Mi-e tare dor de-acasă
Stau bine-aicea!
Nu am plecat presată de nevoi
nici nu-s o pietricică
purtată de-un șuvoi.
Din vremea copilăriei
o sămânță în mine-ncolțea
"cunoaște pământul măslinilor", îmi șoptea.
E poate destinul ce lucrează prin noi,
uneori teleghidați, urmărim o stea.
Stau bine-aicea!
Dragostea a reintrat în casa mea
o nouă țară și-al său popor m-au adoptat,
Iubire, Respect și Bucurie mi-au dat.
Casa mea are ferestre luminoase,
Iubirea și Lumina intră gingașe...
Am tot ce un essere uman ar vrea
și totuși, îmi lipsește ceva...
Uneori mă cuprinde o apăsătoare angoasă
Căci... mi-e tare dor de-acasă.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre respect
- poezii despre măslini
- poezii despre dor
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre copilărie
- poezii despre bucurie
- poezii despre Pământ
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.