Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Sub cruciţa bradului
Sunt duşi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:

O să-l taie, o să-l puşte,
O să-l puie-ntre ţăpuşte.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frăţiorii mei,
De să-ntâmplă să mor eu,
Săpaţi-mi mormântul meu
Nu în verde ţintirim,
Că-ntre morţi voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuţu mieilor.
O, drag, fluieraşul meu,
Puneţi-l la capul meu;
Când or sufla vânturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Şi dragilor oi cornute
Cum mi-ţi căuta prin munte!
Şi dragilor mieluşei
Cum mi-ţi căuta prin văi!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La cruciţa bradului,
Suntu-şi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropaţi
În strunguţa oilor,
În jocuţu mieilor.
O, drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârful muntelui,
Oi, linu-i lin, (refren)
Sub cruciţa bradului,
Erau trei păcurărei
Cu oile p-îngă ei.
Păcurarii ţin un sfat,
Pre cel mai mic l-au mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat,
Dar grea lege i s-o dat:

Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţepuşte.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu,
Nu mă-ngropaţi în temeteu,
Nici în verde ţintirim,
C-acolo voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În jocuţu mieilor.
Şi drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu.
Când or sufla vînturi grele
Să-m fluere hori de jele.
Săracele oi cornute,
Cum m-or căuta pre munte;
Şi dragi, mieluşeii mei,
Cum m-or căuta şi ei.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Sub cruciţa bradului,
Suntu-şi tri păcurărei
Cu oile după ei.
Păcurarii o ţinut sfat,
Pă cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat
Lui grè leje i-o picat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fărtaie.
El numa şi-o zâs aşe:

- Iar dragi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla să mor eu
Săpaţi-mi mormântul meu
Da` nu-n verde ţintirim,
Că-ntre morţi oi si străin;
Ci-n locu găleţilor,
În ţărcuţu mieilor.
În locuţ de copârşeu
Beliţi coajă de durzău;
În loc de pânză pe obraz
Beliţi scoarţă de buhaz;
În locuţ de lumninele
Sunt muguri şi mlădiţele.
Iar drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
De s-o-ntâmpla vânturi grele
Eu să-mi trag una de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Stau toţi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuşte, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuşte,
Or să-l pue-n trei ţăpuşte.
Da el numa ce-o strigat:

- Hei, măi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla şi-oi muri
Pe mine mă dă-ngropaţi
În strunguţa oilor,
În locul găleţilor,
În ţărcuţul mieilor.
- Da` cine mi-o fi popa?
- Graurul când a cânta.
- Şi-apoi cine m-a jeli?
- Codrul când s-a veşteji.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineaţa lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frăţiori
Şi unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleţi la mână.
Până apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fârtaie.

- Fraţilor, fârtaţilor,
Pe mine nu mă-mpuşcaţi,
Numai capul mi-l luaţi
Şi pe mine mă-ngropaţi
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneţi,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuţu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuţu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m-or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m-or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la fraţi;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Pă uliţă, printre văi,
Se duc trei păcurărei.
Ei o prins a să sfădi
Şi o prins a vorovi:
- Pă unu l-om omorî.
Da el numa şi-o strâgat:

- Că voi de mi-ţ omorî,
Tăt pe mine m-astupaţi
În ţărcuţu mieilor,
În staolu oilor;
Şi voi numa că îmi puneţi
La picioare fluier mare
Şi la capu` trâmbiţa-re.
Şi când vântu şi-a sufla
Trâmbiţa şi-a trâmbiţá,
Fluieru şi-a fluierá,
Şi numa şi-or audzî
Oile cele cu lapte –
M-or hori mărgând pă sate;
Oile cele cornute –
M-or hori vara pă munte;
Cele biete miorele
M-or hori vara cu jele.
- Hei, tu, biete miorele,
Spune-ţi cătă mama me-le:
V-a-ntreba mama de mine,
Spuneţi că m-am dus la bine,
Că numa m-am însurat,
Şi eu numa mi-am luat
Tăt o fată de-mpărat,
Să nu sie cu bănát.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Trecu-ş tri păcurărei
Cu oile după ei.
Tăţ ş-îs fraţ şî verişori,
Numai unul, cel mai mic,
P-acela că l-o mânat
Cu găleata la izvor,
Pănă ce s-a fa` zăpor.
El de-acolo şi-o strâgat:

- Măi fârtaţi, măi verişori,
De s-a văjî eu să mor,
Voi unde mi-ţ îngropa?
În staolu oilor,
În jocuţu mieilor.
Ş-un miel mi-l puneţi la cap
Şi trâmbiţa pă mormânt.
Când a sufla câte-un vânt
Trâmbiţa a trâmbiţá
Şi mielucu a zbiera.
- Da voi, oi, cum mi-ţ cânta?
- Măi stăpâne, stăpânele,
Ia, de cînd tu-ai adurnit
Noi la pripor n-am ieşât.
Până-n dalba primăvară,
Când om ieşî la izvoară
Şi ne-om paşte floricele,
Şi ne-om făta mieluşăle;
Mieluşăi cu coarne-ntoarsă,
Cum i oaia mai frumoasă.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Mărgu-şi, mămulică, mărg,
Mărgu-şi tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-aşa zâce:
- Staţi, fraţilor, să vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
Numa el o zâs aşa:

- Hei, tu, frăţiorii mei,
Numa eu când şi-oi muri,
Pă mine mi-ţi îngropa
Dân vârvuţu muntelui,
De-a umbruţa bradului;
Din locuţ de copârşău
Puneţi scoarţe de durdzău,
Şî din locuţ de sălaş
Puneţi scoarţă de bohaş;
Şi de-a mâna de-a dreaptá
Tăt îmi puneţ trâmbiţa,
La cap puneţ găleata;
Şi de-a mâna de-a stângu
Tăt îmi puneţ fluieru.
Când vântu şi-a sufla,
Trâmbiţa a trâmbiţá,
Fluieru a fluierá,
Găleata a suspina
Că nu mulgeţ în dânsá.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Trei păcurărei,
Hai corinde (refren)
Trei turme de oi
La munte suiră.
`Nainte ieşi-ră
Fată de maior
Cu brâu gălbior.
Zâs-o cel mai mic:
- Hai, fraţi, s-o luăm!
- Voi de-ţi vi lua-ră
Noi te-om împuşca-ră.
- Voi de mi-ţ puşca-ră
Voi mi-ţi şi-ngropa
La stâna de oi,
La jocuţ de miei.
Lancea me ce dulce
Mni-o puneţi de cruce;
Flueru cel drag
Mni-l puneţi de steag.
Oile-s cornute,
M-or plânge la munte;
Oile-s bălăi,
M-or plânge pă văi.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Mărgu-şi [trei] păcurărei
Cu oile după ei.
Cel mai mare-i văr primar.
Cel mai mic o rupt şi-o zâs:

- Hei tu, frătiulucu meu,
Numa eu când oi muri
Pă mine că să mă-ngroape
Din strunguţa oilor,
Su` fundu găleţîlor,
S-aud zinu ciuruind
Şî mândrele tropotind.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poporul meu a tot fost dus
cu oile cu caprele
cu marile cornute
la întoarcere era mereu mai mic
mai obosit mai asemănător
fiinţelor păstorite

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (cu urme de invidie): Ei, lasă, băiete, că ne cumpărăm şi noi farfurie supersonică! Aşteaptă numai să fete oile...
Baciul (lasă telescopul): Oile? Că bine zici!... Oile! Ia vezi, mă' Romică, pe unde-i turma noastră...
ROMICĂ (se întoarce la calculator): Oile? Staţi numai să accesez programul de ciobănie... (Manevrează calculatorul.) Oile... Uite aici! Turma e pe câmpul vectorial principal, parcela cinci, tăicuţă. Înaintează păscând spre Occident... Câinii sunt pe-aproape...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiaşul cel orb priimi bucuros să intre la dânsul în slujbă. Îl puse să-i ducă tumuliţa de oi la păşune; dară avu grijă a-i spune să nu care cumva să treacă peste hotarele moşiei lui, pe locul scroafei din lăcovişta de lapte dulce, că va fi vai de capul lui, şi va pierde şi oile. Fiul împăratului se făgădui că va asculta de cuvântul orbului; dară chiar în ziua dintâi trecu, şi oile, păscură iarba cea mare şi moale ca mătasea ce se afla pe moşia scroafei cu nesaţ. Când veni seara acasă, laptele ce deteră oile fu de-ajuns pentru amândoi, şi încă rămase. Orbul se minună şi zise fie-sei să se ia după dânsul a doua zi şi să vază d-a minune ce face argatul. Cum plecă cu oile argatul în dimineaţa următoare, fata făcu precum îi zisese tată-său. El se duse drept, ca pe ciripie, tocmai pe moşia scroafei cu oile la păşune. Fata se sperie, dară se piti şi tăcu din gură, să vază ce se va întâmpla. Ce să vedeţi d-voastră? Unde veni scroafa cu o falcă în cer şi cu una în pământ, şi năvală la argatul orbului să-l sfâşie, şi mai multe nu. Fiul împăratului sta ţanţoş cu paloşul în mână, şi se luară la luptă; şi lupte-se, şi lupte-se, până ce amândoi obosiră de abia se mişcau.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzându-mă că tac, el mă privi cu luare-aminte. - Apoi eu mă duc să-mi pot oile... îmi zise el cu hotărâre. Şi urnindu-se din loc, începu a-şi târâi iar ciubotele grele, îndemnând cu băţul alb oile spre dumbrăvioara de la malul Siretului.

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu conduce aşa de bine oile, o să-l conducă şi pe om.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Sy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri

câmpul era azi ca o imprimantă
de ultimă generaţie
doi cocoşi veseli şi verzi
umblau prin ochii mei
ca şi cum nu s-a întâmplat nimic

iar eu aveam planuri mari
cu câmpul acela
şi cu zgomotul lui verde abrupt
aveam de gând să-l dezbrac
de toată splendoarea
şi să-l iau acasă la mine

să-l pun covor în mijlocul camerei
să spun o rugăciune
în mijlocul sufletului
şi să-l salvez de dăunători

dar nu s-a întâmplat nimic
pentru că nu era azi primăvara aceea
timpurie în care cocoşii
se trezeau foarte devreme
şi anulau raţiunea
sau orice echilibru profetic

era doar o zi de toamnă
în care totul se liniştise
iar lumina ieşea dintr-o poantă
în trupul meu de femeie
cu norii în cap
(nu cu capul în nori)
iar câmpul era unul magnetic

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiului meu drag...

Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că ştiu că e acum departe.
Departe, dar eu am al meu dor
Şi uneori nopţile nu dorm
Că mă gândesc cum aş putea să fac,
Să fiu aproape de fiul meu cel drag.
Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
S-ajung la fiul meu cât mai uşor,
Să-l strâng în braţe, să-l sărut,
Să-i spun căt il iubesc de mult.
Chiar dacă acum e mare
Inima mea încă mă doare,
Că nu mai este lângă mine
Nu ştiu dacă-i e rău sau bine.
Gândesc că nu trebuie să uităm,
Dragostea noastră să le-arătăm,
Copiii sunt tot ce-i mai sfânt
Ce-avem noi pe-acest pământ.
Chiar dacă acum şi-au găsit locul,
Vrem pentru ei tot norocul,
Iar de greşeşc, sau de fac bine,
Tu-i porţi în suflet mereu la tine.

poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarvăzător

Prin polenul florilor,
Îmi pot vedea destinul
Îl iau şi îl împrăştii,
La margine de-abis.

Precis...

Va infuria demonii,
Va răpi toţi aştrii,
Îi va îndruma pe toţi,
Pe drumul nepermis.

Revenind...

În corpul meu, cu greu,
În mii de bucăţele,
La va uni lumina
Mă va orbi sclipind.

Zâmbind...

Către al meu destin,
Îl voi lua în braţe
Să-l scap de norii, negri
Să-l las pe flori dormind.

Atunci...

Voi spune că am fost,
Un om fără greşeli
Al meu clarvăzător,
În vremurile de-atunci.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Şedinţe, Snow-ball câştiga adesea majoritatea prin discursurile sale strălucite, dar Napoleon se pricepea mai bine să-şi atragă sprijinitori în perioadele dintre Şedinţe. Avea un succes deosebit cu oile. În ultima vreme, oile începuseră să behăie "Patru picioare bine, două picioare rău" şi când trebuia, şi când nu trebuia, şi adeseori întrerupeau discursurile lui Snow-ball în acest fel.

George Orwell în Ferma animalelor
Adăugat de Ilinca Neamtu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Cum spuneam,
Trenul trece prin capul meu
Şi prin capul prietenilor mei.
Are vagoane dichisite şi simetrie corectă.
Cum spuneam,
Gara se află pe partea dreaptă sau, după caz
Pe partea stângă
Dar, tot aşa, cum spuneam, trenul are o distincţie aparte
De fiecare dată după tren galopează un cal
E un cal de paradă cu pantofii murdari şi cântă când
galopează.
Cum spuneam, mă uit la voi ce atenţi sunteţi
Când eu debitez prostii despre trenuri
care trec prin cap
şi cai care aleargă cântând.

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!