Te priveam
Eu te priveam cu ochii mei violeți,
parcă aș fi urcat cu pioleți,
pe o stâncă foarte dură și înaltă,
eu sunt mai rece, tu ești foarte naltă,
că am trăit cam optzeciși cinci la sută
dintr-o viață, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache și cu Rudy,
mă porecliră puștii Paparudy.
Toți dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se știe.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Miorița,
cine a scris-o? Poate morărița.
Că ea e cu fuiorul și fiorul,
Furoul ei, durerea mea și dorul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înălțime
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre oi
- poezii despre ochi
- poezii despre loterie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.