Mioriţa

Mioriţa

Fără Mioriţa noi n-am fi fost niciodată poeţi. Ne-ar fi lipsit această dimensiune fundamentală. Mioriţa este şcoala tristeţii naţionale. Matricea. Matca. Regina.

definiţie celebră de Nichita Stănescu în Amintiri din prezent (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema "Mioriţa" circulă pe bază orală, adică nu a fost scrisă, din motive tehnice. În balada "Mioriţa" este vorba de trei ciobani care complotează împreuna să-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioriţei" a spus ca la cap să-i puie diverse categorii de fluiere.

perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mioriţa" niciodată. "Baltagul" întotdeauna!

citat din Christian Ciocan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa cu osânză

Nu mai face nicio brânză.

monostih de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa baladă-stea
De zei aleasă
În cinstea sa
Cerul e-o rochie de mireasă

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Mărgu-şi [trei] păcurărei
Cu oile după ei.
Cel mai mare-i văr primar.
Cel mai mic o rupt şi-o zâs:

- Hei tu, frătiulucu meu,
Numa eu când oi muri
Pă mine că să mă-ngroape
Din strunguţa oilor,
Su` fundu găleţîlor,
S-aud zinu ciuruind
Şî mândrele tropotind.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,
Zbuciumat se plânge fluierul de fag.
Inima mi-o strânge şi pătrunde-n sânge
Acest cântec dureros şi drag.

Stelele făclii, păsărele mii,
Jalea îşi descântă-n fluierul de os...
Tainic îşi frământă cadenţarea sfântă
Acest cântec trist şi luminos.

Se îngână lin linişti în arin,
Tremură la stână fluierul de soc.
Măicuţă batrână cu brâul de lână,
Ce mai caţi bătutul de noroc?

Brâul tău din copcii s-a desprins - târzii,
Paşii ţi-i înseamnă pe cărări cu lună...
Pentru ce şi astăzi lăcrămezi şi vii
Când la stână fluierele sună?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te priveam

Eu te priveam cu ochii mei violeţi,
parcă aş fi urcat cu pioleţi,
pe o stâncă foarte dură şi înaltă,
eu sunt mai rece, tu eşti foarte naltă,
că am trăit cam optzecişi cinci la sută
dintr-o viaţă, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache şi cu Rudy,
mă porecliră puştii Paparudy.
Toţi dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se ştie.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Mioriţa,
cine a scris-o? Poate morăriţa.
Că ea e cu fuiorul şi fiorul,
Furoul ei, durerea mea şi dorul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Între "arborii sfinţi ai Daciei", dacă, indiscutabil, Bradul (Abies alba) ocupă locul întâi (cf. PTZpl, I, 64 sq.), potrivit "întregului" mitosofiei Pelasgimii > Valahimii, neîndoielnic, avându-se în vedere "dispoziţia testamentară" a nemuritor-zalmoxianului / cogaionicului protagonist din balada Pe-a Gură de Rai ("Mioriţa"), protagonist în care se oglindeşte firea Mesagerului Celest trimis "tot în al cincilea an" cu solie la Dumnezeu ("... Iar la cap să-mi pui / fluieraş de fag ‒ / mult zice cu drag ; / fluieraş de os ‒ / mult zice duios ; / fluieraş de soc ‒ / mult zice cu foc..."), pe locul al doilea se află Fagul (Fagus sylvatica) şi pe locul al treilea Socul (Sambucus nigra) ; tustrei copacii au profunde rădăcini în solul real şi mitic al Daciei şi o extraordinară importanţă medicinală, vindecând omenirea de nenumărate maladii, dar nicidecum de vreuna dintre bolile cronice ale istoriilor (în frunte-având războinicita), maladii "impuse" de imperiile antice, evmezice, capitaliste, socialiste şi "deghizat-democratice" (sau "imperiile de sub măşti pandemice de neasemuit de exploziv prezent")...» ‒ (33) / 30 mai 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 163).

Ion Pachia-Tatomirescu în (Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"A, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (30 mai 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii ­-
"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III".

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!