Cu toată independenţa mea, uneori am senzaţia că nu pot să ridic o pietricică dacă Destinul nu mi-a hărăzit să ridic acea pietricică. Bineînţeles, Destinul lucrând nu cu pietricele, ci cu bolovani. De multe ori, sisifici.

Teodor Burnar (septembrie 2010)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

reconstruind blocul
pietricică cu pietricică
apare un nou zgârie nori
numai în gând
spintecând cerul şi sfidând timpul

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tare dor de-acasă

Stau bine-aicea!
Nu am plecat presată de nevoi
nici nu-s o pietricică
purtată de-un şuvoi.
Din vremea copilăriei
o sămânţă în mine-ncolţea
"cunoaşte pământul măslinilor", îmi şoptea.
E poate destinul ce lucrează prin noi,
uneori teleghidaţi, urmărim o stea.
Stau bine-aicea!
Dragostea a reintrat în casa mea
o nouă ţară şi-al său popor m-au adoptat,
Iubire, Respect şi Bucurie mi-au dat.
Casa mea are ferestre luminoase,
Iubirea şi Lumina intră gingaşe...
Am tot ce un essere uman ar vrea
şi totuşi, îmi lipseşte ceva...
Uneori mă cuprinde o apăsătoare angoasă
Căci... mi-e tare dor de-acasă.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tare dor de-acasă

Stau bine aicea!
Nu am plecat presată de nevoi
Nici nu-s o pietricică purtată de şuvoi.
Din vremea copilărie
O dorinţă-n mine încolţea
Să cunosc pământul însorit din Italia,
Din când în când o voce-mi şoptea.
Iată-mă acuma aici, visul e devenit aievea.
E poate destinul ce lucrează prin noi
Căci teleghidaţi uneori,
Cu nesaţ urmărim o stea.
Stau bine aicea!
Dragostea în casa mea a revenit
Într-un singur inel două vieţi a unit.
O nouă ţară cu-al său popor m-a adotoptat
Iubire, respect şi bucurie mi-a dat.
Casa mea are ferestre luminoase
Iubirea şi lumina intră gingaşe...
Am tot ce un essere uman ar vrea
Şi totuşi, îmi lipseşte ceva...
Uneori mă cuprinde o apăsătoare angoasă
Caci... mi-e tare dor de-acasă.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

destin (vezi şi soartă)

Destinul este rutina lui Dumnezeu.

definiţie aforistică de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ne certăm, eu te iubesc

Chiar dacă ne certăm, eu te iubesc
Şi cred că ne certăm că miza-i mare
Poate de multe ori înnebunesc
Însă în sinea mea plâng foarte tare.
Eu simt nevoia să te controlez
Să fiu destinul tău şi steaua ta
Şi uneori chiar să te modelez
Fiindcă sunt trufaş în iubirea mea.
Dar tu să mă iubeşti chiar de m-aprind
Precum un foc ce urcă pân' la lună,
Căci recunosc că vreau ca să mă schimb
Şi firea să-mi devină mult mai bună.

De multe ori e greu şi nu te poţi opune
Când îţi iubeşti femeia cu-atâta pasiune.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interesant la destin este că nu e ineluctabil, ci opţional. Şi dovada sunt oamenii care nu îşi împlinesc destinul.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther (către Wilhelm): Prezenţa ei, destinul ei, participarea ei la destinul meu, toate astea îmi storc şi ultimele lacrimi din creieru-mi pustiit. Să ridic perdeaua şi să trec după ea, asta e tot! Şi ce atâta şovăire şi tărăgăneală! Pentru că nu se ştie ce este dincolo de ea? Şi nimeni nu se mai întoarce? O însuşire caracteristică a spiritului nostru este aceea de-a bănui că e numai tulburare şi întunecime acolo unde nu ştim lămurit ce este.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tot ce am...

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.
Şi nu mă plâng, şi nu regret nimic,
las timpului destinul să mi-l treacă –
din ieri, din azi, din mâine mă ridic
chiar dacă-ar fi să sap şi-n piatră seacă.

Ani grei s-au adunat în urma mea
tăcerile, mai lungi ca niciodată,
din gânduri îmi alungă piaza rea
şi calea dreaptă-n suflet mi-o arată.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
cărările îmi par tot mai schimbate,
din tot ce am, din câte am avut,
în inimă-mi rămân doar nestemate.

Ridic cu ele-n cuget un altar,
pentru tăceri loc sfânt de întrupare
din vorbele arzânde ca un jar,
de strajă stând pe dune mişcătoare.
Chiar dacă toamna vieţii a sosit,
nu mă opresc din drum, merg înainte,
pornind tăcut din locul hărăzit,
mă-ndrept tot mai smerit spre cele sfinte.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi pierd uneori?

De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?

De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?

De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?

De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?

De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?

De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, mă ridic

Mă poţi denigra până la începuturile istoriei
Cu acidul minciunilor tale brăzdând un cer pitic,
Mă poţi acoperi cu cel mai abject noroi –
Eu, totuşi, precum colbul, voi continua să mă ridic

Te deranjează impertinenţa mea?
De ce umbli învăluit în întunecime?
Pentru că mă mişc ca şi cum mii de izvoare
Îmi pompează lubrefianţi în vine?

Asemeni miilor de luni şi de sori,
Cu precizia mareelor sosind după neîntrerupt tipic,
Asemeni nădejdilor îmbobocind mereu,
Voi continua să mă ridic.

Doreşti să mă vezi căzută-n genunchi,
Cu capul plecat şi cu ochii în jos?
Cu umerii căzuţi ca nişte lacrimi,
Supusă de suspinul unui suflet frumos?

Te simţi copleşit de mândria mea?
Nu o mai lua atât de personal,
Pentru că eu râd ca şi cum aş fi proprietara
A mii de mine de-aur în curtea-mi, de sub deal.

Vorbele tale mă pot împuşca,
Ochii tăi mă pot spinteca zilnic,
Ura ta mă poate ucide,
Dar, totuşi, ca aerul, voi continua să mă ridic.

Te întristeaza feminitatea mea?
Este pentru tine-o surpriză dintre cele mai rele
Că dansez ca şi cum aş avea diamante
La încheietura coapselor mele?

Din cele mai ruşinoase cocioabe ale istoriei
Eu mă ridic
Mai sus de un trecut cu rădăcini în durere
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat, larg şi plin de talazuri,
În vârtej şi-în tremur, suport flux şi reflux.
Traversând nopţi de groază şi de spaime
Eu mă ridic
Într-o dimineaţă proaspătă şi clară
Eu mă ridic
Aducând toate darurile primite de la strămoşii mei,
Sunt visul şi speranţa celui robit, cu paşii grei.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greutatea cu care ne debarasăm de un lucru mi se pare de multe ori invers proporţională cu usurinţa cu care se despart lucrurile de noi. N-am întâlnit până acum nici o maşină / haină / mobilă care să spună: "Mi-e aşa greu să renunţ la omul ăsta". Bineînţeles, lucrurile de care ne agăţăm atâta nu vorbesc. Şi cu toate astea spun atât de multe. Despre noi.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul sinelui Destinul? Hahaha... de mai multe ori şi-a bătut joc de mine! M-a încuiat într-o încăpere, albă, fără nici o ieşire şi nici o intrare, apoi, mi-a aruncat cheia înăutru şi mi-a zis: - Descuie-te!

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu iarăşi mă ridic

De mine poţi să scrii-n cronologii
Minciuni ce dor; nu zic nimic,
Şi-n tină poţi să calci pe trupul meu,
Dar eu ca praful mă ridic.

Te deranjează îndrăzneala mea?
De ce îţi simţi sufletul gol?
Eu, iată, merg de parcă-n casă am
Sonde şi pompe de petrol.

Ca soarele şi luna de pe cer,
Cum fluxul creşte câte-un pic,
Ca o speranţă care pleacă-n zbor,
Eu iarăşi mă ridic.

Ai vrut să vezi c-am sufletul zdrobit?
Capul plecat şi ochiul plâns?
Că umerii mi s-au lăsat în jos
Şi că tristeţea m-a ajuns?

Te ofensează îngâmfarea mea?
Hai nu lua totul în serios,
Eu râd de parcă aur am găsit
Săpând în curtea mea din dos.

Poţi să mă-mpuşti de vrei cu vorba ta,
Poţi să mă tai cu ochiu-ţi clar,
Dar chiar de mă ucizi scârbit, să ştii,
Ca aerul urc iar.

Te tulbură lascivitatea mea?
Şi crezi cumva că-i nefiresc
Să dănţuiesc de parcă la şold am
Mici diamante ce lucesc?

Din al istoriei bordei
Eu mă ridic
Dintr-un trecut cu ani cam grei
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat şi larg,
Cobor, mă-nalţ, am valuri ce se sparg.

Lăsând în urmă nopţi de frici şi chin
Eu mă ridic
În zori, când de minuni văzduhu-i plin,
Eu mă ridic
Strămoşii mei mi-au dat un dar grozav,
Sunt visul şi nădejdea unui sclav.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.

poezie de Maya Angelou, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pietricică şi un diamant sunt la fel pentru un orb.

proverbe americane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur mă lovesc şi mă ridic
Când întâlnesc acelaşi zid
Şi nu am timp să vă mai zic
Căci din nou tre' să mă ridic

catren de Florea Nicolae (3 august 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu juca şah cu destinul

Nu juca şah cu destinul, s-ar putea ca să greşeşti.
Îţi inoculezi veninul, nu mai eşti ceea ce eşti.
De multe ori tehnologia poate fi declicul tău.
Îţi aduce veşnicia aruncându-te în hău.
Gândeşte bine atunci când împingi maneta la refuz.
Destinul nu mai are timp ca să găsească un răspuns.
Încă odată eu îţi spun: să nu joci şah cu destinul!
Cu maşina răsturnată, sigur nu mai vezi seninul.
Că viaţa omului este precum jocul de şah.
Nu face deosebire între sărac şi bogat.
Când ajunge la final,
sfârşeşte precum pionul şi regele de la şah:
amândoi în aceeaşi cutie.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

Când uşa sufletului tău ai vrut să o deschizi,
eu am intrat tiptil cu toată fiinţa mea umilă,
cu dragostea ce-o aşteptam mereu de la tine
şi uşa casei ce o las descuiată pentru tine,
am râs şi-am plâns de întâmplări ciudate,
de răni şi multe lacrimi noi vărsate,
trecut-am peste încercări şi încă viaţa ne încearcă,
destinul s-a jucat cu noi atâta timp
şi încă se mai joacă, că vrea să ne pună pe portativ.

poezie de Eugenia Calancea (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonelul O'Neill (când Teal'c testează sistemul de alarmă aruncând o piatră): Perfect. Dacă vreo pietricică va încerca să ne ia prin surprindere, vom fi avertizaţi din timp.

replică din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Diana Teodorescu, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet, încet, spaima mea faţă de lună se transformă în dragoste faţă de ea. O doresc. Vreau să fiu al ei, să mă contopesc cu ea. De multe ori ridic braţele către ea – căci ea este tot timpul deasupra mea, nu mai există demult zi, totul e un clarobscur roşietic dominat de silueta ei impunătoare – eu nu mă pot înălţa către ea, dar spiritul meu poate. Mă mistuie dorul de ea, vreau să fiu tot mai aproape de ea.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, la întâlnirea cu destinul, ajungi ori prea repede, ori prea târziu.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!