Parcurs
Se întoarce acasă, iar târziu
Și n-are paisprezece ani
Și ai ei îi acceptă timpuriu
-Că nu-s defel orbi- puritani,
La anacronism nelibertin,
Model de-o lume revolută,
Cum artefactul cartagin
Pictat; rușine netemută...
Doar nu știu; încă-i amalgam
Ce înseamnă om pretins știut,
Ce stă ca fructul de pe ram...
Sublimul măr, cu altul slut!?
Și rodul, nu se mai întoarce,
O dimineață oarecare;
Dus, dusă, jinduri să descarce,
Departe, mobilând trotuare!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre rușine
- poezii despre pictură
- poezii despre mere
- poezii despre fructe
- poezii despre dimineață
- poezii despre crengi
- poezii despre arte plastice
- poezii despre acasă
Citate similare
Uscate lacrimi
Când mă mai plâng,
Mi se ciupesc din strune,
Întinse, aproape a rupe, bune
Cât încă nu mă frâng.
Când mă despart,
E ca și un ecou,
Ce se întoarce afazat...
Târziu și deformat de hău.
Când încă mai visez,
Sunt ca un curcubeu
Plin de culoare; crez
De-un arc, pe-un defileu.
Când plâns și el dispare,
S-a dus și strigăt, strună,
Culoare... pe uscat se moare...
Cum o pădure, asecând arid, sub dună.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre visare, poezii despre păduri, poezii despre prăpăstii, poezii despre moarte sau poezii despre curcubeu
Frontispicii
Cât anormal conduce, atât straniu, o lume
În detaliile-i răspândite panterestru,
Aleatoriul -afișat mereu cu aceleași nume-
Se pronunțând, se etalând fără motiv; poate doar estru
De-o divă goală... nu pentru talent,
Sau un alt motiv pretins, nici c-un abuz de expertiză
De cel mai bun -că ar fi fost, ceva student,
Dintre mulți alții... Un anonimat, în criză!...
Până la domnitori de azi, iresponsabili,
"Unici", domnind cu "nu"-ul, criticând
Pe toți ce-au fost -la fel ca ei- indezirabili
La rând și iar și iar, o cursă-n furibund...
Așa se scrie istoria în fond; nenatural,
Punând în pagini nume non valori, simple delicii,
Ușoare, fără aș merita un loc atemporal...
O lume-n anormal... 'n mințite frontispicii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre talent
- poezii despre superlative
- poezii despre studenție
- poezii despre prezent
- poezii despre istorie
- poezii despre iresponsabilitate
- poezii despre criză
Meciul tinereții
Tinerețea, sunt sigur se cumpără, dusă
Se ascunde cu ani, se rupe din altul,
Se uită, se încurcă în puzzle repusă,
Se toarnă cum drum, reînnoind doar asfaltul.
Se minte oglindă că ridu-i un ciob,
Trecând cu vederea în sfumato contur,
Spunându-se sieși că fructu-i un bob
Și tânăr e-un scor... ce se joacă-n retur.
În fond un matur, e la crud... abajur!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tinerețe, poezii despre minciună sau poezii despre maturitate
Privată fantasmagorie
Cât de necaz mi-e, că de-o să dispar
Voi lua cu mine în unicat lumii imagini
Și sunete nu vor mai fi din corul planetar,
Ce le-am doar eu în timpanu-mi fără margini.
De pier eu, sigur piere o întreagă omenire,
Cum n-a văzut-o nimeni altul, al meu tablou,
Pictat cu acetatul de colină de-a mea fire;
O prismă ce întoarce viețile-mi apuse, ecou.
Am un carrefour de trecători pereni prin minte,
Cu holograme plină; apar și redispar blajin,
Cu glas cu tot, mișcări cu ochi lucind, cuminte...
Când câte unul, câte doi, zâmbesc și pleacă, vin...
Sunt seva mea lucindă, serul meu sangvin,
Ce curge, îmi spală ce-am memorie eternă,
Cât îmi va fi, a mea, cât încă-i sunt cămin...
Că mi-o descopăr eu, în negru, c-o lanternă.
Ce multe-mi vor pieri de-al meu eter palpabil
Ce numai eu ating, e propriu', al meu feeric...
De mai găsesc, arar în noianul execrabil,
Un suflet ascultând necazul meu... vreun cleric...
... Din sputa mea de gel, ce-o țin pe gât... Din sferic...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sânge, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre planete, poezii despre negru, poezii despre mișcare sau poezii despre imagine
Colaje
E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...
Și aproape-i, doar puțin... departe!
De unde ai cuvânt să pui
Suav, de dragoste să spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...
În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc să-l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.
Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...
Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre tristețe, poezii despre spațiu și timp, poezii despre păr blond, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fugar în timp
Zile, zile fugare la rând
Avute, trecute mergând...
Nopți și iar nopți tot visând...
Pierdute, nestând, mă culcând.
Ore și ore muncind
Avute, vândute, servind...
Crezând câștigate... trăind
În calcul înscrise... murind.
Anii și ani se serbând
În toast bucurați de... trecând
Uitați că s-au dus spre nicicând
Doar martoră, oglinda... văzând.
Timpul ca timp existând
Unicatul ce ești invocând
Ceas ce n-ai cum întoarce, întorcând
Infinit, n-o să ai... te ducând.
Vis și doar vise visând
Amintiri ce ai trăit memorând
Poți intra în aieve, invocând
Bucuria de tânăr... furând.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre ore, poezii despre noapte sau poezii despre infinit
Circuit închis
E "n-are"
pe stradă,
nici pentru mâncare
și-ar vrea să fumeze
... și n-are țigare
și face paradă
ținând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are rușine.
Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scutește din greu
și ban nu-l mai costă
și munca-i corvoadă...
și ciclu-i mereu
o viață onestă
de bun... derbedeu.
E totuși e-o hibă;
că nu mai rezistă,
s-a dus și nevastă,
copiii nu-l vor...
din casă colibă
și-a luat, c-a vândut-o
pe spirt
din canistră...
soți-a bătut-o
și altă năpastă;
s-a dus ajutor
și nu-i loc de vis,
că pat nu mai are
și casa-i un birt
și boala-i în floare...
Circuitu-i închis!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre mâncare, poezii despre fumat, poezii despre flori, poezii despre căsătorie sau poezii despre copilărie
În taină
m-aș întoarce acasă
târâș
pe sub talpa copacilor
pe sub prispă
să nu mă simtă iasomia
și salcâmii schimonosiți
de tristețe
m-aș întoarce acasă
tiptil
pe dedesubtul pietrelor
să nu mă latre câinii
să nu mă vadă infinitul bătrânilor
cu fața la rădăcini
cu gâtul sugrumat
de jale
m-aș întoarce acasă
în taină
să mă recunosc într-o apă
într-o fântână de ulm
în căpițele de fân
în căpestrele cailor
m-aș întoarce acasă în genunchi
tânjind după mine
toată copilăria
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre copaci, poezii despre cai, poezii despre bătrânețe sau poezii despre apă
Visul zilelor de-o vară
Când timpul vara și-o sfârșește
Și rece începe să devină,
Parcă te uită, se perimă...
De zile lungi ore îți scutește.
Și florile înspre fruct promise
În obraji și părul ce-ți mlădie,
Se pierd cum puf de păpădie
Și-și cern din nuanțele deschise.
Iar visul, lung de la început,
Așa cum vara nesfârșită,
Tot o vacanță-i, pierde aripă,
De zborul de atât trecut.
Iar de-s și eu întreg, natură,
De ce nu pot să fiu iar vară,
Cum pomi de vârstă milenară...
Mobilă nu-s!... Nu-mi dau căldură?
Mă cer să fiu un vis de-o vară,
Mă fredonând cânt, ciocârlii,
Întins cum rodul de câmpii...
Să mă culeg mereu, iar, iară.
Oricum, voi fi cenușă în holde
Rostogolit în pic de râuri,
Pegas, fără călări, nici frâuri...
Un gând... eternelor Isolde.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre vârstă, poezii despre trecut, poezii despre râuri sau poezii despre păr
Să ajungem acolo unde vrem înseamnă o calibrare a riscurilor, o voință extraordinară, dar și o capacitate de a întoarce fără regrete spatele pentru a ne întoarce în siguranță la baza muntelui.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre siguranță sau citate despre munți
Întoarcerea
Cine ești tu care-mi tai
Nopțile din vise?
Îmi ștergi urmele. Și-mi dai
doar frânturi ce mi se,
Mai perindă câte-un ciob
Ca printr-o oglindă
Toată viața-i un scrânciob
Agățat de-o grindă
Parcă mi-a luat cu totul
Nu știu cine, nu știu cum
Nevăzut un înger potul
Si-s sărac acum
M-aș întoarce dar nu știu
Care e cărarea
Mi-am dus viața-ntr-un pustiu
Numai cu spinarea
Am căzut din altă lume
Legănat de unde
Și ce greu e să știi cum e,
Să nu poți răspunde!
Deschid ochii și vă văd
Pal și translucid
Ne pândește un prăpăd
Veșnic și lucid
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sărăcie sau poezii despre ochi
Soral
Se îndepărtează iar, încet, amorul Soare,
Făcând mângâieri calde doar amintiri, regrete
Ca din covorul verde culori maron discrete
Și-apoi câmpii, păduri, golașe precum mare.
Ca pe-un elastic stă de sprijin colos, punct
Ce gâdilă nesigurul cu riscul său eliptic
De-al pierde o zi pe veci, rămas sublimul scriptic
În axioma legii de-un negru calv... cărunt.
A îndrăgostit o lume, ce-l pierde în venerații
I se trezind să-l vadă mereu, în dimineți
Să-i dea obor de suflet, de muncă, scurte vieți...
Se dăruind golașă s-o îmbrune-n irizații.
Mă simt un pic nostalgic la orice dus de vară
Ca după un tur de pistă când nu mai e putere
Îndeajuns pentru un nou start numai o vrere-
Iar finișul e aproape, neștiind.... a câta oară.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre păr cărunt, poezii despre muncă sau poezii despre legi
Ești...
Ești ca un gălbenuș de floare-n tei,
Ești ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai știu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.
Ești ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Ești roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai știu, somn n-am, îți dorm în poale
Doar când cosițe-ți simt, mă mor de TU, de bine.
Ești ca un copoțel ce-și cântă pasul lin,
Ești o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai știu de-s orb, de nu-ți văd ochii
Doar când te-adulmec și te-aș bea de amor-venin.
Ești ca dulceața de salcâm cursă din spini,
Ești ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai știu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ți fac pază, nori de-azur senini.
Ești ca un înger cu căpșor de bucle,
Ești ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai știu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând și trup îți dau... pân' n-or să mai răsufle!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre vânt, poezii despre tei, poezii despre rochii sau poezii despre nori
Clauză
M-a întrebat soarele de dimineață
de vreau să mă trezesc... la viață
și, cu ochii aproape închiși am dat răspuns
că doar o dimineață nu-i îndeajuns,
iar când o trece zi de-acum, de reapare,
îl oblig să mă trezească... până moare...
Parc-am semnat contractul... la născare?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Ruta spre singurătate
Să nu-mi invadez gând cu tristeți stau planton
Fiindcă nu știu cum de se face de-s cam părăsit;
Cum împărat sau rege ce-a urcat pe tron
Și nimeni nu-l mai vrea, doar locu-i hărăzit.
Așa-i se pare scris când te-nconjuri de-ai tăi,
E numai o nălucă crezul de împreună
Căci zborul de acasă nu are înapoi
Și lumea-i azi sihastră, nu e la braț, de mână.
Or fi adolescența sau tinerețea crudă,
Doar ele gustul aprig de castul anturaj
Și adultul egoismul de-agonisit feudă
Cu împânzit copii, feriți de derapaj?...
Iar mai târziu când pleacă și ei și ai nepoți
Este final de rută la trenul personal
Golit; rămas cușeta în care vise-ți porți
C-un aliat de-o viață?... Trecut sentimental!
Nici certitudini n-am c-ar fi la fel la toți
Dar parc-așa se-ntâmplă în lumea mea restrânsă
Și atunci mă plâng, deplâng, să știe strănepoți
Că totu-i ciclu scurt... de-o viață nepătrunsă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre singurătate sau poezii despre sfârșit
De n-ar fi gândul
Gândul improvizează astăzi... ieri,
teleportând o adiere de trecut
c-o aromă de melancolie
ce-o atingi cum pe un nor de puf
înmiresmat în iasomie,
cu îngeri,
ce nu-i știi de-au dispărut
și-ți verși un inutil năduf
pe timp, extremul inamic
ce nu se adaptează-n niciun fel;
este-un impudic gol de caracter,
infatuat, doar dând sentințe
cu fiecare pas, tac-tic
și n-are gust, nici preferințe...
E singurul model
ce nu acceptă niciun... "cer"
chiar de-ar fi rugă
veșnică, ce fiecare-ndrugă,
sperând că-ți va răspunde "fair"...
Te scalzi de-un aer de-altădat',
rămâi cu ochii ficși,
crezi în visat;
"atunci"... exiști!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie sau poezii despre existență
Atrofieri de-un cânt de lebădă
Mi-e frică să mai nasc, că și condamn la moarte
și să aud, am teamă, că sunt multele... cerințe,
iar mână țin la ochi, urât să nu deșarte
și-mi pun mănuși s-am simț, atrofiind silințe
de atingeri, rău murdare... doar gust îmi stă pe limbă,
amar de atâtea frici, ce viața mi le plimbă.
Stupid, tot se termină de abia înspre jumătate,
peste, doar fiind un fel de extins, în privilegiu,
de-o întoarcere, din nou, la iar singurătate...
cum portativ de note; "do"-i cap... sfârșit, solfegiu.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre plimbare, poezii despre pedeapsa cu moartea, poezii despre naștere sau poezii despre lebede
Lacrimă în... "Purple rain"
Stă soarele-n "purple", cu sufletul stins
De-o rază răsfrântă de-un luciu pierdut,
Rămas fără vlaga sclipirii de-un vis,
Adânc înecat... pe Univers lăsând slut.
E sunet mai gol, doar în scoici lăsând vuiet,
Ce poate într-o zi va renaște-n recifuri,
Când ploi vor dispare și "rain", doar un tunet,
Va sparge timpanele... închise cu cifruri.
Fantoma de" Prince" va renaște dansând
Pe tocuri și, tril ce va scurge chitară,
Va face amintirea, rămasă plângând,
Să învie din nou în fiori... iar și iară.
E lumea atâta de trist de perenă,
Cu atâta nedrept scris în indiferență
Și își uită că viața îi e doar o scenă
Fugară... ca mintea, pierdută în demență...
Sunt strop... "purple rain", dezbrăcat de prezență...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre ploaie, poezii despre pantofi cu toc sau poezii despre nuditate
Parcurs vital
Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viața o trăim.
Ești lume cât o viață este,
Iar viața-i lume ad interim.
Nu-i trai în viață fără lume
Și lume-i mereu alte vieți,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viață nu repeți.
Doar sunteți treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieți.
Trăiți crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreți!
Cursul de-o viață îl face-o lume,
Din neștiute alte vieți,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeți!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre viață, poezii despre religie, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre religie, poezii despre rai sau poezii despre drumeție
Nu te-am cunoscut niciodată
deschid fereastra
în fiecare dimineață
o dimineață oarecare
îți simt parfumul
când privesc un fluture rătăcit
soarele strălucește uneori
atunci știu că zâmbești
alteori plouă
presupun că e doar lacrima ta
nu te-am cunoscut niciodată
iubito
poate doar într-un vis fără țărm
dar când deschid fereastra
în fiecare dimineață
o dimineață oarecare
îți simt parfumul
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi