Mioriţa

Eminescu săracul!

Alo Anna Frank Aici România Cine-i acolo
Iar ne bruiază extratereştri
O fi sau n-o fi secu
Aceasta-i întrebarea
Păi vă lăudaţi c-o scoateţi la capăt singuri
Aşa-i aşa-i
Soarta noastră-i singurătatea
Vezi Mioriţa şi celebrele doine
Or fi celebre pentru voi românii şi alte popoare migratoare
Care v-au sondat începuturile izvoarele şi aurul
Şi ăla înnegrit de supărare şi Dorul vostru (inter)national
Şi unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre-a cunoaşte
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte
Da tot Eminescu săracul
Sărac dar Român
Am zis
Şi cu asta am rămas

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (11 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La cruciţa bradului,
Suntu-şi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropaţi
În strunguţa oilor,
În jocuţu mieilor.
O, drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma speranţelor

degeaba mai încearcă Făt-Frumos să iasă din somnul raţiunii cu paloşul curat şi Ileana Cosânzeana pe umeri
degeaba a cântat toată noaptea la stână ca un cioban de oameni cu fluierul înlăcrimat de Mioriţa imanentă
cioban de oameni cu faţă de supererou sau de hipererou sau de megastare
cioban de oameni căzut în dureri de nebănuit care priveşte tremurând şi năduşind focul în noapte
degeaba negeneraţia barbară şopteşte prin stână din negură ca o iluzie din adânc
degeaba vor aduce prea frumosul lor sens de izbândă în faţa urâţăniei şi a minciunii
până în zori din turma de oameni vor cădea multe poezii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te priveam

Eu te priveam cu ochii mei violeţi,
parcă aş fi urcat cu pioleţi,
pe o stâncă foarte dură şi înaltă,
eu sunt mai rece, tu eşti foarte naltă,
că am trăit cam optzecişi cinci la sută
dintr-o viaţă, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache şi cu Rudy,
mă porecliră puştii Paparudy.
Toţi dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se ştie.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Mioriţa,
cine a scris-o? Poate morăriţa.
Că ea e cu fuiorul şi fiorul,
Furoul ei, durerea mea şi dorul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea

Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...

Când mă ninge, când mă plouă
Şi-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...

Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.

Şi când rănile îmi sânger
Roşul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia o sută plus

De-o sută de ani mă nasc întruna
Pe Câmpia Română
Pe crestele Munţilor Carpaţi
Marea Neagră îmi ştampilează
orice nostalgie europeană
Cu Doina şi Mioriţa
îmi tratez
orice junghi metafizic
Nu-mi pierd vremea
decât atunci când
n-am încotro
Punctele mele cardinale
sunt
Rusia America Dumnezeu şi Franţa
Dacă n-aş avea atâtea datorii
aş renunţa
cu drag
la toţi banii
Cu toate
că

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Sub cruciţa bradului
Sunt duşi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:

O să-l taie, o să-l puşte,
O să-l puie-ntre ţăpuşte.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frăţiorii mei,
De să-ntâmplă să mor eu,
Săpaţi-mi mormântul meu
Nu în verde ţintirim,
Că-ntre morţi voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuţu mieilor.
O, drag, fluieraşul meu,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Trecu-ş tri păcurărei
Cu oile după ei.
Tăţ ş-îs fraţ şî verişori,
Numai unul, cel mai mic,
P-acela că l-o mânat
Cu găleata la izvor,
Pănă ce s-a fa` zăpor.
El de-acolo şi-o strâgat:

- Măi fârtaţi, măi verişori,
De s-a văjî eu să mor,
Voi unde mi-ţ îngropa?
În staolu oilor,
În jocuţu mieilor.
Ş-un miel mi-l puneţi la cap
Şi trâmbiţa pă mormânt.
Când a sufla câte-un vânt
Trâmbiţa a trâmbiţá
Şi mielucu a zbiera.
- Da voi, oi, cum mi-ţ cânta?

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bejanie

bat clopote-n biserici goale
pe unde-or fi acum enoriaşii
de dorul lor înlăcrimaţi
coboară din icoane să se roage sfinţii

nu se mai aude ciripit
peste tăpşanele despădurite
degeaba plânge mioriţa
pierdută-i turma dacă moare baciul

unde e larma de copii
pe coşuri nu mai iese fumul
a îngheţat până şi vântul
prin satele tot mai pustii

în cimitire părăsite
înţeleneşte glia peste mormintele uitate
şi-n gol privesc strămoşii
căci nu mai vine nici-o lumânare

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Mărgu-şi, mămulică, mărg,
Mărgu-şi tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-aşa zâce:
- Staţi, fraţilor, să vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
Numa el o zâs aşa:

- Hei, tu, frăţiorii mei,
Numa eu când şi-oi muri,
Pă mine mi-ţi îngropa
Dân vârvuţu muntelui,
De-a umbruţa bradului;
Din locuţ de copârşău
Puneţi scoarţe de durdzău,
Şî din locuţ de sălaş
Puneţi scoarţă de bohaş;

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!