Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Din tâmpla crezului apus

Seara se cuibărește ca un corb în conștiinț㠖
din tâmpla crezului apus crește ziua de mâine,
așa cum corbul se așază inert peste umărul lui Pallas
și rătăcește prin praful de stele ca un deja-vu gutural -

Din abanos renaște speranța zilei de mâine
căci lumina-și adună resturile de sub unghiile lui Morfeu
și-și strigă dezrobirea prin cornul abundenței.

Primele raze și-au câștigat independența
în urma bătăliei de pe frontul firmamentului estic
depășind tranșeele de nori și santinelele tunetelor nedeclanșate.

Mi-am îngropat somnul în vârful de stea
iar visele-mi sunt doze mici din cuvintele brute,
ascunse grupat în distanța dintre foaie și pix.

Diminețile îmi sunt camere de refugiu
unde soarele reprezintă diferența până la cuvântul descifrat din prologul de raze.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

A trecut până și ziua de mâine

a trecut și ziua de mâine
un gol e acolo unde zâmbește o stea
aș fi putut să te caut prin ea
cum cauți lanul de grâu în aroma de pâine;

e târziu, un târziu vertical și mai preget
să te conturez aburos dintr-un murmur de flaut
de-acum pesemne n-o să te mai caut
decât în sângele pe care trandafirul mi-l soarbe din deget;

dar a trecut și ziua de mâine
nu mă-ntreb pe unde vei mai fi umblând
sânge al meu vagabond ca un gând
până ieri credincios ca un câine!

poezie de din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Crucea cu raze

Am ochii cei mai gravi din lume,
Vechime pusă-n cruci cu raze
Pe-ntinse vetre cu topaze
Pe care-s scrise-n sânge nume

De regi, de sfinți, de traci și geți,
De daci, valahi sau chiar rumâni,
Nemuritori ce-au fost stăpâni
Pe lupul alb cu șapte vieți.

În ochii mei zidiți sunt munții
Și valurile Mării Mari
Pe unde au intrat samsari
Să-și pună semne-n crucea frunții.

Noi am pornit la vânătoare
De ani și ani, de multe mii,
Din a Olteniei câmpii
Stârpind otrăvi cotropitoare.

Acum când zarea e albastră
Și-și face cuib în tâmpla mea,
Mai văd istoria o stea
Și toată lumea ruda noastră.

Copacii ei sunt țări anexe
Pământurilor nesfârșite,
Cocioabelor împodobite
De semne tracice conexe.

Tu, ca o libelulă-n palmă
Îmi aduci stările iubirii
În care-nfloresc trandafirii
În trupeșa lumină calmă.

Noi ne iubim în frunza zilei
Care răsare din tăceri,
Secretul marilor plăceri
Vine din genele Sibilei.

E toamna mea un gând profund,
O candelă ce arde starea
Crucii cu raze cât e marea
Ce-ascunde aurul pe fund.

Așa-i istoria, în toate,
Întinde praful valuri, valuri
Unde-s ascunse idealuri
Pentru-ncercări fără păcate.

Ochii mei vor vis și nume,
Crucea cu raze tu o ții
S-o pui în sânge la copii,
Să scoată adevăru-n lume!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Poemul zilei

bucuria zilei are gust de căpșună
privirea ia culoare din rondul cu lalele
rapsodia cucului în mine răsună
raze mă învăluie-n luminoase dantele.

clipe de răsfăț în suflet se adună
chiar dacă bătrânețea are toane rele
bucuria zilei are gust de căpșună
privirea ia culoare din rondul cu lalele.

frenezia grădinii se înalță la lună
poemul nopții e inspirat de stele
cuvintele iubirii cu raze se-mpreună
armonia verii e-n gândurile mele.

bucuria zilei are gust de căpșună
privirea ia culoare din rondul cu lalele.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Raze și praf

E doar un salon și e gol,
dar totu-i scăldat în lumină,
căci ziua, cu milă creștină,
a pus peste el monopol

și face ca fire de praf
să zboare, zburdalnic, prin raze,
cuprinse de stranii extaze,
iar eu sunt ales coregraf.

Le fac să se-adune în flori,
în scaune, mese, ghivece,
pe ziduri le fac să se-aplece
ghirlande în multe culori.

Lipsesc trandafirii-n decor,
dar praful din nou mă ajută,
și iată, pe-o masă-apărută,
o vază-i formează, ușor.

Visez, eu, etern visător,
cu ochii mijiți în lumină,
și-mi pare c-aud, în surdină,
o muzică veche, de dor,

Și, fără să scot un cuvânt,
te simt alipită de mine,
mișcându-ți, cu gesturi feline,
un trup - adiere de vânt.

Din soarele toamnei un dar
pe care îl strâng între brațe,
dar raze zburdalnice, hoațe,
te fac să-mi apari... și dispar.

Iar tu... îmi rămâi. Nu e soare,
dar ești, nu erai plăsmuire,
iar eu te privesc cu uimire:
"Ce ești?" "Eu sunt dulcea visare".

De-afară privește un nor
și-ntunecă iute-o fereastră,
făcând-o să pară albastră
în clipele noastre de-amor.

În timpul ce sună-a târziu,
prin suflete îmbrățișate
se-adună simțirile, toate.
Salonul cu praf... nu-i pustiu.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Drumuri printre stele

Pășesc din stea în stea
Culegind viorele din nori,
Cîntînd cântul stelelor
Pe o coardă de iederă
Legănată de zborul
Drumurilor dintre stele.

Mă așez pe o stea
O mângâi, o privesc
Și-i spun te iubesc, îmi este dor
Dor de tine, de tine,
Păpușă ruptă din stele
Ce lauzi Lumina
Și i puterea dulce a stelelor,
Pe dungile dintre planete
Dau mina cu îngerii
Și sar din stea in stea
Scrutînd Pămîntul și Luna,
Strîngînd în brațe Soarele
Și pășind cu dragoste
Pe căile dintre stele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ploaia de raze

Îmi plouă cu raze, îmi plouă de sus,
În picuri de aur, în stropi de apus,

Mă unge, prin ploaie, cu mirul de cer,
Divinul ascuns într-un mare mister,

Se scurge lumina, prin mine,-n pământ
Și-i schimbă tristețea-n iubire și cânt,

Îmi plouă cu raze, îmi plouă șuvoi...
Mă scald în apus și în noaptea de-apoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă prelungești o linie din α din Casiopeia prin β din aceeași constelație, la cinci ori distanța dintre aceste două stele, dai peste o stea de mărimea 3, care e α din Cefeu. E lesne apoi să recunoști celelalte stele ale acestei constelații. Tot de mărimea 3 sunt și β, γ și δ.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descântecul descrisului la stea

Patruzeci de sfinți
ce-așteptați smeriți
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
fierbinți lăcrimări
din mii lumânări,
lăcrimări de ceară
la slujbă de seară,
când sunt pomeniți
cei nespovediți,
la priveghere,
ceas de tăcere,
când până la mine
s-aude cum vine
pasul greu din cer,
îngerul stingher
frângând câte-o viață
înspre dimineață.

În nisip de stele,
luna printre ele
stă împotmolita
de vrăji împietrită,
planete sinistre
vâslesc înainte.


Patruzeci de sfinți
ce-așteptați smeriți
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
aprindeți tăciunii
rupând vrajă lunii-
fire de mătase,
din raze sunt trase,
pe ele coboară
câte-o stea fugară
atunci când mai moare
un împărat mare.

Rugați pe Slăvitul
să-mi vină Ursitul
în zi de Florii,
când, peste câmpii,
cerul greu de floare
plouă cu petale.
Iată, El să vină
șezând pe asină,
alături de-un mânz
să vină la prânz,
petale în zbor
să-I facă covor,
unde să pășească
slava Lui cereasca.


Răsări soare mare,
răsări sfinte tare,
nouăzeci de raze
să mă lumineze:
două la sprâncene,
două între gene,
restul dintre ele
se facă stele,
să-mi fie cunună
în noapte cu lună …

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciclu

Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naște floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduțe și unduitoare.

Nu-i nimic pe lume care nu foiește,
Chiar și piatra, timpul o încărunțește
Până când în rosturi o cermăluiește
Și o suflă vântul până-o prăfuiește.

Totul este viață și apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se rotește,
Nu mai știu din ce totul încolțește.

Din nisipuri fine și din praful mării
Stâncile se-nalță până-n vârful zării,
Din apa sărată crește altă floare
Ce-și ia din pietroaie frunze și-o culoare.

Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viață într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Și prin iarba crudă câte gâze zbiară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Sub semnul lui Brâncuși

Când umbra se lungește în asfințit de soare,
Chipul cioplit în piatră al,, Porții de Sărut''
Cu vraja și sublimul smintiți în sărutare,
Ascultă cum finalul imploră început.

E locul unde piatra sărută timpul mut,
Cuvântul zugrăvește din inefabil fraze,
Iar ochii largi sub pleoapă deschiși în absolut
Își caută lumina în spațiul dintre raze.

L-au dobândit poporul, obârșia și vatra,
Ca binecuvâtare a codrilor prin lut
Și l-au jurat pe cruce la poarta de sărut
Să știe tot românul că-i frate și cu piatra.

O operă a lumii cum nu mai este alta
A scos din piatra sacră nimic și absolut
Trudită-n praful stelei din care s-a născut
Din dragostea ciocanului cu dalta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Un ateu strălucit

"Tată, dintr-o-mbucătură,
Dă-mi o cuminecătură,
Să nu mai întrebe sfinții
Unde mi-am pierdut părinții."

Geamul minții se închide,
Poarta gurii se deschide,
Constelația de gânduri
Îmi pătrunde printre rânduri

Și tristețea e a mea.
"Nu-i așa că dumneata
Mă îndrumi spre-o piramidă
Și în vârful de clepsidră
Se oprește timpul meu?
Nu există Dumnezeu!"

"Călărit-au norii mei
Pe gânduri, ca niște zmei
Și în tropot, din caiele,
S-au înfipt în patru stele:

Prima, Nordul îmi arată
Și îmi cere sfert de plată
Din ce-am strâns pentru un ort,
Ce învie mortul mort.

Alta scânteie la Sud,
Unde păsări se aud
Cum adună firmituri
De prin pâini cu scobituri.

De la Est mă nasc și eu,
Din muson și alizeu,
Cu trei rânduri de penaj,
Căutându-mi atelaj.

Prima Nordul îmi arată,
Cea din Sud – nemeritat㠖,
De la Est mă nasc și eu,
Iar în Vest e Dumnezeu."

Nu știu dacă există astăzi Dumnezeu,
Nu știu nici pentru mâine și nici pentru poimâine,
Căci eu la masa morții voi fi doar un antreu
Și nu va fi nici vin, și nu va fi nici pâine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somnul meu de ape

Împotrivit cu somnul în subțiori de crin,
Mă-ntunecă de-o vreme galopul prin oglindă;
Visez mărunt pe pleoape ninsoarea și mă-nchin,
În clocot alb de suflet, orbirea să-mi cuprindă.

Zvâcnesc în mine-nghețul albastru și duios
La ceas târziu de sete, cu tâmpla peste tâmplă,
Și-n cel din urmă cântec ce-mi vine pân’ la os,
Mă răsucesc din lutul ce palid mi se-ntâmplă.

Nu-i moarte să mă piardă prin zboru-i de pământ,
Nici aripă să doară, când frigul mi se stinge;
Atât de plin mă strigă cuvântul din cuvânt,
Și-atât de nesupusă prin umăr mă voi frânge.

A dezertat amurgul din cheagul lui rotund
De flacără și piatră, în somnul meu de ape;
Mi-e crud și aspru mersul în care mă scufund,
Și-n liniștea-i cuminte mă mint tot mai aproape.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

E mare, negru ca întunericul; numai vârful labelor sunt albe, ca și când lumina zilei i le-ar fi pătat într-adins. Din capul cu fruntea puternică, mare, ochii verzi înfloresc noaptea ca două scântei. E cel mai frumos motan al târgului. Dar de frumusețea lui nu-și dă seama, – de bărbăția lui, însă, da; pentru aceea, în ceasuri de veghere, când i se pare că-și zărește chipul în talerul lunii, și-și vede înfățișarea bărbătească, simte un fior ce-i străbate prin spate și-l ondulează, de mândrie, pâna-n vârful cozii. Trăieste singur. Ziua stă ascuns cum poate și unde poate. Ziua doarme; numai când sosește ceasul prânzului, care îi vine singur în labă, se trezește morocănos.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Fericire albastră

vertiginos înaripat îmi este avântul
umple golurile din destinul meu
în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul
drumul spre extaz îl caut mereu.

doruri câteodată sunt simple rătăciri
pasiuni pornite pe drumul cu stele
zvâcniri demiurgice alungă năluciri
rodiri de viață sunt iubirile mele.

dorințe ascunse răbufnesc ca focul
gânduri arzătoare scot aburi din idei
storc iar norii să plouă norocul
fericiri albastre să curgă din condei.

din cerul absolut semne culeg
cu zâmbete de raze să mă aleg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
N. Petrescu-Redi

Podul de flori

poezie dedicată românilor din stânga Prutului

Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.

Au venit lacrimi
și l-au luat.

Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,

se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,

Manole oftează,
pictând-o pe Ana,
portretu-i șoptește:

- Sunt schiță de pod!...

Sunt schiță de pod
din lemn cel domnesc,
cresc mugurii lui,
în voi înfloresc,

floarea de azi,
mâine e rod,
rodul de mâine
e floare de pod.

Sunt schiță de pod
din arbor domnesc,
cresc sevele lui,
duios vă șoptesc:

"Sub pod de sânge,
sub podul de grai,
Prutu-i oglinda
lui Vodă Mihai".

poezie de din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-RediSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

O stea ... căzătoare

O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.

M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.

Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.

M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.

Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.

De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.

poezie de din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile ȘerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai sigură decât speranța

Privesc cu zâmbet
Și tremur parcă,
Visez la noapte și-n zori de zi sărut lumina
mi-este dată fără de merit
Făr’ datorii.
Miop prives în depărtare și văd puțin din ce va fi,
Și mă înșel,
Constat că altfel bate lumina și umbra parcă
aruncă scenariul meu.
Schimbă decorul, chiar schimbă scena...
Uimit întâmpin necunoscuți
Un nou vecin, o nouă vorbă... cine ești vere?
Nu te cunosc nici din vedere.
Așa rămân în urmă: poze
Album lângă albun pe raft.
Pe unul scrie un an anume, pe altul cifra a crescut,
Și numai știu prea multe-anume
Pe toate scrie acum trecut.
Și mâzgălesc acum o poză, cu vorbele ce-mi curg din pix
Căci roata se învârte încă iar limbile arată fix.
Iar gongul bate și pe dealuri se pierde tristul lui ecou
Se-nalță în vazduh pahare iar oamenii își fac urări
Și-apoi le uită din păcate o mare parte dintre ei;
Așa se vede seara asta din spatele ochilor mei.
Că parcă ieri cântam colinde, anul trecut, alatăieri...
Ce relativ îmi pare timpul
Ca văl pe vechiul nost’ pământ
Alergător se cheamă ziua în maratonul scurtei vieți
Mai repede dect suveica
În mâna celui ce ne țese
Țipând, copilul trage aer necunoscând ce’nsuflețire
A pus în pieptul lui PreaNaltul
Un abur ce curând va trece.
Pe latul palmei pun măsura și iată că se potrivește
Exact atâta-i, spun bătrânii
Un lat de palm㠖 ia privește!
Departe, linia, orizontul, mustind de raze și lumină
Se înconvoaie sub căldura ce crește parcă tot mai tare
Înbrățișând pe coaste dealuri
Și lutul lor, și neagra tină,
Apare firav firul ierbii și floarea ce avea s-o țină.
Dar cursa merge mai departe, pe partea cealaltă: căldură.
Și răsărind pe după seară, se scutură frumoasa floare
Și-n furcă se întoarce fânul
Și nu întreabă de îi pasă
Și nu îi pasă de o doare.
Mai sigură decât speranțamâine iarăși o s’apară
Că munții sunt înalți și trainici
Că iarna-i frig și cald la vară;
Ne e tăcuta destrămare
Trecând cu toți prin vama vremii...
Un praf, un abur în balanță
În cumpăna dintre milenii.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aștept in seara de Crăciun

Cu Soarele te-aștept, iubita mea,
În ceasul când tot cerul luminează
Zăpezile căzute peste munți și brazi
În care Regele urmează să se plimbe.

Te-aștept cu Regele la o răscruce,
Acolo unde ne-am îmbrățișat cândva,
În locul unde buza Soarelui era în sânge,
Iar Luna lăcrima pe-ascuns de dorul lui.

Vreau să vezi cum Soarele se-neacă
În ape și-n omătul ce îmbrăcă lumea,
Să stingem dorurile noastre sub cămăși
Cu îmbrățișări și șoapte de iubire.

Cu Luna să te mângâi pe obraji și umeri
Din care am să strâng ninsorile căzute,
Cu sărutări am să-ți topesc mirările din ochi
Și cozile de porumbei căzute peste tine.

În fața cerului am să te cânt, iubita mea,
Așa cum heruvimii cântă pentru Domnul,
Îngenuncheat am să colind în fața ta
Și-n numele Iubirii ce nu se vrea ucisă.

Am să colind cu cetina până în zori de zi
Chiar dacă gerul o să-mi taie răsuflarea,
Din ochii Soarelui voi cere raze înduioșătoare
Cu două suflete îmbrățișate-n brâul Iernii.

Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea,
Să nu mă pierd prin lume ca și vântul,
Să pot aprinde-n sobă lemnele de brad
Și-o lampă din perete ce îți duce dorul.

Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea,
Să te colind cu floare roșie de crăciuniță
În timp ce-n praguri o s-aștepte mieii albi
Să ieși la ei cu coșul plin de mere și colaci.

Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea!

poezie de (13 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Bucuriile vieții

Fiecare dintre noi vedem cum putem,
- Spală-te pe ochi în fiecare dimineață!
Când pleci să nu uiți să-ți cumperi un binoclu,
Prin care să înveți să privești, dincolo de idealuri.
Am privit printre umbre, crezând că timpul e absent
Am să plec cu fiecare respirație, cu fiecare cadru afectiv
De mâine sunt vie, cum viu a fost vinul din care am băut
Mașinăria se vede pe verdele din ceață
O ceară din miere ce nu mă lasă să cred în atingeri
Am să respir prin fiecare por al iubirii divine,
Bucuriile fiecăruia dintre noi aduc alte bucurii
Respirația ta va fi o adiere de vânt,
De mâine vom zâmbi cu fiecare petală a sufletului
Până ce ne vom atinge în timpul zborului privit de sus
De mâine am să devin regina,
De mâine poți zâmbi, fără a te opri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Adriana Matei

Praf în ochi

Afară-i ieri, astăzi și mâine
de parcă nu ai ști de noi
uitați în grânele de pâine
în toată miercurea din joi

Praful respiră aer proaspăt
dintr-un plămân ce-ți intră-n ochi
luând vântul iară de la capăt
descântecul meu din deochi

S-a fisurat stânca în râuri
și pietrele îmi curg pe rând
doar sec din dulcele de vinuri
mai sorb și încă sunt flămând

Ni se decolorează noaptea
în umbrele ce ne despoaie
de sâmbăta din ziua-a șaptea
de mintea albă ce mi-e foaie

Nu am știut nicicând de nimeni
când golurile ne sunt pline
când îți sunt luni și îmi ești vineri
afară, ieri, astăzi și mâine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook