Te priveam
Eu te priveam cu ochii mei violeți,
parcă aș fi urcat cu pioleți,
pe o stâncă foarte dură și înaltă,
eu sunt mai rece, tu ești foarte naltă,
că am trăit cam optzeciși cinci la sută
dintr-o viață, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache și cu Rudy,
mă porecliră puștii Paparudy.
Toți dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se știe.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Miorița,
cine a scris-o? Poate morărița.
Că ea e cu fuiorul și fiorul,
Furoul ei, durerea mea și dorul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înălțime
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre oi
- poezii despre ochi
- poezii despre loterie
Citate similare
Nu a murit Poetul
Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sex
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cine ești tu?
Te simt în urma mea și-acum
Te-ntreb mereu: cine ești tu?
Dar nu-mi răspunzi, ești prea tăcut.
Cine ești tu?
Poate-ai rămas blocat în lume
Și-acum mă vezi ca pe-un părinte
Cine esti tu, de-mi strici destinul?
Spune, ce ești?
Doar în biserici scap de tine
M-astepți când ies pe sfânta poartă
Cine ești tu de nu vrei crucea
Zi-mi, cine ești?
De te-a trimis cel din adâncuri
Să mă conduci în fața Lui
Cine e El să-mi poruncească?
Cine ești tu?
poezie de Alin Ojog (21 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
Frontul antidepresiv
Frontul antidepresiv
are pantaloni cu tiv,
esențială e lozinca,
chinga, chinga, trinca, trinca,
pe bulvarul Platon trece
un cadavru viu și rece,
frate porc, zice o rață,
nu te lua doar dupe față,
Hegel, uite cât de mic,
dară suie pe un cric,
că filosofia are
multe scule, macarale,
ce depinde doar de noi
este unul fără doi,
oile nu știu că iarba
ne dă lapte, unt și carne,
cine șchioapătă e bine,
altul calcă pe ruine,
cine te ucide-i bun,
e ghiulea, tunar și tun,
că învățătura are
veșnicia drept cărare.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre artilerie, poezii despre învățătură, poezii despre rațe, poezii despre porci, poezii despre lactate, poezii despre filozofie sau poezii despre Platon
A doua viață
Cine nu visează moare o singură dată,
Așa cred, nu trebuie să mă aprobați,
Necurmat inactiv cine este? Tao?
Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine.
Înțeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale.
Apa oglindește totul, tăcerea ei este poezia noastră.
Desăvârșirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o ajută.
Dependența de ce spun alții este un drog.
Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înțeleg, te plâng, precum
La popa la poartă e-o pisică moartă, cine râde și-o vorbi,
s-o mănânce coaptă. Să nu fim copți, mai bine abisinieni.
Nimicul este la baza tuturor faptelor noastre,
Tăcut ca un pește oceanic, înăuntru este Iona.
Așa o fi?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre înțelepciune, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre plâns sau poezii despre pisici
Cine ești tu, străino?
Cine ești tu, străino?
Oare ce vrei de mă privești
cu ochii tăi de vânt?
Ocupi oglinda-n care anii mei
își torc tăcut
amarul lor cuvânt...
Cine ești tu?
Și ce vrei de la mine?
Nu te cunosc!
Ori... poate te-am uitat?
Pe sticla rece fantomatic vine
o umbră peste chipul meu ridat.
Cine ești tu?
Și fata unde este,
ce altă dată spre mine surâdea?
A-mbătrânit oglinda
și-o ceață trece peste
imaginea ce se reflectă-n ea...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre imagine, poezii despre fete, poezii despre depășire sau poezii despre cuvinte
Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Să iubești fără să cunoști ființa,
Totul se șterge, rămâne o pată de culoare sângerie
Pe memoria plană.
Ai pierdut, n-ai pierdut? Cine știe?
Nu orice pierdere duce la moarte.
Ieri m-am îndrăgostit de un chip,
Mi se părea cunoscut de o mie de ani.
S-a lipi de umărul meu, mi-a murmurat, te iubesc,
Apoi a trecut o zi, va mai trece o zi
și pierd mereu ca la Monte Carlo.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre draci, poezii despre zile, poezii despre suflet, poezii despre roșu sau poezii despre fericire
Droguri
Trăim în epoca drogurilor
Mai ieftine, mai scumpe,
Iubirea e un drog suprem,
Nu e dat oricui să iubească,
Nu e târziu niciodată,
Pierde doar cine nu poate iubi,
Dincolo de moarte, drogurile
Sunt interzise, Dumnezeu e foarte sever,
Bate pendula în trupul meu obosit,
Mă tot sâcâie un idiot măscărici,
Seamănă mult cu corbul lui Poe,
Eu râd de acel Nevermore,
Never say never, rezist.
Iubito, tu ești curată,
Ai un miros amețitor, misterios,
Lasă-mă să intru în lumea ta,
Ești o lume mirifică, elegant mă preumblu
În tine, mă-ntâmpină inima ta caldă,
Ea mă întreabă, cine ești?
Sunt cel pe care-l aștepți,
Renaștem ca doi siamezi inseparabili.
Cât te iubesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre droguri, poezii despre interdicții, poezii despre inimă sau poezii despre declarații de dragoste
Cine
Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi,
Să fim foarte atenți
Pe cine numim
Eu.
Că nu mai poți
Avea încredere oarbă
În nimeni,
Să fim atenți, mai ales,
Pe cine numim
Eu.
Îndesați în genunchiul
Sub niște măști,
Atât de convenționale,
Râsul, plânsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi.
Poate chiar reușim
În unele momente,
Dar ne speriem grozav
Când ne auzim glasul.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre stângaci, poezii despre sperieturi, poezii despre măști sau poezii despre cercetare
Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câți vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăși...
citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre uitare, citate despre timp, citate despre râs sau citate despre plâns
Profetul Ilie
Profetul Ilie, în acte Elias,
s-a înălțat la cer, fericitul,
dar el știe ce este moartea și Învierea,
Boje hrani, pravoslavni, Ehad Elohim,
De Iuda fu nevoie sfântă, altfel cum?
Cine pe cine trăda? De Pilat era nevoie,
Cine pe cine comanda? Dar noi, păcătoșii
Ce am căutat noi acolo? Acum tot mai căutăm.
Un om închise ochii. Cineva îi acoperi fața.
S-au făcut formele, a fost îngropat.
Unde e viața de apoi, întreabă păcătosul.
Sst, șuieră paracliserul. Între paradis și iad
Ne petrecem viața ca un roman.
Pe ultima filă scrie "The end", de nu s-a rupt fila.
De aici începe Marele Conciliu al Supozițiilor.
Eu, de obicei, încep un poem,
De obicei, zic, pentru că în fiece seară
Mor nițel. În somn mă mai și rog.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viața de apoi, poezii despre trădare, poezii despre somn, poezii despre sfințenie sau poezii despre seară
Cine vorbește mult, fără dinți va rămâne.
aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre vorbire sau aforisme despre dinți
Modul
Înaltă ești exact ca o frecvență,
Eu mă aștern în ochii tăi, Mario,
Ai străluci și în Infern cu brio,
Dar ceasul spune n-ai încă licență.
Trec valea răcoroasă ca o viață
În închisoarea hoților de vieți,
Te-am desenat pe dușumele și pereți,
Dar absolutul lunecă pe gheață.
Oglinda, în pârâu rostogolită,
Îți poartă chipul către orizont,
mi-au spus prietenii că sunt cam foarte tont,
dar fericit mă simt că-mi ești iubită.
Nu-ți voi rosti nici numele, discretă,
Îmi este firea, poate sunt timid,
Învață-mă să viețuiesc în vid,
Orice iubire e analfabetă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre prietenie, poezii despre iad sau poezii despre gheață
Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină.
aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre sfinți sau aforisme despre sfințenie
Mereu și mereu cercetați eu-l. Vedeți cine este acest eu. Cine vede acum acest Satsang? Eu. Cine sunt eu? Sunt eu, Ionică. Foarte bine. Cine este acest Ionică? Păi sunt eu cel care peste o oră o să mă culc sau peste 3 ore mă duc la somn. Cine merge la somn? Eu. Mereu și mereu cercetează eu-l în loc să afirmi eu-l. Când afirmi eu-l, tu te îndepărtezi de Dumnezeu. Când cercetezi eu-l, te reîntorci Acasă, în patria nemuririi.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cercetare, citate despre ore, citate despre somn, citate despre religie, citate despre patrie, citate despre acasă sau citate despre Dumnezeu
Cine?
Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și îți face numai bine?
Cine e acea persoană
Ce te apără de rău,
Ce te scoate din capcană
Și te-ajută mai mereu?
Cine poate fi acesta?
Cine e, aș vrea să știu?
Ca să-l răsplătesc și eu,
Ca și el aș vrea să fiu.
Să fie un mare doctor, o fi doar un bun actor?
Cine e acea persoană, nu ști dragă cititor?
Imediat să mă anunți, de-o să afli-n viitor,
Ca să-i mulțumesc și eu, înainte ca să mor.
Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și îți face numai bine?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre răsplată, poezii despre mulțumire, poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre bine și rău, poezii despre apărare sau poezii despre actorie
Memorabil
A spune ceva memorabil și nobil?
Pornopsihia sperie snobii,
Dar despre moartea lui Ivan Ilici
Cine mai știe, la examene pici.
Supravegheați-ne, totul se fură,
De la lingouri și până la zgură,
Exhibă, omule, tot ce e-n tine,
Suflet și spirit, gânduri haine.
Că tu ai talentul de a te eschiva,
Precum spadasinul din burgul mic Spa.
Doar tu, iubito, ești cristalină
Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.
Precum invariabila constantă Pi,
Nici într-un vis n-aș îndrăzni.
Schimbăm idei, simfoniete de dor,
Iar patima mea e aiurea, în nori.
Precum Venera fără de mâini,
Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini,
În van vitejia, în van orice foc,
Ești Sapho de care n-am parte, noroc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre talent sau poezii despre schimbare
Cățelul
Un cățel s-a apropiat de mine,
și-a pus lăbuța pe genunchiul meu,
m-a lins pe nas și mi-a spus-
chiar dacă fiecare vede altfel
un aspect sau altul,
asta nu înseamnă
că trebuie sa vedem toți la fel.
Nu te mai consuma inutil în conflicte!
Acceptă că așa sunt unii,
tu ești altfel,
toți te iubesc în felul lor,
trebuie să accepți asta,
pentru că a iubi înseamnă a-l simți
pe Dumnezeu în noi.
Tu știi cine ești tu,
nu putem să-i schimbăm pe alții,
schimbarea o facem
doar în noi, întotdeauna.
Am luat cățelul în brațe și l-am sărutat.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini sau poezii despre Dumnezeu
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viață grea.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre muzică
Ancheta
Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Și se va desfășura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Așa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.
Când am văzut trupșorul fără viață-al fetiței
De doar patru luni, înfășurat în zdrențe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulți de treizeci și cinci.
Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis
La fel gurița care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru
Fetița părea să știe ce s-a-întâmplat cu ea.
Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudența,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Și a zâmbit măgulindu-ne inteligența.
"În concluzie, Onorată Instanță", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiței Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.
Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
poezie de W.H. Davies
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre procurori, poezii despre nefericire sau poezii despre mântuire
The Inquest (Ancheta)
Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Și se va desfășura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Așa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.
Când am văzut trupșorul fără viață-al fetiței
De doar patru luni, înfășurat în zdrențe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulți de treizeci și cinci.
Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis
La fel gurița care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru
Fetița părea să știe ce s-a-întâmplat cu ea.
Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudența,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Și a zâmbit măgulindu-ne inteligența.
"În concluzie, Onorată Instanță", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiței Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.
Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine știe?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."
poezie de William H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!