Manualul bunului singuratic
Încă te știe gura mea sărutând lame subțiri
încă te știu mâinile mele plânsul fără motiv
vai mie rătăcitor prin oglinzi
firimiturile cerului au amuțit
și-i atâta liniște
de parcă-aș fi murit în mai multe trupuri deodată.
Cândva stam printre împușcăturile râsului
sfidam de departe desfrunzitele ore
acum tot mai spășit înaintez
de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul.
Încă te știe gura mea sărutând lame subțiri
încă te știu mâinile mele plânsul fără motiv
pe străzi amurgite cineva proclamă totemul
iubirii întoarcerea la cărțile care ne-nving
cuvintele trec obosite ca spălătoresele seara
îngerii dorm
prietenii îmbătrânesc în fotografii
Manualul bunului singuratic lâncezește-n odăi.
poezie de Daniel Corbu din Manualul bunului singuratic (2005)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre râs
- poezii despre prietenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.