Întru
Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacții de sentimente își termină existența
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.
poezie de Agafia Drăgan (martie 2019)
Adăugat de Agafia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Agafia Drăgan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.