Economia

În birtu-acesta, câteodată,
E o deviză respectată:
Tot ce rămâne prin pahare,
Se pune iarăşi în vânzare.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

În trecut spunea tot natul
Că stăpânul e bărbatul;
Astăzi însă, cine oare
S-ar complace în eroare?

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soţie

Soţia

Soaţa pare o femeie
Unică în felul ei:
La-nceput e o scânteie,
După - flăcări şi scântei!

definiţie epigramatică de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Când voi fi pe năsălie
Nimeni să nu fie trist:
Am murit de bucurie
C-am ajuns epigramist.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

nestatornicie

Nestatornicia

Şi nestatornicia e o boală:
De ori şi unde te aşezi, te scoală.

distih de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluctuaţie

Noi cuvinte-apar în grai,
Sau se ţin de limbă scai,
Numai unul cam dispare:
E cuvântul de onoare!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini

De moarte râd în gura mare
Şi teama nu mă prea apasă,
Dar de aş şti ce gânduri are
M-aş aranja să plec de-acasă!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

După cum mi-e scris în stele
Sunt născut în zodii proaste,
Am avut şi eu proptele,
Însă mi-au intrat în coaste.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf condeiului meu

Dedic o strofă amicală
Acestui bun şi drag condei:
Avea peniţă şi cerneală
Dar nu a prea avut idei.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Petre Cioclu

Dup-atâtea mari servicii
Ce-ai adus, avem indicii
C-ai să ai desigur parte
De-altă viaţă, după moarte!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima sa epigramă

Omule, o viaţă nu-i
Un ştergar de pus în cui,
Să se şteargă fiecare
Când pe mâini, când pe picioare!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia vitezei

M-a invitat amicul la plimbare
Şi-am pornit-o în viteză mare
Pe un traseu ce-a devenit banal:
Şoseaua, şanţul, pomul şi-un spital!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânelul jovial

Bătrânelul jovial
Ar fi vrut extraveral,
Dar era un pic senil
Şi-a cerut... extraviril.

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinirea dorinţei

În iad, din toate câte ştiu,
Nu pot ajunge cât sunt viu;
Da-n chip de suflet călător
Voi merge-n iad, de-ar fi să mor!

epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui epigramist

La al vieţii trist soroc
A cerut, în rai, un loc;
Nu ştia în mod precis
Că şi iadul e deschis.

epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Anuarul Epigramiştilor Români - 2007 (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul şi în toată opera sa... Prietenia cu artişti francezi nu a reuşit să-l smulgă meditaţiei româneşti, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci ţări de coline, cu vii şi căsuţe acoperite cu şindrilă. El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru şi spiritual în maniera sa.

citat din Henri Focillon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda frumoasă

Timp de vânzare! Timp de vânzare!
Trece secunda pe cărare
în coşuri din cadrane vechi
de ceasuri ticăite în urechi
îşi duce fustele orare
pe fusul bornelor solare
Timp de vânzare!
De vânzare!
În depărtare se aude
dispare ca o florăreasă
cu florile uscate... ude...
însă frumoasă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deviză

De se pune rău cu mine
Cineva fără motiv,
Va primi urări de bine
Şi-un cuvânt ''introductiv''.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frăţia

Orice-ai crede, orice-ai zice, fără dubii îţi pot spune:
Aurul rămâne aur orişiunde tu l-ai pune.
Tot la fel se poate spune de frăţia-adevărată:
Ea rămâne tot frăţie, cât ar fi de încercată.

poezie de George Budoi din Poezii (13 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura trebuie respectată. Ea-i diferenţa specifică necesară pentru a fi viaţă.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ziuă, Tălpoiul a venit posomorâtă, a scos pe necunoscuta de acolo şi i-a zis cu ciudă să iasă din ogradă şi să meargă unde ştie. Şi nenorocita, ieşind cu nepus în masă şi necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăşi la fântână şi a scos acum vârtelniţa. Şi venind iarăşi slujnica la apă şi văzând şi această mare minune, fuga la stăpână-sa şi-i spune că femeia ceea de ieri are acum o vârtelniţă de aur, care deapănă singură şi care-i mult mai minunată decât furca ce i-a dat. Atunci pohoaţa de babă o cheamă iarăşi la dânsa prin slujnică, pune mâna şi pe vârtelniţă, tot cu acelaşi vicleşug, şi a doua zi dis-dimineaţă o scoate iarăşi din odaia împăratului şi din ogradă.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!