Bătrânelul jovial

Bătrânelul jovial
Ar fi vrut extraveral,
Dar era un pic senil
Şi-a cerut... extraviril.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui epigramist

La al vieţii trist soroc
A cerut, în rai, un loc;
Nu ştia în mod precis
Că şi iadul e deschis.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Anuarul Epigramiştilor Români - 2007 (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluctuaţie

Noi cuvinte-apar în grai,
Sau se ţin de limbă scai,
Numai unul cam dispare:
E cuvântul de onoare!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Când voi fi pe năsălie
Nimeni să nu fie trist:
Am murit de bucurie
C-am ajuns epigramist.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini

De moarte râd în gura mare
Şi teama nu mă prea apasă,
Dar de aş şti ce gânduri are
M-aş aranja să plec de-acasă!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soţie

Soţia

Soaţa pare o femeie
Unică în felul ei:
La-nceput e o scânteie,
După - flăcări şi scântei!

definiţie epigramatică de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinirea dorinţei

În iad, din toate câte ştiu,
Nu pot ajunge cât sunt viu;
Da-n chip de suflet călător
Voi merge-n iad, de-ar fi să mor!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

nestatornicie

Nestatornicia

Şi nestatornicia e o boală:
De ori şi unde te aşezi, te scoală.

distih de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf condeiului meu

Dedic o strofă amicală
Acestui bun şi drag condei:
Avea peniţă şi cerneală
Dar nu a prea avut idei.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

După cum mi-e scris în stele
Sunt născut în zodii proaste,
Am avut şi eu proptele,
Însă mi-au intrat în coaste.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Economia

În birtu-acesta, câteodată,
E o deviză respectată:
Tot ce rămâne prin pahare,
Se pune iarăşi în vânzare.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima sa epigramă

Omule, o viaţă nu-i
Un ştergar de pus în cui,
Să se şteargă fiecare
Când pe mâini, când pe picioare!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Petre Cioclu

Dup-atâtea mari servicii
Ce-ai adus, avem indicii
C-ai să ai desigur parte
De-altă viaţă, după moarte!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia vitezei

M-a invitat amicul la plimbare
Şi-am pornit-o în viteză mare
Pe un traseu ce-a devenit banal:
Şoseaua, şanţul, pomul şi-un spital!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

În trecut spunea tot natul
Că stăpânul e bărbatul;
Astăzi însă, cine oare
S-ar complace în eroare?

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

senil

Senil: Defunct înainte de deces.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A spus ce-a vrut, a auzit ce nu şi-a dorit.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îngăduinţă

Şi n-am cerut să fiu sămânţă,
şi n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.

Şi n-am cerut privirea-albastră
şi nici o inimă de leu,
şi nici statura cea semeaţă,
şi mâinile muncind din greu.

Şi n-am cerut nici cugetarea
şi nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.

Şi n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
şi n-am cerut nici boală, moartea,
şi nici trăirea într-un trup.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce corpul a ales coma, e pentru că sufletul şi-a cerut răgaz de a lua o decizie. Dacă ar fi vrut moartea, nu ar fi ezitat. Şi nimeni nu are voie să ciopârţească un trup care încă luptă pentru viaţă. Cât luptă pentru viaţă, el are dreptul la viaţă.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus la New York. Am avut un vis. Am vrut să fiu un star. Nu cunoşteam pe nimeni. Am vrut să dansez. Am vrut să cânt. Am vrut să fac toate astea. Am vrut să îi fac pe oameni fericiţi. Am vrut să fiu faimoasă. Am vrut ca toată lumea să mă iubească. Am vrut să fiu un star. Am muncit din greu, iar visul meu a devenit realitate.

citat din Madonna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul Răspunderii

1
Unul ar fi vrut să are
Şi să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Şi de-atunci n-a mai arat

Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-şi crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul... Nu l-a mai crescut

Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,
Şi de-atunci n-a mai zburat.

Unul ar fi vrut să cânte
Cântul paşnicelor munci,
Dar l-au frânt obuze frânte;
Unul ar fi vrut să cânte,
Nu a mai cântat de-atunci.

Unul ar fi vrut să crească
Unul ar fi vrut să are
Unul ar fi vrut să cânte
Unul ar fi vrut să zboare!

Vreau să-mi cresc cântecul meu!
Vreau să-mi ar cântecul meu!
Vreau să-mi cânt cântecul meu!
Vreau să-mi zbor cântecul meu!

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Viorel Vaida
Comentează! | Votează! | Copiază!