Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Amalgam

Bate vântul, frunză-i omul,
Vântu'-i moartea, viața-i pomul.

Nemurirea doar adie,
Mișcă-a lumii grea mândrie...

Peste lume, ca o ploaie,
Cad din suflete gunoaie

Și se-așază pe tristețe,
Așteptând ceva să-nvețe.

Fulgi se-aștern pe inimioară,
Înghețând-o-a mia oară...

A apus lumina-n minte,
Bezna e tot mai fierbinte...

Seacă un ocean de lupte
Pentru câte sunt făcute

Să păstreze-n siguranță,
Fericirile în viață.

Înflorește veșnicia,
Odată cu poezia...

Ce miros plăcut emană,
Re-nvierea dintr-o rană.

poezie de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Fructe și frunze

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldați răniți întâia oară,
Și frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de știre despre lupte
Cu miros de fructe.

Soldați răniți întâia oară de cartușe
Își iau pistolul fabricat din lemn de ușe,
Și frunze înverzite a păpușe
Ne-anunță despre fructe
Cu miros de lupte.

În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tușind un domn,
Și frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morți iubiți întâia oară,
Și frunze-nverzite-a moară
Se nasc din fructe
Cu miros de lupte.

poezie de
Adăugat de Cristina MocanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Îmi repetau a mia oară

A scuturat vântu' salcâmu-aseară
Și nu m-am bucurat de-a sa mireasmă
Și nici pe buze, picuri de agheasmă
Nu am simțit ca-n altă primăvară!

Am vrut s-adun din florile de ceară
Pierzându-mă în a nopții fantasmă,
A scuturat vântu' salcâmu-aseară
Și nu m-am bucurat de-a sa mireasmă!

În trupu-mi cu ninsori se-nfinse-o gheară,
Ochi mari mă-acopereau cu caldă asmă,
Voiam cos la-altar catapateasmă...
Dar clopote-mi spuneau a mia oară:

A scuturat vântu' salcâmu-aseară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?

Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?

Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?

Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?

Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?

Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???

Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!

Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?

Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ei nu-s din picăturile de ploaie...

aproape fabulă

Suntem o lume plină de cuvânt,
Lăsat, ne zidim cu el iubire
Și să trăim cu drag și dăruire
Fată de tot ce poate fi mai sfânt.

O altă lume, tot la fel de sfântă,
Poate cea mai curată dintre ele,
În care, loc, au prea puține rele,
E lumea celor care nu cuvântă.

Și negreșit, sămânța vieții, apa,
Furând câte ceva din amândouă,
Cu picături de ploaie și cu rouă,
O altă lume, marea, o adapă.

Pe fundul ei, tăcute ca o stâncă,
E lumea picăturilor modeste,
Mai fără de păcat și mai celeste,
Stau cufundate-n liniștea adâncă.

Urcând ușor, o simți într-o trezire
Și agitată cum lovește malul,
Iar peste toate stăpânește valul
Precum un călăreț, peste oștire.

Și tocmai sus, pe val, stau cocoțați,
Și inactivi și fără greutate,
Doar cu plăcerea de-a fi duși în spate,
Tot felul de nocivi și de ratați.

Ei nu-s din picăturile de ploaie,
Sunt doar o pleavă, frunze, putregai,
Ușor plutind și prinși precum un scai
Pe haină, într-un cuvânt, gunoaie.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mama e raza mea de lumină

Mama este o rază de lumină.
E ființa care mi-a dat viață,
Are inima curată și senină
Și m-a legănat cu drag în brațe.

Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Și ma învățat -l aștern pe foaie.

Mama este ca pomul care înflorește primăvara,
Ca floarea care înflorește în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă și senină.

Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.

poezie de (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vantul

Peste lume peste sate
Vântul bate cu puteri
Ridicat mă simt de umeri
Căutând ziua de ieri.

Din cohorte și ulcele
Dăngănit de spart cuvânt
Vântul bate cu putere
Și îmi dă și mie-avânt.

Mă învăluie cu patos
Lunge brațe de eter
Vântule de unde vii?
Nu sunt singur azi pe lume
Și nici mâine nu voi fi.

Ridicat mă simt de umeri
Râd de ziua cea de azi
Peste lume, peste sate
Vântul bate!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă scuturi pomul, prima oară cad fructele cu viermi, a doua oară cad frunzele, a treia oară cad poamele bune.

aforism de (21 mai 2011)
Adăugat de Daniel GreceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Costel Zăgan

Împreună suntem Întâi Decembrie

Câmpia Libertății iarăși înflorește
cad amintirile ca niște fulgi
natura simte Doamne românește
din cer când stele parcă smulgi

Cad amintirile ca niște fulgi
Unirea Națiunea a făcut-o
și toți copacii înalță iată rugi
nu-i zică limbii tale muto

Unirea Națiunea a făcut-o
natura simte Doamne românește
lumii întregi i-ai spune poate muto
însă Câmpia Libertății înflorește

Cad amintirile ca niște fulgi
din carne cântece când smulgi

rondel de din Cezeisme II (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tindem

Tind vorbesc mai mult despre greșeli –
Despre greșeli pe care le tot repetăm!
Atât eu, cât și tu, ce să mai discutăm?
E evident că suntem plini de îndoieli!


Tinzi vorbești mai mult despre tristețe,
Iar eu, tind te contrazic când spui:
viața-i grea și că suntem ai nimănui,
Că nu există fericire după tinerețe!


Eu tind cred că, de fapt, după tinerețe,
Nu există doar fericire, ci și nemurire!
Cât despre viaț㠖 este vorba de gândire...
Normal că-i grea, când ai mai multe fețe!


Nu toți știm ce vrem de la viață,-i cert,
E mai ușor spunem că-i nedreaptă!
Nu că ar fi ușor să mai urcăm o treaptă,
Spre ceea ce, unii, numim "concret"!


Tindem avansăm mai lent, ce-i drept –
Nu-i de mirare că ne place amânarea!
Neștiind că suntem precum lumânarea
Și că, de multe ori, ne stingem pe nedrept!

poezie de din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nemurire

Sfârșitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârșitu-i nemurire.

Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ți arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt și-o adulmec,
O simt și-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.

Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aștepta
O clipă-n puls față de alții.

Nu vezi?
Sunt om, sunt muritor,
Sunt o străină;
Căci nici eu nu mă cunosc.
Sunt lipsă, sunt absență,
Sunt soarele fără lumină…
Și vreau s-o caut, să o găsesc
Mi-e dor strălucesc!

Miros de cetină arzând,
Sunt vânt.
Miros de fân uscat,
Sunt rădăcina sub copac.
Miros de ramură de tei,
Sunt pleata salciei.
Miros de acasă,
Sunt bunica țesând la fereastră.
Miros de viorea târzie,
Sunt poezie.
Miros de copilărie,
Sunt eu, sunt veșnicie...

poezie de
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Rodica Nicoleta Ion

Tomnatică

Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!

Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...

Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.

Cer cenușiu... și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tomnatică

Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!

Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...

Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.

Cer cenușiu.. și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Liniștea ninsorii

Albă liniște aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.

Nori cuminți din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliți, încet se-aștern,
Cad în dulce agonie.

Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul și-a găsit odihnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Dispută

Zise pomul:
- Eu-s ca omul-
Un reproș, un apropou
îmi faci și un ecou
Duce vorba-ți mai departe,
Ți-o despică, ți-o împarte,
Printre crengi, în mii de șoapte
Răspândindu-se în noapte.
Zise vântul:
- Eu, cuvântul
Când îl șuier printre dinți,
Îți scot frunzele din minți
Și îți pleacă-n lume toate
De zici că sunt apucate.
Zise pomul:
- Eu te port pe crengi în zbor,
Tu adie mai ușor!
Zise vântul:
- Eu o să zbor mai încet
Și mă mut înspre brădet!
Știți ce-au zis pomul și vântul,
Dar nu-și vor ține cuvântul
Cât e lumea și pământul!

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Cronică

Se crede că
Există poezie
Dinainte de Homer
De fapt se știe cert
Un fior de viață
E poezia
Ce curge
Din poarta
Inspirației selecte
Peste suflete
Peste ere
Peste conștiințe
Peste galaxii
Și asta cu siguranță
În felurite ipostaze
Ca înflorească veșnic.

poezie de (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu există scuză-n lume...

Frumusețea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdității, printre semeni, nu pici teste
Și, în loc adâncești golu'-n tine și în lume,
Tu, din viață, prin iubire, reușești -ți faci un nume.

Ăsta-i drumul care duce spre lumina dezrobirii,
Singurul care te-ntoarce de pe calea rătăcirii:
Bunătatea, simplitatea, dragostea, credința, zelul
De-a te rupe din mulțime, nemuririi-ai urma țelul.

Restul sunt doar aparențe, amăgiri alambicate
Și făcute să îi pună sufletului bețe-n roate.
Nu-i nici pe departe viața cum o vede omul care,
S-a lăsat pradă ispitei de-a trăi în hibernare.

Nimic nu-i ceea ce pare, din câte vânează gloata.
Răul e hrănit de om, nu este de vină soarta.
Nu există scuză-n lume pentru ce e rău sau bine.
De noi toți depind acestea. Și de mine, și de tine.

poezie de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asumare

Mă las în voia ta, dar știi tu oare
Cum întorci o viață rătăcită
Din bezna-i grea unde, împotmolită,
Nu mai răspunde razelor de soare?

Îți pun în palme noaptea mea cumplită,
Fără de scene negre-acuzatoare.
Doar cu speranța prinsă de visare
Și-o inimă de temeri chinuită.

Nu îmi asum în caz c-o să te-nghită
Golul din mine. Nu e doar o stare,
Răceala mea căldura o evită.

Mă las în voia ta la întâmplare.
Îți pun în față-o rană de elită,
Tot ți-a rămas dorința în picioare?

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Cad suflete" de Valentin Petre

Cum bate vântul prin copaci
Și cum mai cad frunzele toate!
Și nu știu de ce plin de draci
Ești și rămâi mereu în spate?

De mână-aș vrea te mai țin,
Dar, mă refuzi, că ții umbrela,
Înjuri și sudui din senin,
Că ți-a udat ploaia flanela.

În papură-mi tot cauți nod,
Că merg prea iute nu-ți convine,
Misterul nu pot -l deznod:
De ce-ai mai vrut mergi cu mine?

Suntem bătrâni și e firesc,
ne cărăm mai greu carcasa.
Îmi vine, zău, te plesnesc,
Sau s-o invoc pe-aia cu coasa,

Dacă tot zici că nu mai poți.
Rămân calc eu frunze moarte
Pe-alei, de mână cu nepoți
Și-o să te plâng, prin ploaie, foarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ca și voi...

Mi-e împietrirea sânge de reptilă
Și-asemenea îmi pare azi tot omul,
Sau poate că, așa dorește Domnul:
De noi, s-ajungem ne fie silă.

Mă simt în suflet mic, precum atomul...
Întreaga lume-mi pare instabilă.
Și nu mai văd din cer un strop de milă,
Din ignoranță ne-alunge somnul.

Tot ca și voi, stăpân sunt peste zile,
Dar beznele îmi domină trăirea.
Mi se reflectă iadul în pupile —

Același foc vă domină privirea.
Din cartea vieții noastre smulgem file,
Pe-acelea unde-i scrisă nemurirea.

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook