Paradoxul sinelui Destinul? Hahaha... de mai multe ori şi-a bătut joc de mine! M-a încuiat într-o încăpere, albă, fără nici o ieşire şi nici o intrare, apoi, mi-a aruncat cheia înăutru şi mi-a zis: - Descuie-te!

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţă

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

Nu eram nici măcar gol.
Cineva mi-a adus pielea
şi-a lăsat-o pe mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva mi-a adus inima
şi-a trântit-o în mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu oasele
Şi s-a răzgândit
Am fugit după el
deşi am stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu cineva...
Eu mi-am deschis pieptul
El din tot sufletul
mi-a zis să stau!
Şi-am stat!

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
şi mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
şi mi-a zis
"Ce zbor o mai fi şi ăsta?"
A venit
un peşte mi-a pus mâinile pe el
şi a zis
"Simţi pieptul tău?"
A venit îngerul şi a râs
Avenit melcul şi m-a târât
A venit broasca şi m-a scuipat
Ai venit tu
şi m-ai amputat...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acces interzis

Am intrat din întâmplare
Sau hazard, pe strada ta.
Nu erau indicatoare sau ceva,
Semafoare, nici măcar.
Şi-am ajuns în faţa unui palat,
Am dat să intru, dar era încuiat.
Destinul pe post de portar,
Mi-a spus că acolo locuieşti tu, dar eşti mereu plecat,
Şi eşti foarte implicat
În realitatea i(mediată)
Şi tot timpul călare,
Plecat la vânătoare.
I-am zis: - Dar stai puţin, el m-a invitat...
Şi pe neaşteptate, mi-a detectat,
Cu un aparat extrem de sofisticat,
Sentimentele.
Apoi mi-a spus implacabil şi foarte încruntat:
-Aici accesul e interzis
Pentru persoanele
Cu gabaritul depăşit
Al sentimentelor!
-Şi pentru că eşti la prima abatere,
Te sancţionez cu avertisment,
Pentru data viitoare,
Îţi voi confisca sentimentele!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te juca cu tine!

îmi caut un chip
cine are unul fără el?
nimeni?
vreau să plec din-nlăuntrul meu
dar nu mai vreau să iau nimic cu mine

am lăsat o carte deschisă în urma mea
nu o citiţi
dacă-mi dai chipul acela
fără tine
să ştii că nu voi plătii chirie

am la mine acum un ban
nu este nici mic nici mare
este între toate
nu are nici greutate

am dat telefon către mine
ieri
şi mi-a răspuns cel de mâine
Ascultă!
Nu te juca cu roata timpului!

poezie de Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, copilărie

Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu ştiu cum au trecut,
Nici nu ştiu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Şi apoi dorinţa,
După aceea,
Mi-a mijit mustaţa,
Şi, o vreme, mi-a crescut
Ştiinţa de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experienţa,
Salariul tarifar
Şi concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranţa,
Şi tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Şi au crescut petele albe,
Din întunericul nopţilor.
Şi astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetez cu sufletul

Creatorul
m-a simţit singură
în trup,
atât de neliniştită...
- Zboară! mi-a zis.
M-am răsucit
ca-ntr-un mormânt:
- Doamne, mi-e greu,
vezi-mă...
Creatorul
şi-a luat o sprânceană,
şi, cu gest firesc,
mi-a pus-o în mâini.
- Zboară!
- Mi-e greu, Doamne...
Atunci, şi-a luat din suflet o lumină
şi mi-a pus-o în gânduri...
- Zboară! mi-a zis.
De atunci,
săgetez cu sufletul.

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de copil

De-ai şti, tu, pom, ce supărată sunt,
mi-ai spune o poveste cu prinţese
ori cu croitoraşul care ţese,
sau... ce crezi tu ca dorul să-mi înfrunt,

Să pot şi eu să mă mai joc un pic
aşa cum îmi plăcea: cu păpuşica
pe care mi-a adus-o-n dar mămica
atunci când tata nu mi-a dat nimic.

El a venit o clipă şi-a plecat
iar azi mi-a zis că ar putea să vină,
dar n-a venit şi iar m-a supărat.

Nu ştiu ce a putut să intervină,
dar ştiu că ore-n şir l-am aşteptat
şi îmi e dor şi nimeni nu m-alină.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

mă răstignesc cruci
cerul pe umeri mă duce gol
răsuflă pământul obosit
trag înapoi timpul
am uitat să cumpăr
sfoară din ghemul vieţii
un dulap dintr-un cimitir
mi-a lăsat
ultimul cuvânt
liber

oamenii obosesc de multe ori
să fie oameni
şi atunci nu mai sunt
nici măcar
trecut

poezie de Viorel Muha (aprilie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima tăcere

când inima v-a tăcea
iar aerul... nici cel al primăverii
nici cel al iernii, nu-l vei mai avea
atunci în ultima clipă de viaţă vei exclama;
Doamne ce mi-am bătut joc de viaţa mea!

poezie de Viorel Muha (februarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa reprezintă o intrare pe scena lumii şi moartea o ieşire din aceasta.

Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil de copac

Şi mi-a zis copilul de copac, mi-a zis..
"Planteză-mă cu rădăcina-n sus
să pot creşte cât mai jos în abis
cât mai jos, ca un arbore nor,
ca o ceaţă de crengi.. ca un vis..."
Şi mi-a zis
şi mi-a zis
şi l-am privit în râdăcini
cu ochiul de pământuri şters
şi l-am plantat în paradis
în vers, invers.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu mă crezi când spun că Luna
Şi-a făcut pe cer fereastră,
Iar eu văd sclipind acolo,
Când şi când, lumină-albastră?

Crezi că, uneori, e blondă,
Ori e roşie ca focul?
Crezi că i-am furat sărutul
Şi mi-a blestemat norocul?

Cum a zis? Îţi spun pe dată,
Nu-i secret şi mi-a plăcut:
"Dragule, când sunt albastră,
Tu să-mi vii cu un sărut,

Iar, de nu vii tu la mine
Să mă scapi de chin şi dor,
Eu, în nopţile senine,
Vin, cuprinsă de amor,

Transformată într-o muză,
Demnă de invidiat,
Să te am o noapte-ntreagă."
Uf, că greu m-a blestemat!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a vizitat Iisus

Astă noapte, m-a vizitat Iisus,
m-a mângâiat părinteşte
apoi m-a certat uşor,
până când sentimentul
de dulce vinovăţie
s-a scurs printr-o lacrimă.

Te-am vizitat noaptea, mi-a zis,
când esti singur,
fără femeie,
carte
şi sticla cu vin,
asemeni poetului.
Doamne, i-am zis,
cartea şi sticla cu vin,
sunt pentru mâine,
dar femeia e lângă mine,
uite cum îmi ţese
vis după vis!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu poate fi decât existenţa ta, apoi şi-a celorlalţi! Dacă tu nu exişti, pentru tine nici eu nu exist, însă pot exista fără ca tu să ştii. Caută-mă, căci eu te aştept!

Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

M-am dus în faţa Lui şi am zis..
"Doamne... Tu eşti?"
Iar El mi-a zis
"Du-te înapoi!"
Şi m-am dus!
Apoi a venit El şi mi-a zis
"Doamne.. Tu eşti?"
şi eu i-am zis
"Nu Doamne... Nu!"
Şi El mi-a zis
"Păi vezi!
Dacă spuneai du-te înapoi
Mă duceam...
Mă duceam!"
Şi nu m-am mai dus!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident

gândurile în paşii tăi
mi-au orbit
durerea m-a vândut la colţul străzii
stau în patul vieţii, gol
chirurgul, inima mi-a tăiat-o
a scos aorta iubirii
chipul mi-e alb, fără tine
o maşina m-a accidentat
cu viaţa

la o intersecţie

poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Ballard

În vara puterii mele
L-am înjurat pe Dumnezeu, dar el nu mi-a dat nici o atenţie:
La fel de bine aş fi putut înjura stelele.
În timpul ultimei mele boli eram în agonie, dar neschimbat,
Şi l-am înjurat pe Dumnezeu pentru suferinţele mele;
Oricum, nu mi-a dat nici o atenţie,
M-a lăsat de capul meu, cum, de altfel, a făcut-o întotdeauna.
Aş fi putut, la fel, să înjur Edificiul Presbiterian.
Apoi, cum începusem să-mi pierd puterile, m-a cuprins groaza:
Poate îl alungasem pe Dumnezeu cu înjurăturile mele.
Într-o zi Lydia Humphrey mi-a adus un buchet de flori
Şi mi-a trecut prin minte c-aş putea să mă apropii de Dumnezeu,
Aşa că am încercat să mă fac prieten cu El;
Dar la fel de bine aş fi putut încerca să mă împrietenesc cu buchetul.
Acum eram deja aproape de secret,
Pentru că chiar aş fi putut să mă împrietenesc cu buchetul
Aducând tot mai aproape de mine dragostea pentru buchet –
Şi astfel mă apropiasem mult de secret, dar....

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În certitudinea că orice aventură cere o ieşire, singură dragostea mi-a apărut ca darul suprem în stare să te îndrepte spre această ieşire. Iubirea de oameni, de lucruri, iubirea faţă de misterul cosmic, faţă de divinitatea fie şi numai bănuită. Am cultivat acest sentiment, descoperind din ce în ce mai multe motive să cred în frumuseţea de a exista. Gândesc că contemplarea naturii mi-a ajutat mult să împlinesc acest drum; cel puţin mi-a îngăduit uneori să ating o reconfortantă seninătate.

Edmond Vandercammen în Antologie de poezie belgiană (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu m-a aruncat la pământ ca să nu mă mai ridice, ba chiar nici nu m-a aruncat, ci m-a ţinut atunci când, împins de soartă, m-am prăbuşit, şi în căderea mea, m-a aşezat la pământ cu blândeţe, cu cumpătarea mâinii sale divine.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!