Toate rezultatele despre +seara, +cuvintele, pagina 2
Cel ce citește
Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoșteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiți în oameni,
în oamenii întunecați de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
și-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam și totuși curg
cuvintele și șiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăștiate...
Acuma știu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolțile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Și-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
și de departe ca și cum ar crește
[...] Citește tot
poezie celebră de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre cărți
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
Străinul
Străinul, care-aseară a poposit la noi,
L-am ospătat cu pâine, cu vin și cu măsline.
I-am așternut in grabă un pat de frunze moi,
N-am întrebat nici cine-i și nici de unde vine.
Făcuse cale lungă, străinul, până-n sat.
Cu poala hainei mele i-am șters de praf piciorul.
Ulei de levănțică pe plete i-am turnat,
Cu vin bătrân și dulce umplutu-i-am urciorul.
Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tăriilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel străbun;
Oare vreun zeu să șadă pe prispa casei noastre?
El mi-a vorbit, surioară, dar nu știu ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvântul,
Ca murmurul de ape, ca freamătul de sus
Din pomi cu floarea albă, când îi adie vântul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zorica Lațcu (2008)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vorbire
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Manualul bunului singuratic
Încă te știe gura mea sărutând lame subțiri
încă te știu mâinile mele plânsul fără motiv
vai mie rătăcitor prin oglinzi
firimiturile cerului au amuțit
și-i atâta liniște
de parcă-aș fi murit în mai multe trupuri deodată.
Cândva stam printre împușcăturile râsului
sfidam de departe desfrunzitele ore
acum tot mai spășit înaintez
de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul.
Încă te știe gura mea sărutând lame subțiri
încă te știu mâinile mele plânsul fără motiv
pe străzi amurgite cineva proclamă totemul
iubirii întoarcerea la cărțile care ne-nving
cuvintele trec obosite ca spălătoresele seara
îngerii dorm
prietenii îmbătrânesc în fotografii
Manualul bunului singuratic lâncezește-n odăi.
poezie de Daniel Corbu din Manualul bunului singuratic (2005)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre singurătate, poezii despre râs sau poezii despre prietenie
Virgula și apostroful
Grațioasă pe picioare,
O pisică din vecini
Mă privește visătoare
Dintr-o tufă de ciulini.
E zăduf. Vacanța mare.
Iau o carte și mă duc
În livadă, la răcoare,
Pe o pătură sub nuc.
Filele se-ntorc domoale
Iar cuvintele perechi
Se aștern pe iarba moale,
Pe retină, pe urechi.
Dar ce litere viteze!...
De căldură s-au pitit
Între două paranteze
Loc cu umbră și-au găsit.
Apostroful, mândru tare,
Cu frac negru, e un boss,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viteză, poezii despre visare, poezii despre vecini, poezii despre vacanță, poezii despre vacanța mare sau poezii despre urechi
Tăcere ( extrase)
Păstrează tăcerea,
Numai Mâinile Domnului
Îți pot ridica
Greutățile de pe inimă.
Am făcut un jurământ al tăcerii
Și limba mea este legată,
Și, totuși, eu sunt cel care,
Fără cuvinte, vorbește
În seara asta.
Cuvintele trebuie eliminate.
Numai atunci poți fi tăcere.
Inima Mea își duce degetul
La buze pentru a spune:
Păstrează tăcerea,
Acesta nu este un timp pentru a vorbi,
Acesta nu este un timp pentru a plânge.
Tăcerea este un ocean.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre voce, poezii despre râuri, poezii despre ocean, poezii despre inimă sau poezii despre devenire
Iubirea ca o sârmă ghimpată
Te iubesc-ul ăsta rostit de toată lumea și-n culcare și-n sculare
nu-mi spune nimic - sună ca un butoi dogit uitat neumplut
de mii de ani oamenii își zic cuvintele astea tâmpite
cu buzele țuguiate asemenea unei trompete ieftioare din alamă
cum zic bună ziua și bună seara și la revedere
ca să nu mă fac de râs și să fiu în rândul lumii îl scrisesem și eu pe un carton
un capac de la o cutie de pantofi de mort
de cum apăreau la geam iubitele mele
alea neîntrupate ca niște iele bântuitoare de vise de doi bani
le arătam cartonul
și le făceam semn că nu pot ieși arătându-le micile pete roșii făcute cu carioca
are scarlatină prăpăditul, își ziceau
și plecau înspre ele cocoșate de oftică
bombănind înciudate: a dracului boală, pas de-l iubește pe ăsta
dindărătul jaluzelelor galbene cum e luna râdeam poznaș
cu ultima dintre ele mi s-a înfundat
a luat forma unei coli de hârtie pe care era scris un condac bisericesc
și a intrat pe sub ușă
mi-a smuls carioca din mână și și-a făcut și ea
pete din alea ca de scarlatină
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (octombrie 2016)
Adăugat de Dragoș Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre încălțăminte, poezii despre trompetă sau poezii despre sânge
După ce ne trezim, sorbim
După ce ne trezim, sorbim laptele cald
al dimineții, uneori cu biscuiți crocanți
din cuvintele de hei, bună, ce faci, bine,
pentru a digera mai bine starea de a fi.
Mai târziu, ne sorbim supa orelor de prânz
și ne mestecăm gândurile până seara,
când noi, bărbații, furăm apusul de coniac
al soarelui din ochii sticloși ai femeilor
și-l înghițim cu poftă pentru că, o, da,
are atâtea grade, încât ne arde pe suflet!
poezie de David Daniel Adam (13 decembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre ore, poezii despre mâncare, poezii despre lactate sau poezii despre gânduri
Cuvântul
Ceea ce se află în cuvânt
se află și în carne,
în ferocitatea lupului,
în respirația după amiezii.
Ceea ce se află în vin
în seara asta se află și în vine,
o încrengătură care ține
molia, cuibul și lâna împreună.
Este râsetul pe care
îl scoate apa râului,
este în abisul care-l uimește
pe Narcis, privirea lui.
Cuvintele dau formă reticenței
zorilor și tuturor ruinelor acestora,
dansează pe rune străvechi și prin noroi,
prin foc și pulbere,
destin și sânge.
poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre miezul zilei, poezii despre lână sau poezii despre lupi
Toamna cu gutui și îngeri
Aceste crengi eu galben rod
Trăiesc aceeași zi de-amiază;
Se-aude-n biblicul efod
O existență mult mai trează.
Vin funingeii și sărută
Parul zeiței auriu.
Acea secundă neștiută
Mi-alege gândul străveziu.
Vorbire neîntâmplătoare,
Ce-mi legi cuvintele de îngeri,
Va veni seara și nu doare
Corola lacrimii din plângeri.
Oglinda iezerului calmă
Așteaptă frunza ca pe-o arcă,
Pe prundul liniei din palmă,
Vâslea o tânără-ntr-o barcă.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre secunde
Din tâmpla crezului apus
Seara se cuibărește ca un corb în conștiință
din tâmpla crezului apus crește ziua de mâine,
așa cum corbul se așază inert peste umărul lui Pallas
și rătăcește prin praful de stele ca un deja-vu gutural -
Din abanos renaște speranța zilei de mâine
căci lumina-și adună resturile de sub unghiile lui Morfeu
și-și strigă dezrobirea prin cornul abundenței.
Primele raze și-au câștigat independența
în urma bătăliei de pe frontul firmamentului estic
depășind tranșeele de nori și santinelele tunetelor nedeclanșate.
Mi-am îngropat somnul în vârful de stea
iar visele-mi sunt doze mici din cuvintele brute,
ascunse grupat în distanța dintre foaie și pix.
Diminețile îmi sunt camere de refugiu
unde soarele reprezintă diferența până la cuvântul descifrat din prologul de raze.
poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre nori, poezii despre independență sau poezii despre dimineață