Poezii despre a primi un dar, pagina 2
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre negru
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre jertfă
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre văi
- poezii despre vinovăție
Luke Havergal
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Unde brațele iederii, albe, flutură pe pereți batiste ca un sol,
Și așteptă-acolo-n amurg, vei primi vești curând.
Frunzele-ți vor șopti despre ea, iar unele duse de vânt,
Cuvinte-n zbor, te vor lovi, te vor arde ca un pârjol;
Dar, du-te, și dacă-asculți, ea te va chema încetișor.
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal
Luke Havergal.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Pentru a fisura noaptea din ochiul tău înnebunit;
Dar, unde beznele din vest se-adună rând pe rând,
Întunericul va pune capăt nopții în curând:
Cu fiecare frunză care zboară, Domnul ni se dăruie, ucis
Iar iadul nu se judecă în jumătăți de paradis.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Dinspre răsărit.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Să-alung de pe fruntea ta acea flacără, acel sărut
[...] Citește tot
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre noapte
- poezii despre frunze
- poezii despre alb
- poezii despre întuneric
- poezii despre sărut
- poezii despre rai
Poruncile paradoxale
Oamenii sunt adesea ilogici, iraționali și egoiști.
Iubește-i, oricum.
Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism și intenții ascunse.
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși și dușmani adevărați.
Caută succesul, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine.
Fă binele, oricum.
Onestitatea și sinceritatea te fac vulnerabil.
Fii onest și sincer, oricum.
Marii bărbați și marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâți de bărbați mărunți și femei mărunte cu minți mărunte.
Gândește în stil mare, oricum.
Oamenii îi favorizează pe perdanți, dar îi urmează numai pe învingători.
Luptă pentru câțiva perdanți, oricum.
[...] Citește tot
poezie de Kent M. Keith (1968)
Adăugat de Chitic Lenuta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre succes, poezii despre sinceritate, poezii despre ajutor, poezii despre viitor, poezii despre victorie, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre superlative sau poezii despre prietenie falsă
Ploaie de arginți și maci
E ziua stelelor ce plâng,
când se desprind din constelații,
în viață duse
stau la rând
precum bănuții mici pe ață;
și vor privi în mări adânci
când se mai gătește de-o cunună;
de la stăpâni primesc porunci
precum pescari
de la furtună!
Sunt vesele
dar râd în lacrimi,
pe drumul vieții
drum neștiut,
vor ști să prindă clipa
în treacăt,
ca-ntr-un ecou desăvârșit!
Când ziua-i noapte
și noaptea-i ziuă,
vor fi decorul împlinit
[...] Citește tot
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre război, poezii despre râs, poezii despre ploaie, poezii despre pescuit, poezii despre perfecțiune, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumânărele
Pentru pânza de iubire
e războiul cel mai greu:
Diavolul tot rupe fire,
noi le înnodăm mereu.
*
Judecă, dar fără ură
și cu gândul de-a zidi.
Nu mustra fără măsură,
ci cât poți și tu primi.
*
Când cei răi te trag pe sfoară
de obidă să nu strigi.
Ei te mint, tu strângi comoară.
Ei te-nșeală, tu câștigi.
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre laudă, poezii despre flori, poezii despre câini, poezii despre bârfă, poezii despre zăpadă sau poezii despre tezaur
Îndemn la iubire
Plecat departe cu gândul și fapta,
Cu inima-n palme și sufletul plin...
Alerg către tine, împins de la spate
De ceea ce omul numește destin.
Ceva mă atrage și trage cu totul,
Spre tine, iubito, E sufletul tău!
Îi simt încântarea, i-aud chemarea,
De parcă ar fi clădit din al meu.
De mult mă visez în brațele tale,
Știam că acolo va fi locul meu...
Azi, când te simt în brațele mele,
Știu că, doar astfel, pot să fiu eu...
Ce bine-i acasă, ce bine că ești...
E tot ce se poate primi mai de preț!
Mai rar ca în lume iubirea să-nvingă,
Știind că există atâta dispreț...
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (29 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre existență sau poezii despre acasă
Povestea scribului începător
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
De ce a fost
Să vin
Să scriu
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac
Dar undeva acolo sus s-a hotărât
Să fiu poet
Și nu doar surd, și nu doar bâlbâit
Și restul zilelor lăsate pentru-acest pământ
Să fie chin
Să fie vers
Să fie cânt
Să fie numai adevărul pur
Șoptit în albăstrimea cerului de guri
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Când țara este scoasă la mezat
De ce citesc în ochii lor -
În loc de adevăr
Ceva ce strigă numai pentru cer
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre tăcere, poezii despre adevăr, poezii despre țări, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre tristețe sau poezii despre scriitori
Aho! Aho!
Bine nici nu s-a-nserat,
Noi cu plugul ne-am luat,
C-așa-i de la Dumnezeu lăsat.
Alăturați-vă de perdele
Și-ascultați vorbele mele:
-Bună ziua, doamnă gazdă,
M-ai primi să trag o brazdă?
- De ce nu, dragă băiete,
Vino-n casă, că am fete,
Fata mi-i de măritat,
Și de mult v-a așteptat,
S-o urați, ca să trăiască,
Dumnezeu s-o-nvrădnicească.
V-a poftit copila-n casă,
Să stați cu dânsa la masă,
Că-i frumoasă, bat-o vina,
Ca luceafărul și luna,
Când o vezi uiți urătura!
La ureche zurgălăi
Să răsune peste văi!
[...] Citește tot
folclor românesc, din Botoșani
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre urechi, poezii despre sănătate sau poezii despre seară
Iubirea mea s-a stins
pentru Bianca
Lacrimi nu mai am, când te privesc zăcând neînsuflețită....
În agonii și suferințe te-am privit zvâcnind...
O singură dorință aveam a-mi fi împlinită...
Ca tu, să te mai bucuri... prin viață tot trăind....
Nu poate nici cuvânt, și nici lacrimi amare,
Să stingă cea durere ce-o simt în piept arzând...
Mi-ai fost copilul dulce, ce m-alinta c-o floare,
Iar eu... fără de tine, mă văd ușor căzând...
Și te-am iubit, cum nu se scrie-n cărți...!
Și mi-ai fost în suflet... tu mult m-ai alinat...!
Poate să mai treacă încă zece vieți...
Eu nu am să te uit, copil mult adorat!
Bianca, te iubesc! Tu ești acum plecată...
M-ai părăsit și tu... cu mult, mult prea devreme...!
Și trebuie s-accept soarta... deși, neresemnată...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre copilărie, poezii despre bucurie, poezii despre verde sau poezii despre tinerețe
Cântul XX
De-o nouă caznă-mi cat-a face rime
spre-a da subiect, din lumea cea 'necată
cântării douăzeci a părții prime.
Întreag-aveam atenția mea-ndreptată
ca până-n fund să pot vedea-n genune
și-n cât amar de plâns era scăldată.
Și-un neam văzui, plângând cu-amărăciune,
și-umbla-n tăcere prin rotunda vale,
și-ncet cum merg cei vii în procesiune.
Și dând vederii-o mai departe cale,
ciudat sucit pe-oricare-aci-l văzui
cu-ntregul trunchi din gât până sub șale,
spre spate-având întoarsă fața lui.
De-a-ndosul ei deci trebuiau să vie,
că-n față văzul stins era oricui.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre creștinism, poezii despre bărbați, poezii despre țărani, poezii despre știință sau poezii despre șerpi