi al Universului șerif,
Aceste lucruri care sunt amare
Nu vor avea sub Soare rezolvare;
Ele sunt trecute doar în catastif...
Inteligență, muncă și răbdare,
Sunt armele mele de-apărare,
Să pot lupta și-nvinge-n viață.
Demiurgul știe și mă-nvață
Cum să elimin orice frământare
Și să-mi fie viața încântare!
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muncă, poezii despre inteligență, poezii despre bărci, poezii despre Soare sau poezii despre Sisif
Viața
Cum trece viața ca un vis,
Cu zile bune, zile rele,
O umbră ce nu știi precis,
De nu-i vreun braț de imortele.
Narcoză de închipuiri,
Ca o beție de nimicuri,
Cu amalgam de izbândiri,
În lupte pline de tertipuri.
Cu-mpreunări de cromozomi,
Ce poartă-n timp întâia genă,
Și cu arici de ribozomi,
Ce se sărută prin catenă.
Prin colosalul mecanism,
Iubirea ca o endorfină,
Ne vindecă de scepticism,
Viața-n fantastică mașină.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre scepticism, poezii despre iubire, poezii despre genetică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt
sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morții,
amestecată c-un amalgam de destine
așteptând ieșiri la lumină.
tu ești în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
amețind locul și gonind spaima morții.
explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
și doar biserici din frunze mai fac slujbe.
tot cad și cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleași cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre cuvinte
Noapte extatică
în șoapte de taină se strecoară vântul
timpul deapănă povești de iubire
leagăn trainic al naturii e pământul
mănunchi de raze pătrund în privire.
un amalgam de gânduri înalț către cer
sentimentele s-au colorat în curcubeu
suntem doi în visul încărcat de mister
la flacăra iubirii ne încălzim mereu.
luna se fascinează de dragostea noastră
stelele ning lumina blândă și suavă
suntem transfigurați de noaptea albastră
în curând vin zorii pogorâți din slavă.
ne vom trezi-n miresme ca florile din glastră
sa bem nectarul zilei cu savori de agavă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre povești de dragoste sau poezii despre natură
Best friends
începutul este întotdeauna cel mai frumos moment
aș vrea ca viața mea să fie un amalgam de începuturi
reconstruite într-un monument
gravat de promisiuni
și de săruturi
am plâns când inima s-a frânt în două părți
eram proscris să bântui pe oceane
în mijlocul acestor hărți
Ahab visând în hăul
gropilor Mariane
sfârșitul este întotdeauna cel mai trist moment
rămâi cu mici frânturi din începuturi
iar timpul lasă durerea ornament
ascunsă după măști și scuturi
te port medalion
first end
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
Eu
Trăiesc, joc filmul vieții mele
Cu rol nescris, improvizez
Și nimeni nu-mi ia loc pe schele,
Unde-s urcat să pavoazez.
Sunt în mulțime, figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog... sau a tăcea.
Sunt singur responsabil d-acte
Și nu mai am vreun alt idol...
Un amalgam de artefacte
Pe scală, EU, cu cheia-mi sol.
Am câștigat multe concursuri;
Sunt zilnic "Reality show"
Scriindu-mi propriile discursuri...
Ce strig și eu primesc ecou.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre responsabilitate, poezii despre pantomimă, poezii despre intuiție, poezii despre filme, poezii despre concursuri sau poezii despre artă