Toamna cu gutui şi îngeri

Aceste crengi eu galben rod
Trăiesc aceeaşi zi de-amiază;
Se-aude-n biblicul efod
O existenţă mult mai trează.

Vin funingeii şi sărută
Parul zeiţei auriu.
Acea secundă neştiută
Mi-alege gândul străveziu.

Vorbire neîntâmplătoare,
Ce-mi legi cuvintele de îngeri,
Va veni seara şi nu doare
Corola lacrimii din plângeri.

Oglinda iezerului calmă
Aşteaptă frunza ca pe-o arcă,
Pe prundul liniei din palmă,
Vâslea o tânără-ntr-o barcă.

În ruginiul din copaci,
Ce picură irişi în gânduri,
Când mă îmbrăţişezi şi taci
Şi scriu spumoase, tandre rânduri.

Se-aude-n biblicul efod
O existenţă mult mai trează.
Aceste crengi cu galben rod
Trăiesc aceeaşi zi de-amiază

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte-n crengi

irişi jefuiţi de stele, concept antic,
gânduri-n boltă suind din frunte
o noapte între crengi, ritm romantic,
prin râpi şi văi demult filozofii crunte.

iubito tu, cu coapsa atacată de iubire
vino să vedem ce mai putem face,
poate înseninăm singurătăţi în lire
sau o trează pace în gura-ţi rapace.

încet încearcă-te încă odată în silueta
gândului ce te reprezintă lirică trecere...
e noapte-n crengi, sublunar-şi face pirueta
sfioasă în lungi axiome de petrecere.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă trezesc plângând...

Se-aude-n noapte un pian cântând
Eu umblu pe-o stradă solitară
Un vânt rece, turbat mă-nfioară
Şi mă trezesc plângând, plângând.

Se-aude-n noapte un pian cântând
Şi sunt nebun, sunt în delir,
Mă plimb, mă plimb ore în şir
Şi mă trezesc plângând, plângând.

Se-aude-n noapte un pian cântând
Şi-n faţă-un chip mi se perindă
La fel de clar ca-ntr-o oglindă
Şi mă trezesc plângând, plângând.

Se-aude-n noapte un pian cântând
Sunt singur, cu-a mea melancolie
Ce-mi ţine-acum şi companie
Şi mă trezesc plângând, plângând.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde păsări mă îngână

de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poţi să cazi
şi gâtul sângerând nu te mai doare

acelaşi legământ îl faci şi azi
cu frunza veştejită care moare
îţi pui mereu aceeaşi întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi

se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfinţire
şi poate că pe drumul tău cel nou

te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Trăiesc în lumină
Beau aer, mănânc
Din sarea de zei
Mă satur adânc!

Sorb prana din apă,
Saliva de vânt,
Cu tine fac valuri
Dansând pe pământ!

Nu te teme, revin
C-o secundă mai blând,
C-o mireasmă mai lin
De la nori lăcrimând!

Am în braţe o lira
Şi-o poveste cu struguri
Să te-nvăţ, Nefertiti,
Să mai ştii să te bucuri!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,

Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...

Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.

Liniştea mă împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.

Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.

Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se aşează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.

Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină străluceşte
De uimire deschid mâna
El in palma mea păşeşte.

- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Eşti vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.

Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis şi nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.

Trece un fior prin mine
Si tresar mă uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.

Noaptea neagră ţese vise
Din cuvinte şi din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...

poezie de Constantino Amarande (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino Amarande
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de rugă pentru înduplecat norii

Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
solicitând ploaia cu glasul holdelor în cânt

într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.

Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respiraţia pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie aşteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se opreşte dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.

Vântul se ceartă cu plopii şi arinii,
clopotele încep să bată în ambele părţi.

O să scriu cum se-ntunecă şi se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care păşim îmbrăţişati spre noapte,

târziul ne mângâie somnul frânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de rugă pentru înduplecat norii

Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
infrăţită cu ploaia de glasul holdelor în cânt

într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.

Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respiraţia pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie aşteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se opreşte dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.

Vântul se ceartă cu plopii şi arinii,
clopotele încep să bată în ambele părţi.

O să scriu cum se-ntunecă şi se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care păşim îmbrăţişati spre noapte,

târziul ne mângâie somnul frânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna vieţii când cerne

Din streşină picură albul plângând,
Mă doare că iarna sfârşeşte,
Dar mult mă mai doare când gerul scrâşnind
Cu bulgări de alb mă loveşte.

Mă doare când vitregii fraţi şi surori
Cu pumnii lovesc şi m-apasă,
Dar mult mă mai doare când cei ce-mi sunt dragi
Făţarnic mă cheamă în casă.

Eu scriu totdeauna cu litere mici
Precum că au toate o vreme,
Şi-aş vrea răbdător şi-ndelung răbdător
Să trec iarna vieţii când cerne.

Am multe ecouri ce-mi sună şi azi
Când bulgărul alb mă loveşte,
Dar pieptul de dragoste râde că-n prag
Primăvara eternă soseşte!

poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către ai mei

Acum vă sctiu aceste rânduri,
Dorind să ştiţi că eu mai sânt,
Că mai trăiesc, mai am şi gânduri,
În rest... fac umbră pe pământ.

epigramă de Florea Ştefănescu (februarie 2011)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul visurilor mele

Eu sunt copilul visurilor mele,
Sunt visul crud înfăşurat în stele,
Sunt stea albastră care sărută cerul,
Un fir de praf ce încovoaie fierul.

Sunt însetat de apa de izvoare
Sorbind mai mult decât înghite-o mare,
Sunt tril febril de pasăre măiastră,
Sunt cel pierdut în draga lume-a noastră.

Sunt cer senin ce ziua-l luminează,
Vântul rebel în arşiţa de-amiază
Şoimul hoinar ce din înalt veghează
Cu capu-n nori dar conştiinţa trează.

Sunt cel venit anume ca să treacă
Doar semănând mereu în piatră seacă
Iar la cules adună-nvăţăminte
Şi dăruind iubire în cuvinte.

Sunt un copil cu barba de mult deasă
Ce a uitat din doruri să mai iasă
Şi dintre toţi aceia care iartă
A renunţat la dreptul său la soartă.

Sunt un copil care copil rămâne
Şi dincolo de veacul cel de mâine
Şi care încă pare că mai poate
Să poarte-amaru-acestei lumi în spate.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele sunt crengi din arborele vieţii, crengi carbonizate de fulgerul inspiraţiei.

aforism de Ionuţ Caragea din Roua infinitului (2019)
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foile

zilnic mă trezesc cu gândul că trebuie
ceva
să se-ntâmple,
între haine găsesc scrisori de când
neliniştit cu privire la trecerea timpului
îmi închipuiam iubirea o femeie matură,

nu ştiam cum va fi cea de care mă înfioram
numai la gândul că există.

între singurătate şi boală
ajunsesem la punctul în care jucam o scenă
erotică după stâlpul din stradă
înclinaţia umbrelor faţă de axă pretindea aceeaşi viziune
din moment ce mâna ocupa jumătate din casă,
mă poticneam în scrisul mărunt
ca primul pas de pe lună,
de-a lungul liniei
în
galben,
intuiam lucruri întâmplate
într-o viaţă trecută

foile arată cât de mult te-am iubit.
de atunci,
au lacrimi pe ele
ca îmbinarea atât de firească a unor teme,
iubirea şi arta,
asociate unui timp ideal
când oamenii frumoşi mor tineri.

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele se sting

Mor toamnele
În orele nocturnului amor
Zac frunzele
În sîngele strivitului fior.

Trec orele de plînsul
Ploilor ce dor
Rod clipele din visul
Trăirilor de dor.

Şi crengile îşi cern
Corola în adins
Şi toamnele-şi aştern
Trăiri de neatins.

Morminte plîng
Cu lacrimi de tragic şi fatal,
Zile se frîng
De vise din praful planetar.

Toamne se string
Din crengi croite ancestral,
Stele se sting
Pierzîndu-şi urma-n gol banal.

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de Vlas Alexandrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi deasupra tuturor, în negura geniului meu fără rod - aceeaşi nedumerire împietrită, aceeaşi spaimă a oricărui ins simţindu-se purtat de celălalt, de omul negru sau de omul alb din el, om necunoscut şi nevăzut.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat de 50 de ani din Germania arată mai tânăr cu 10 ani decât un român de aceeaşi vârstă, pentru că se îngrijeşte mai mult, calitatea vieţii este mai bună, trăiesc mai sănătos.

citat din Antoaneta Hambitzer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre nemulţumirea teologilor, biblicul Adam are mult mai puţini urmaşi decât Alzheimer.

aforism de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ştii? Ea bate!

Mai ştii? Ea bate!
Şi a bătut mereu,
De-a valma-nvălmăşită
în paradoxul meu,
Cuminte, ne-ntrebată,
şi fără de-ntrebări,
Mai mult o acoladă'n,
retorice mirări.

Catalogări străine,
din colţuri-diametru,
Îmi mai frământă'n gânduri
săracu' aritmometru,
Dar bate, neştiută,
c-aşa a fost să fie,
N-am vrut din sentimente
să-ţi fac amfotonie.

Pulsează cu emoţii
şi-o teamă, din trecut,
Deşi pe-o amintire,
semnat-am constitut,
E-un catalog aritmic,
strigat conştiincios
Dintr-un destin amarnic,
şi-atât de belicos.

Cu ochii-nchişi ascult!
Bătaia-mi pe secundă,
Şi inima-mi respiră!
Constantă şi profundă
Aceeaşi gâlgâire,
prin vasele sangvine
Ce-mi curge în cascade,
strivindu-se de mine.

În cutele-firide,
ce-apneea mi-au ascuns,
Tăcut-am respiraţii!
Un veac parcă s-a scurs.
Mi-e inima zvâcnire!
Mi-e freamăt, palpitare,
Roşeşte când iubeşte!
În casta-i sublimare.

Mai ştii?! Ea bate!
Şi încă, va mai bate,
Redecorată-n fapte,
mereu reonorate,
E drept că-mi locuieşte,
în piept-captivitate,
Dar sufletu'mi stă cerber,
pe sfânta-i castitate.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomii

Au frunze şi rod,
Aşteaptă blând soare,
În taină se coc,
Sub semn de mirare!

Stau locului fix,
Dau umbră pe vară,
Umbrelă când plouă
Şi nu fug din ţară!

Nu suntem ca ei;
Stafii abătute,
Ne căutăm zarea
Prin ceţuri tăcute!

Şi totuşi în lume
Aleşi suntem toţi,
Prin toamne, prin brume
Cu vreme, de poţi...

Iubeşte, trăieşte,
Vibrând maiestos,
Fii pomul cu fructe,
Fii omul frumos!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri scrise sub un ulm în cimitirul din Harrow

Copac al tinereţii, mângâiat
De adierea unui cer curat,
Vin singur azi la tine, plin de gânduri,
Eu, care-odată, în atâtea rânduri,
Te vizitam cu-atâţia camarazi:
Prin lume duşi, plâng poate şi ei, azi,
Pierdutul rai! Când urc spre vechea-ţi culme,
Eu tot te mai admir, bătrâne ulme,
Sub ale cărui crengi veneam ades
Către-asfinţit, tihnit să meditez.
La fel şi-acum, în umbra ta vin, iată,
Dar vai! lipsit de gândul de-altădată!
Iar ramurile tale gem în vânt
Şi spre trecut mă-mbie, murmurând
C-un neasemuit de dulce glas:
"Ia-ţi, cât mai poţi, un ultim bun rămas!"
(...)

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul care n-a rodit din trăire rod nu poartă - a zis poetul odată. De nu crezi, eşti un n(e)rod.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!